Când copilul meu a avut cancer, nu Dumnezeu m-a ajutat, ci știința

„Nu m-aș fi gândit niciodată că bebelușul meu ar putea avea cancer - micuțul meu inocent și fericit. Atunci când doctorii mi-au spus că are cancer abdominal, am fost complet șocată. Întrebările nu au întârziat să înceapă să mă inunde: De ce nu am văzut din timp că burtica lui era mult prea umflată față de cum ar fi trebuit să fie? De ce nu mi-am dat seama? Cu ce am greșit? - sunt doar câteva dintre întrebările care îmi măcinau sufletul.

Mă simțeam atât de singură, iar tot ceea ce îmi ofereau persoanele din jurul meu era o simplă consolare: Nu te mai agita atât, Dumnezeu știe ce are de făcut și El nu ți-ar fi dat mai mult decât știe că ai putea duce.

Dar acest Dumnezeu al vostru, care nu mi-ar fi dat mai mult decât aș fi putut duce, a permis să se întâmple un lucru groaznic unui bebeluș inocent.

Oricât de mult aș fi încercat să caut grupuri de suport sau ajutor, primeam același sfat care concluziona practic încrederea în diviniate, dar cum aș fi putut eu să mă agăț de un asemenea concept, dacă nu cred în Dumnezeu? Așa că am început să caut pe Facebook grupuri dedicate pacienților de cancer care nu cred în Dumnezeu.. Am fost surprinsă la descoperirea faptului că ele chiar există. Poate că nu erau uriașe, însă membrii au fost minunați - m-au încurajat să am încredere în medicină, în știință și în doctori.

Ori de câte ori mi-a fost dificil, ei mi-au reamintit că băiețelul meu are nevoie de medicină pentru a trăi. Și a trăit - astăzi, băiețelul meu este în viață; este în viață după un număr impresionant de 8 tratamente abdominale de chimioterapie. Tumorile canceroase din stomac s-au retras, iar el este un bebeluș fericit și sănătos și toate acestea datorită științei.

Da, bebelușul meu a fost într-adevăr un miracol: un miracol al medicinei moderne.”

Sursa: friendlyatheist.patheos.com