Cum ştii că ai găsit echilibrul dintre rolul de femeie şi cel de mamă

Oamenilor le place să îşi creeze o imagine pozitivă despre sine, chiar cu riscul de a fi ireală. Din dorinţa de a nu-şi arăta slăbiciunile, de a compensa anumite lipsuri financiare, emoţionale, se afişează altfel decât sunt, îşi ascund defectele, necazurile. Cel mai des, întâlnim persoane care în permanenţă judecă viaţa celorlalţi, pentru că, nu-i aşa, este reconfortant să uiţi pentru câteva clipe de propriile probleme. Iar cei care fac asta nu doar că uită de ele, ci chiar le neagă, iar scoaterea în evidenţă a defectelor şi problemelor altora le fac propriile probleme să pară mai mici. Această atitudine este una toxică din punct de vedere emoţional, atât pentru persoana în cauză, cât şi pentru cei din jur.

Ce înseamnă să fii femeie? Dar mamă?

Chiar dacă multora le place să creadă că sunt moderni, nu au un comportament constant, oscilând între tradiţionalism şi modernism. Bărbaţii declară că îşi doresc o femeie frumoasă, independentă, care are grijă de felul în care arată, dar care să fie „de casă", să îi îngrijească şi căreia să îi placă activităţile de familie. În realitate, femeile sunt fiinţe extrem de complexe, însă lupta mentală dintre conceptul de „femeie de casă" şi cel de „femeie de carieră" este una care poate duce la frustrări, neîmpliniri în viaţa de familie, într-un cuvânt, la nefericire. 

 

Atunci când o femeie este extrem de implicată în viaţa profesională, fie că îşi doreşte asta, fie că este forţată de împrejurări, pe de o parte este admirată şi luată ca şi exemplu, pe de altă parte este judecată de către cei mai tradiţionali. Trist este că până şi femeile care nu au o viaţă tocmai perfectă judecă acest tip de femeie. În cazul în care o femeie este mai implicată în viaţa de familie, fie pentru că are un loc de muncă mai puţin solicitant, fie pentru că este casnică, din nou, este judecată. În cazul în care excelează în rolul de mamă, cei din jur spun „normal că face tot felul de activităţi cu familia, doar nu are altă grijă". De aici, deducem că, indiferent de calea pe care o alegi, nu poţi să mulţumeşti pe toată lumea, iar asta oricum nu trebuie să fie scopul tău. Nu trebuie să te intereseze decât armonia alături de partener şi familie, pentru că atât timp cât voi aţi găsit calea cea mai bună pentru a comunica şi a face lucrurile să funcţioneze, cum vă percep cei din jur nu trebuie să vă afecteze.

Echilibrul dintre rolul de mamă şi cel de femeie nu este o formulă matematică, iar acesta nu este o constantă în viaţa unei femei. Echilibrul dintre cele două nu înseamnă să ai în permanenţă situaţia sub control, pentru că în unele situaţii excelezi în rolul de mamă, alteori mai mult în cel de femeie. Echilibrul se referă la ajustarea celor două, astfel încât ambele roluri să fie îndeplinite satisfăcător pentru tine şi cei din jur. Ideea de „satisfăcător" este una extrem de relativă, iar acesta este un alt aspect asupra căruia trebuie să reflectezi. Revenind la faptul că societatea îţi induce ceea ce trebuie să simţi şi să-ţi doreşti, analizează foarte bine aşteptările pe care tu le ai la tine şi cele pe care le au cei din familie. Discută împreună cu ei fiecare idee, pentru ca fiecare să înţeleagă ceea ce simte celălalt. Atunci când ai o nemulţumire, nu te grăbi să îi faci reproşuri partenerului, ci cere-i ajutorul. Atunci când simţi că cerinţele copiilor te copleşesc, învaţă să spui şi „NU". Rolul de mamă nu este sinonim cu cel de supereroină, deşi ar putea fi în multe cazuri. A fi o mamă bună nu înseamnă a avea mereu răspunsuri şi rezolvări la toate problemele familiei, înseamnă să fii preocupată de ceea ce se întâmplă în familie şi a-ţi da interesul pentru a face lucrurile să funcţioneze. Uneori, ai nevoie de pauze, ai voie să spui că nu mai poţi, că nu ştii, că nu vrei, iar toate acestea trebuie să vină din acceptarea faptului că nimeni nu este perfect şi conştientizarea faptului că frustrări adunate şi nerezolvate în prezent pot produce daune greu de remediat în viitor.  

 

Un exerciţiu pe care îl poţi face în viaţa de zi cu zi este să te raportezi la tine ca la un OM, fără să îţi aduci aminte în permanenţă de rolurile pe care le ai, de iubită, soţie, mamă, soră, fiică. Tratează-i pe cei din jurul tău cu respect şi afecţiune, dar respectă-ţi propriile nevoi. A ţi le anula nu te face o soţie sau o mamă mai bună. Scapă de sentimentul de vinovăţie pentru toate lucrurile pe care nu reuşeşti să le faci şi trăieşte liber. Da, poţi face asta chiar dacă nu mai ai 20 de ani şi ai copii. Într-adevăr, această libertate va fi puţin mai „calculată" atunci când ai copii, pentru că rolul de mamă presupune mai multă organizare, dar asta nu înseamnă că trebuie să te anulezi ca şi individ. Cei din jur nu pot respecta şi înţelege nevoile tale, dacă nici tu nu le recunoşti şi nu le accepţi. Cum să înţeleagă partenerul că eşti copleşită de responsabilităţi, că vrei să faci din când în când ceva ce îţi face plăcere, dacă tu nu te plângi niciodată, dacă strângi din dinţi şi te suprasoliciţi şi dacă nu ceri ajutorul niciodată? 

 

Echilibrul dintre rolul de mamă şi cel de femeie se construieşte în timp, prin comunicare şi prin mici trucuri de zi cu zi. Simţi că toată viaţa ta este doar despre carieră şi responsabilităţile de mamă? Fă un efort şi mergi la cină cu partenerul şi vorbiţi orice, numai despre problemele de acasă nu! Vorbiţi ca şi cum nu aveţi alte griji. Descoperiţi-vă, visaţi, faceţi planuri, râdeţi! La serviciu ai parte de zile atât de ocupate, încât ai impresia că cei mici au crescut fără să observi. Spune stop şi mergi cu ei într-o excursie, închide-ţi telefonul şi acordă-le timp, doar lor. Toate aceste eforturi de a nu lăsa lucrurile la întâmplare, mai ales când vine vorba de priorităţile tale, îţi vor aduce echilibrul şi fericirea în viaţa de familie.