Sunt zile în care nu-ți suporți propriul copil, deși îl iubești necondiționat. Ghici ce? Nu ești singura și e perfect în regulă să recunoști asta
Îți iubești copilul mai mult decât orice, dar mai mult când doarme sau este plecat la școală sau la grădiniță. În rest, parcă nu mai ai răbdare să îi răspunzi la întrebări sau să îi asculți nemulțumirile. Uneori te enervează, alteori îți vorbește urât, nu te ascultă și îți invadează intimitatea. Te face să simți că nu îl mai suporți. Să nu mai vorbim de vina pe care o simți pentru că ai asemenea gânduri. Te întrebi dacă este normal? Bineînțeles! Află și de ce!
Deși pare un subiect despre care multe mame evită să vorbească, de teamă să nu fie judecate, trebuie să îl abordeze cineva! Altfel femeile vor crede că este ceva în neregulă cu ele. Noi îți spunem de unde vine frustrarea și cum poți reacționa fără să îl rănești.
Îți iubești copilul dar nu îl suporți? Paradoxal, este posibil!
Da, poți să îl iubești și să nu-l suporți în același timp! Poți să fii o mamă afectuoasă, implicată în educația copilului și preocupată de binele lui, dar să existe zile în care comportamentul lui să te enerveze.
Poate că micuțul tău refuză să se îmbrace dimineața, împrăștie jucăriile imediat după ce ai făcut curățenie și începe să plângă atunci când îi spui că trebuie să plecați. Ori copilul tău adolescent îți răspunde obraznic, nu respectă o regulă și transformă orice discuție despre școală într-o ceartă.
Ce trebuie să faci tu? Să înveți să faci diferența dintre iubirea pe care o porți copilului și faptul că nu ești de acord cu comportamentul lui. Dacă te enervează, nu înseamnă că nu îl mai iubești. Poți să îi spui că nu accepți jignirile sau țipetele, fără să îi transmiți că el este problema.
Ce faci când nu suporți copilul unui prieten
Simți că micuțul tău te enervează mai mult decât oricine altcineva? Este perfect normal!
Relația dintre părinte și copil presupune o apropiere foarte mare, dar și responsabilități zilnice. Tu joci cel mai important rol și trebuie să te ocupi de programul lui, de sănătate, școală, alimentație și siguranță. Când toate acestea se suprapun cu serviciul, treburile casnice și propriile griji, abia dacă mai ai răbdare.
Oboseala este motivul pentru care reacționezi mai intens la un comportament care, în alte împrejurări, nu te-ar deranja atât de mult. Nu te învinovăți pentru ceea ce simți, merită să te întrebi când ai avut ultima dată câteva ore de odihnă.
Contează și vârsta copilului în toată această ecuație. Cu cât este mai mic, cu atât este la început și învață să își controleze emoțiile și să accepte limitele. Plânge mai des, se vaită parcă din orice și râde prea zgomotos, nu?
Adolescenții, pe de altă parte, își doresc mai multă independență, contestă regulile și au adesea reacții pe care le consideri exagerate. Reacțiile copilului pot avea legătură cu etapa de dezvoltare prin care trece.
Îmi iubesc copilul, dar nu îl suport și nu pot să stau în preajma lui
Ce poți face când simți că nu mai ai răbdare cu propriul copil?
Primul lucru este să nu continui o ceartă atunci când simți că îți pierzi controlul. Dacă micuțul este în siguranță, ia-ți câteva minute pentru a te liniști. În cazul unui adolescent, alege să amâni discuția până când sunteți amândoi pregătiți să vorbiți fără să aduceți jigniri.
Nu este obligatoriu să conflictele în momentul în care acestea încep. Uneori, o pauză scurtă, o plimbare, un duș sau câteva minute petrecute în liniște te ajută să privești situația diferit. Dacă ai un partener sau o altă persoană de încredere în grija căruia să lași copilul câteva zeci de minute, poți cere ajutor.
După ce te liniștești, revino la problema de la care a izbucnit nemulțumirea. În loc să îi spui copilului „Nu te mai suport”, explică-i ce anume te-a deranjat: „Nu accept să țipi la mine” sau „M-a supărat că ai încălcat regula despre care am discutat”.
Dacă ai ridicat vocea sau ai spus ceva care l-a rănit, poți să îți ceri scuze, dar nu renunțala reguli. Îi arăți că și adulții greșesc și că pot repara ceea ce au făcut.
Lucruri pe care alte persoane le fac copilului meu si pe care nu le suport
Ce fac eu, mama unei fete de 14 ani și a unui băiețel de 5 ani când simt că „nu îi mai suport”?
Am și eu zile în care simt că nu-mi mai suport copiii?
Da, și nu îmi este ușor să recunosc asta. Nicușor este pe cât de blând și frumos, pe atât de activ la cei cinci ani, iar Valentina, la cei 14 ani aproape împliniți, este destul de rebelă. Îi iubesc enorm, dar uneori mă obosesc atât de tare încât simt că am nevoie să nu mai aud nicio întrebare și să nu mai port nicio discuție pentru câteva minute.
Sunt singura mamă care trece prin asemenea momente?
Nu. Am purtat adesea discuții cu prietenele mele, care mi-au mărturisit că au exact aceleași stări. Unele au copii mici, altele adolescenți. Fiecare dintre noi ne confruntăm cu situații diferite, dar toate avem uneori nevoie de liniște și de puțin timp pentru noi. Și facem una alteia mărturisiri „Câteodată parcă nu îi mai suport. Apoi mă uit la ei cum dorm și mă topesc”.
Ce mă ajută să îmi recapăt răbdarea?
Pentru mine, secretul este o pauză. Mai mult de câteva minute nu am nevoie, dar nici nu refuz. Cum procedez? Fac o activitate în liniște, fără copii, știind că sunt în siguranță. După aceea, de cele mai multe ori, totul revine la normal. Mă întorc la ei cu mai multă răbdare și îmi dau seama că nu dragostea mi-a lipsit, ci puțin timp să mă liniștesc.
Dacă și tu simți că nu îți suporți copilul în unele momente, nu te speria! Este normal, chiar dacă unele gânduri te fac să te foiești noaptea. Important este să gestionezi corect situațiile și să nu îți ieși din fire!
Surse foto: magnific.com, magnific.com
Surse articol: imom.com, scarymommy.com, empoweringparents.com
Urmareste-ne pe Google News
