Sindromul DRESS: cauze, simptome și tratament

Ce este sindromul DRESS

Acest sindrom se referă la o reacție severă și întârziată la un medicament pe fondul unui răspuns exagerat al sistemului imunitar. „DRESS” este prescurtarea în limba engleză pentru „Reacție la Medicamente cu Eozinofilie și Simptome Sistemice”. Eozinofilia reprezintă o creștere anormală a nivelului eozinofilelor, un tip de celule albe care protejează corpul de alergeni și de infecții fungice și parazitare.

De asemenea, sindromul DRESS este cunoscut și sub denumirea DIHS: „Sindrom de Hipersensibilitate Indusă de Medicamente”. O astfel de afecțiune poate pune viața în pericol, mortalitatea asociată sindromului DRESS fiind de aprox. 8-10%.

Deși până în momentul de față nu se știe exact care este incidența sindromului DRESS, se estimează că survine 1 caz la fiecare 1000-10.000 de expuneri la medicamente. 

Cauzele sindromului DRESS

Principala cauză a apariției sindromului DRESS este administrarea unor medicamente. În prezent, se estimează că peste 40 de medicamente îl favorizează. Printre cele mai cunoscute medicamente responsabile de declanșarea sindromului se regăsesc:

• Anticonvulsivantele, folosite pentru prevenirea și combaterea convulsiilor: în special carbamazepina și lamotrigina. Aceasta din urmă se folosește, de exemplu, în tratarea epilepsiei și durerilor provocate de nervul trigemen. Lamotrigina se utilizează în caz de epilepsie și de tulburări bipolare;
• Antibioticele: cu precădere amoxicilina, minociclina, vancomicina și sulfometoxazolul; 
• Medicamentele pentru tratarea gutei: mai ales medicamentele pe bază de alopurinol. Guta este o formă de artrită, generată de acumularea unor cantități mari de cristale de acid uric. Acest acid rezultă prin descompunerea purinelor, substanțe regăsite atât în anumite alimente, cât și în organism.

În afară de administrarea unor medicamente, alte cauze care pot fi responsabile de sindromul DRESS sunt:

• Anumite disfuncționalități la nivelul sistemului imunitar;
• Reactivarea unor virusuri în organism: este vorba despre virusurile care provoacă herpes (HHV-6, HHV7 și Cytomegalovirus) și de virusul Epstein-Barr (responsabil de mononucleoză);
• Predispoziția genetică: riscul de a dezvolta sindrom DRESS este mai ridicat la persoanele care au anumite tipuri de antigen leucocitar uman (HLA). Acest antigen este o moleculă de pe suprafața leucocitelor, având rolul de a ajuta organismul să distingă între celulele proprii și cele care sunt străine. Dacă sunt identificate celule străine, leucocitele le neutralizează și le distrug. De exemplu, riscul de sindrom DRESS după administrarea de alopurinol este mai ridicat la persoanele cu HLA-B58:01 și după administrarea de vancomicină la persoanele cu HLA-A32:01.

Cum se manifestă sindromul DRESS

Primele simptome ale sindromului sunt vizibile după 2-6 săptămâni de la prima administrare a unui medicament și sunt următoarele:

• Febra: poate ajunge la 38-40;
• Stările de oboseală, de slăbiciune;
• Erupțiile pe piele: inițial, erupția constă în pete roșii, plate, separate. Ulterior, aceste pete se unesc și se întind în special la nivelul feței și zonei superioare a trunchiului;
• Inflamarea ganglionilor limfatici.

A doua fază a bolii se caracterizează prin:

• Persistența febrei;
• Inflamarea feței: este prezentă la aprox. 50% dintre pacienții cu sindrom DRESS;
• Extinderea erupției de pe piele: erupția se extinde la nivelul membrelor și acoperă mai mult de 50% din suprafața corpului.

Următoarea fază a bolii afectează unul sau mai multe organe, de exemplu:

• Ficatul: în anumite cazuri, apare icterul, adică îngălbenirea pielii și albului ochilor;
• Rinichii: uneori, se ajunge la scăderea cantității de urină și la sângerări la urinare;
• Plămânii: pot fi prezente tusea și/sau dificultățile de respirație;
• Inima: uneori, pacienții cu sindrom DRESS au dureri în piept, dificultăți de respirație, tulburări de ritm cardiac și hipotensiune. În plus, în cazuri rare, pe parcursul bolii, chiar și la câteva luni de la apariția febrei și erupțiilor pe piele, poată să intervină miocardita, adică inflamarea mușchiului inimii;
• Creierul: sindromul DRESS crește riscul de encefalită și de meningită. Aceasta din urmă se referă la inflamarea membranei care protejează măduva spinării și creierului, iar encefalita reprezintă inflamarea creierului;
• Nervii periferici;
• Ochii;
• Tiroida;
• Splina;
• Pancreasul.
• Vezica biliară.

În plus, sindromul DRESS este responsabil și de anomalii în sânge, de pildă:

• Creșterea numărului de eozinofile;
• Creșterea numărului de leucocite, adică leucocitoză;
• Limfocitele atipice.

Tratamentul sindromului DRESS

Sindromul DRESS nu este ușor de diagnosticat, având în vedere că este o boală progresivă și cu numeroase simptome întâlnite și în cazul altor afecțiuni. De altfel, pentru un diagnostic corect, este necesar ca medicii să excludă prezența unei alte afecțiuni recomandând numeroase investigații, printre care:

• Analize de sânge;
• Biopsii ale pielii și/sau ale altor organe;
• Analize ale măduvei osoase;
• Examen RMN sau CT;
• Ecografii: de exemplu, ecografie cardiacă;
• Radiografii;
• Analize de urină.

După aceea, medicul trebuie să identifice medicamentul responsabil de declanșarea sindromului DRESS și să prescrie un tratament. Acesta depinde de organele afectate, de severitatea simptomelor, de istoricul medical al pacientului și dacă boala s-a reactivat pe fondul unei infecții virale.

Cele mai utilizate medicamente pentru tratarea sindromului sunt corticosteroizii sistemici, administrați fie pe cale orală, fie injectabilă. Acești corticosteroizi sunt derivați sintetici ai steroidul natural numit cortisol, produs de glandele suprarenale, și au proprietăți antiinflamatorii. Rolul lor este de a preveni complicațiile autoimune și de a reduce riscul de agravare a simptomelor. De obicei, tratamentul debutează cu o doză ridicată de corticosteroizi, aceasta fiind apoi redusă treptat, pe parcursul a 6-12 săptămâni. Cel mai cunoscut corticosteroid sistemic recomandat în caz de sindrom DRESS este Prednison. 

În același timp, tratamentul poate include:

• Ciclosporină: este un medicament folosit atât pentru a se preveni respingerea unui organ după un transplant, cât și în tratarea unor boli autoimune. Rolul ciclosporinei este de a atenua răspunsul sistemului imunitar; 
• Imunoglobulină intravenoasă: este sursă de anticorpi care ajută organismul să lupte mai bine cu infecțiile. Imunoglobulina este o componentă a plasmei sanguine și conține anticorpi ce combat infecțiile. Imunoglobulina intravenoasă se recomandă când o persoană are sistemul imunitar slăbit;
• Antivirale: în situațiile în care sindromul DRESS se activează în contextul unei infecții virale;
• Inhibitori ai interleukinei-5: se folosesc pentru blocarea activității interleukinei-5 astfel încât să se reducă nivelul eozinofilelor. Interleukina-5 este o citokină, adică o proteină produsă de celulele albe, fiind responsabilă de dezvoltarea și eliberarea eozinofilelor în măduva osoasă;
• Steroizi topici;
• Antihistaminice orale: se utilizează pentru atenuarea simptomelor ce însoțesc alergiile, având rolul de a bloca receptorii histaminei. Aceasta este o substanță eliberată de sistemul imunitar pentru a transmite mesaje între diferite celule.

În general, pacienții se recuperează complet după primul episod de sindrom DRESS. Numai în cazurile severe se poate ajunge la insuficiență multiplă de organe, care pune viața în pericol. 

Uneori, la câteva luni sau după câțiva ani de la un episod de sindrom DRESS, anumiți pacienți se confruntă cu diverse complicații, spre exemplu:

• Anemie hemolitică: provoacă distrugerea celulelor roșii;
• Lupus eritematos sistemic: este o boală autoimună care se declanșează când sistemul imunitar atacă țesuturile și/sau anumite organe;
• Tiroidită: o inflamare a tiroidei;
• Erupții cutanate recurente;
• Reactivări ale unor virusuri;
• Diabet de tip 1;
• Miocardită;
• Alopecia areata: survine când sistemul imunitar atacă rădăcinile firelor de păr și, de aceea, se ajunge la pierderea părului;
• Depresie sau tulburare de stres post-traumatic.

Ca să se diminueze cât mai mult riscul ca un pacient să fie afectat de complicațiile menționate, este indicat să fie monitorizat de medic periodic, cel puțin 2 ani după recuperarea în urma episodului acut de sindrom DRESS. 

Antitermicele la copii: cum le administrezi și la ce să ai grijă!