Mărturie de mamă: "Am sperat că dacă voi face un copil la 42 de ani o să mă întinerească. Greșit!"

Nu există o vârstă ideală pentru a da naștere unui copil și niciodată o femeie nu este prea tânără sau prea matură să primească nobila titulatură de mamă. Așa cum sunt și mame adolescente, există și femei care așteaptă să ajungă la o maturitate fizică, psihică și emoțională precum și la o stabilitate financiară, pentru a deveni mame. Este și cazul protagonistei poveștii noastre de viață care, la vârsta de 33 de ani a adus pe lume primul ei copil, pentru ca 9 ani mai târziu, la vârsta de 42 de ani, să își dorească un alt copil din dorința de a… întineri.

„Sunt o mamă în vârstă”

„Aveam 33 de ani când am născut primul meu copil, o fetiță. Este o vârstă destul de înaintată comparativ cu cea la care alte femei din California unde locuiesc devin mame. Copilașul meu mi-a adus multă fericire și împlinire numai că, atunci când a împlinit vârsta de 9 ani mi-am dat seama că vreau să devin din nou mamă. Atunci când am văzut că se descurcă singură să se lege la șireturi, să își facă pachetul pentru școală și că nu mai are efectiv nevoie de mine în multe privințe, am simțit din nou chemarea maternă.

Deși aveam un fel de pact făcut cu soțul meu în privința copiilor, atunci când i-am spus că îmi doresc să aduc un alt suflet pe lume, mi-a mărturisit că și el simte la fel. Prima vizită la medicul ginecolog m-a dezamăgit complet. Mi-a spus că ovulele mele sunt deja îmbătrânite și că voi avea nevoie de inseminare in vitro. Cinci săptămâni mai târziu, rămăsesem însărcinată”, își amintește mama.

Am făcut copilul la 41 de ani și sunt considerată „mamă bătrână”. Da, uneori este ciudat să am copil mic la vârsta asta

„Am crezut că dacă mai aduc pe lume un copil mă voi simți mai tânără”

Mama mărturisește că în toată perioada sarcinii s-a temut că a făcut o greșeală imensă și soțul ei i-a confirmat faptul că și el simte că decizia de a mai avea un copil a fost luată în speranța că va încetini procesul de îmbătrânire. Cea de-a doua fiică a lor a venit pe lume la momentul oportun, schimbându-le complet viața. Acum, fiica cea mică are 14 ani, iar mama are 57 de ani. „Prietenii mei sunt tineri. Atunci când mă uit la ei mă gândesc că și eu arăt la fel, dar oglinda nu mă minte”, mărturisește femeia.

Faptul că am devenit mamă este cea mai mare reușită a vieții mele, dar și cel mai mare sacrificiu

„Aducând pe lume un copil în anii maturității nu am făcut altceva decât să întârzii inevitabilul”

La 14 ani după nașterea fiicei ei, femeia a realizat că nu a făcut altceva decât să întârzie inevitabilul în momentul în care a decis că nașterea unui copil ar încetini procesul de îmbătrânire. Din dorința de a fi mereu ocupată, de a se simți importantă, de a depinde cineva de ea și de a fi iubită necondiționat, câțiva ani și câteva riduri mai târziu, mama susține că doar a întârziat inevitabilul. Fiica ei este deja mare, iar ea își petrece timpul doar cu soțul ei, are în plan să scrie o carte și să se bucure de anii maturității așa cum ar trebui.

Alegerea de a aduce pe lume un copil nu trebuie să țină cont de vârstă sau de alte criterii și nici nu trebuie văzută ca o împlinire a femeii sau o reîntregire a familiei. Odată ce au depășit pragul unei vârste, femeile se bucură de o maturitate emoțională și o stabilitate financiară necesare creșterii unui copil, ceea ce se pot dovedi în avantajul întregii familii.