Informații despre stafilococul auriu
Acest stafilococ se află de obicei pe pielea (scuame, mâini, dar și excremente) și în nasul persoanelor sănătoase (un procent de 2-3 persoane din 10 au bacteria în nas), ceea ce este desemnat drept colonizare (bacteriile sunt prezente, dar nu cauzează infecție); se mai poate localiza și în axilă, zona inghinală sau sub pliurile pielii. Denumirea de stafilococ auriu provine de la faptul că puroiul pe care îl produce este de culoare galbenă.
În exteriorul organismului poate fi identificat în așternuturi, lenjerie, haine, mobilier, stickuri USB. În ceea ce privește rezistența la factorii de mediu, stafilococul auriu are următoarele caracteristici: poate rezista la întuneric timp de 2-3 luni, la temperatură de 620 grade Celsius este distrus după 30 minute, la acțiunea fenolului și alcoolului 700 este distrus în termen de 15 minute, poate supraviețui în carne până la 60 zile.
Stafilococul auriu poate fi răspândit prin contact piele-pe-piele sau prin atingerea suprafețelor contaminate. O igienă personală precară și neacoperirea rănilor deschise (arsuri, incizii, suturi, eczemă) poate conduce la infecție cu stafilococul auriu; spălarea riguroasă a mâinilor și curățenia casei precum ștergerea prafului constituie modalități importante de prevenire.
Foarte multe cazuri de îmbolnăvire sunt constatate la nivelul spitalelor deoarece stafilococul auriu pătrunde prin răni sau alte leziuni în absența/slaba implementare a măsurilor standard de igienă de către personalul medical (spălarea constantă a mâinilor, folosirea soluțiilor de curățare a mâinilor pe bază de alcool după manevrarea pacienților/efectuarea procedurilor, purtarea mănușilor, a măștilor și a halatelor chirurgicale, manevrarea echipamentului și a rufelor cu atenție, izolarea pacienților când este necesar, curățarea riguroasă a tuturor suprafețelor). Pacienții se pot îmbolnăvi grav și necesită izolare.
Simptome și complicații cauzate de stafilococul auriu
Cele mai des întâlnite infecții cu stafilococ se prezintă la nivelul pielii (inflamații și abcese, impetigo - apare în general la copii, sindromul pielii opărite) și sunt caracterizate de înroșire și inflamație a pielii (se poate forma abces sau chiar puroi, de obicei este vorba despre foliculită - infecție localizată la nivelul unui folicul de păr-se poate extinde la glandele sebacee sau poate fi vorba despre panarițiu - infecția apare la nivelul unei unghii). Se mai poate localiza și la nivelul mucoaselor, precum se întâmplă după naștere (în mucoasa uterină). Când infecția se agravează și se răspândește în organism pot apărea meningită (infecție a membranelor creierului), osteomielită (infecție a oaselor și a măduvei), pneumonie (infecție a plămânilor) sau empiem (o formă complicată a pneumoniei), flebită septică (infecție a unei vene), endocardită (infecție a valvelor inimii), insuficiență cardiacă și șoc septic fiind caracterizate de febră, frisoane, tensiune scăzută, șoc și chiar deces.
Deși orice persoană poate dezvolta la un moment dat o infecție cu stafilococul auriu (în general persoanele sănătoase nu dezvoltă această problemă), există un grup expus unui risc crescut, după cum urmează: nou-născuți, femei care alăptează, persoane cu afecțiuni cronice (diabet, sindrom Down, cancer, boală vasculară, boală pulmonară/cardiacă, artrită reumatoidă). De asemenea, cele care folosesc droguri injectabile, care au leziuni ale pielii, catetere intravenoase, incizii chirurgicale și cele cu un sistem imunitar slăbit (din cauza unei boli sau a medicației care suprimă sistemul imunitar) se confruntă cu un risc crescut de a dezvolta infecții cu stafilococ.
Tratament pentru stafilococul auriu
Infecțiile localizate la nivelul pielii se tratează cu ajutorul antibioticelor; acestea nu mai sunt contagioase în decurs de 24-48 ore de folosire a antibioterapiei. Tulpinile rezistente de stafilococ auriu pot necesita un tratament mai îndelungat. Cazurile de complicații se vindecă de obicei când dispar simptomele.
Rezistența la antibiotic
Înainte de apariția antibioticelor, o infecție gravă era fatală pentru multe persoane. Penicilina era eficientă în tratarea stafilococului auriu până când bacteria a devenit rezistentă. Apoi, în a doua jumătate a secolului 20, au fost create noi antibiotice precum meticilina și vancomicina, vindecând cu succes infecția. Însă în perioada anilor 1970 s-au dezvoltat tulpini rezistente la meticilină și chiar la vacomicină.
În principiu, după cum am menționat, majoritatea cazurilor de infecție cu stafilococ auriu sunt tratabile cu antibiotice. Există totuși posibilitatea ca unele bacterii să supraviețuiască acestei intervenții, eventual din cauza unei mutații genetice și se vor prolifera (tulpinile bacteriene nu mai trebuie să concureze pentru resurse cu restul coloniei). Tulpinile rezistente de stafilococ auriu sunt cunoscute sub denumirea de stafilococ auriu multirezistent (MSRA), iar o utilizarea abuzivă sau inutilă de antibiotice încurajează dezvoltarea acestora (precum și abuzul de dezinfectante).
Prevenirea infecției cu stafilococul auriu
Deoarece stafilococul auriu se răspândește cu ușurință prin mâini contaminate, practicile stricte de igienă sunt necesare, precum spălarea mâinilor cu apă caldă și săpun, precum și curățarea temeinică a locuinței. Acoperiți rănile deschise cu un bandaj ocluziv rezistent la apă până la vindecare. Folosiți soluții de curățare a mâinilor când nu aveți la îndemână apă (când călătoriți), și nu acasă. Prevenirea pe termen lung a infecțiilor cu stafilococ presupune în primul rând o abordare mai conservatoare cu privire la folosirea antibioticelor (limitarea uzului de antibiotice puternice).
Surse:
http://health.wikinut.com; www.betterhealth.vic.gov.au; www.medicinenet.com
Urmareste-ne pe Google News
