5 Lectii de viata pe care le-am invatat de la fiica mea

Gabriela Paladi - Redactor-Șef

Cea mai frumoasa parte a cresterii unui copil este faptul ca fiecare zi vine cu ceva nou, surprinzator, emotionant, amuzant, inedit, extraordinar. Fiecare zi este diferita, fiecare zi iti aduce in suflet bucuria de a fi parinte si de a te implica in viata copilului tau, viata care numai plictisitoare nu este. Prin ochii micutului tau, lumea, universul sunt minuni, sunt maretia existentei, sunt magie.

In fiecare zi privesc la copilul meu si ii absorb cu nesat fiecare cuvant, respiratie, fiecare gest, fiecare lacrima si fiecare zambet. Intrebarea "iti schimba un copil viata?", pe care multi mi-au adresat-o primeste mereu acelasi raspuns: "DA! Iremediabil si extraordinar, desi ramai tot tu, devii altul: mai bun, mai iubitor, mai empatic, mai aventuros si mai optimist." Pentru ca in fiecare zi, fetita mea imi ofera lectii de viata pretioase, si ma schimba.

Prea multe jucarii in cos, le acopera pe cele cu adevarat importante

Noi nu am avut jucarii, am fost generatia care se juca fericita pe caldaram cu creta si cu pietre, cu mormolocii din apa si cu barcute facute din cutii de carton. Asa ca tindem sa exageram si sa cumparam jucarii muuulte copiilor nostri, ca ei sa aiba, nu ca noi. Insa, pe masura ce cosurile de jucarii se umplu, si interesul Anyei pentru ele scade. I-am cumparat tot felul de animalute miscatoare, cu multe butoane, cu zeci de functii si cate altele. Cu ce se joaca ea? Cu o ambulanta de 10 lei, care are lumini si merge prin casa "ca sa salvam oameni". Pentru ca ea vrea sa ajute oamenii. Si ziua cand ambulanta a disparut in cosul cu jucarii, sub un maldar de piese lego, ziua cand a plans sufocandu-se de dorul ambulantei, m-a invatat ca nu valoarea jucariei conteaza, si nici numarul lor, conteaza ceea ce invata de la acea jucarie si modul in care ii pune imaginatia la contributie. Asa cum nu conteaza cu cate obiecte ne inconjuram in viata de zi cu zi, ci daca ele ne ajuta sa fim oameni si sa ne bucuram de ceea ce ne ofera viata.

 Un prieten este mai valoros decat o mie de jucarii

Daca in primii doi ani copilul se multumeste sa descopere lumea, cu ajutorul parintilor lui si al jucariilor, incepand cu varsta de doi ani "animalul social" din el incepe sa isi faca simtita prezenta. Si cea mai clara dovada o reprezinta orele de joaca alaturi de prietenii lui, cand alearga fericiti prin iarba, cand discuta concentrati despre un gandacel sau fac intrecere pe triciclete. Iar o zi de sambata alaturi de prieteni este mai fericita, mai colorata si mai vesela decat oricare alta zi cand este singur in casa cu jucariile lui scumpe si plictisitoare. "Mami, vreau afara, sa gasim prieteni", imi spune Anya in fiecare zi. Si isi face prieteni atat de usor, atat de simplu si de curat, facandu-ma sa inteleg ca oamenii sunt cei care ne fac viata mai frumoasa, nu banii, nu obiectele, nu hainele de pe noi.

Nu este de ajuns sa o arati, trebuie sa si spui "te iubesc!"

 Pe masura ce ne maturizam invatam sa ne ascundem emotiile, si sa nu ne afisam, sa nu spunem, sa nu ne manifestam in vreun fel care "ne-ar face de ras". Sunt de acord ca anumite emotii nu trebuie sa le aratam tuturor, insa dragostea nu este unul dintre acele sentimente pe care trebuie sa le ascundem. Si, desigur, aceasta mica lectie de viata mi-a fost demonstrata cu o acuratete extraordinara de fiica mea. Intr-una dintre zilele acestea a vrut sa vorbeasca la telefon cu tatal ei, care se afla la birou, inconjurat de alti oameni. Si, desigur, ca Anya i-a spus "tati, te iubesc.". Iar tatal ei nu i-a raspuns, poate pentru ca a fost si luat prin surprindere, poate si pentru ca cei din jurul lui ii ascultau fiecare vorba. In acel moment Anya nu a spus nimic. Apoi seara, la culcare, dupa ce tati i-a citit povestea, cu cea mai inocenta privire i-a spus: "Tati, tu si cu mami trebuie sa aveti grija de mine si sa ma iubiti.", "Da, tati, sigur ca avem grija de tine si te iubim.", i-a raspuns sotul meu. "Si atunci de ce nu mi-ai spus ca ma iubesti la telefon?". De ce? Si asa am inteles amandoi ca o jucarie nu inlocuieste un "te iubesc" spus intr-un moment sensibil. Pentru ca un copil nu poate percepe asta asa cum o percepem noi: "da, mi-a luat cel mai scump parfum, inseamna ca ma iubeste.". Obiectele pentru un copil nu au valoare, insa fiecare vorba a noastra are. Si asa trebuie sa procedam si in viata noastra de zi cu zi, nu-i asa?

Sa renunti nu este o optiune

 Inca de mica am invatat-o pe Anya sa fie cat mai independenta si sa faca singura, ceea ce poate face singura. Asa ca de la 2 ani nu ma mai lasa sa ii dau eu sa manance, mananca singura si niciodata nu renunta, cand ii spun ca poate face ea singura un anumit lucru. Acum invata sa se imbrace singura, sa foloseasca toaleta singura, si raman de fiecare data surprinsa de cat de tenace este in a-si realiza scopul. Iar daca ma ofer sa o ajut, se incrunta si imi spune foarte serios: "Pot si singura. Daca ma ajuti tu, nu mai pot singura." Si cata dreptate are. Si imi dau seama cat de bine se aplica aceasta lectie si in viata noastra, de zi cu zi. Ea a stat intr-o zi mai bine de 40 de minute sa invete sa isi incheie nasturii de la camasa, si nu a renuntat nicio clipa. Eu de ce nu as aloca cateva ore sa invat singura sa folosesc un program de editare de poze, care mi-ar usura atat de mult munca?

Daca vrei sa ti se ceara scuze, invata sa iti ceri si tu scuze

Ehe! Subiect sensibil, pentru ca suntem oameni, si de cateva ori mi s-a intamplat sa imi ies din fire, si sa mai ridic tonul. Si nu imi este greu sa recunosc ca gresesc cand fac asta. Insa, in ultima vreme nu mi s-au mai iertat iesirile de catre Anya. Pentru ca de fiecare data cand ea are o iesire emotionala mai puternica, ii explic ca trebuie sa isi ceara iertare. Lucru pe care eu nu il faceam. Insa copilul a crescut indeajuns de mult incat sa imi spuna "Mami, nu e frumos sa tipi, m-ai suparat si este momentul sa iti ceri scuze, pentru ca ma doare in suflet." Pam! Pam! Bum! Bum! Am facut ochii mari, din ei au inceput sa curga lacrimi, am luat-o in brate si dupa ce mi-am cerut scuze, i-am multumit pentru ca mi-a amintit ca, desi suntem predispusi greselilor, in viata trebuie sa ni le asumam, si sa fim constienti ca exista consecinte si ca putem rani pe cei din jurul nostru. Si ca un "imi pare rau", desi nu sterge greseala, sterge "durerea din suflet".

Sa fii parinte este un adevarat proces dinamic si schimbator si, oricat am crede noi ca noi "suntem oameni mari" si ca stim mai bine, vom fi mereu luati prin surprindere de copiii nostri, prin lectiile de viata pe care ni le ofera zilnic. Ei ne invata sa ne bucuram de fiecare moment, de fiecare detaliu pe care viata ni-l aduce in cale, ei ne invata sa fim mai buni, mai iertatori, mai empatici, mai iubitori. Ei ne invata sa zambim, sa redescoperim lumea prin ochii lor, sa o apreciem la adevarata ei valoare. Ei ne invata mult mai multe decat ii invatam noi pe ei, daca stim sa deschidem ochii si urechile si sa ii vedem si sa ii ascultam cu adevarat.

Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor-sef Qbebe

 

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    20 de lecții spirituale pe care le-am învățat de la fiica mea
    20 de lecții spirituale pe care le-am învățat de la fiica mea

    Pe măsură ce fiica mea crește, experimentez tot felul situații noi care mă invită să mă analizez pe mine însămi și să ajung să mă cunosc mai bine, in asa fel incat sa-mi...

    10 lecții importante pe care le-am învățat de la mama mea
    10 lecții importante pe care le-am învățat de la mama mea

    Adesea te surprinzi gândindu-te la cum ar proceda mama ta dacă ar fi în situația în care te afli tu la un moment dat. Este modelul tău în toate și îți...

    Trei lectii de viata pe care le-am primit de la fiica mea in 3 zile
    Trei lectii de viata pe care le-am primit de la fiica mea in 3 zile

    Fiica mea a crescut si in fiecare zi ma trezesc ca o urmaresc cu o curiozitate aproape palpabila ca sa o descopar mai mult, mai bine, sa o inteleg si sa invat de la ea. Pentru ca, trebuie sa...

    Credeam că sunt mama perfectă, până în ziua în care fiica mea m-a eliminat complet din viața ei
    Credeam că sunt mama perfectă, până în ziua în care fiica mea m-a eliminat complet din viața ei

    Să îți vezi copilul desprinzându-te de tine nu este lucru ușor, cu atât mai mult cu cât ar urma o perioadă de tăcere între voi. Iar dacă ai fi în...

    Viața mea după 6 ani de când soțul meu mi-a ucis fiica de 2 ani
    Viața mea după 6 ani de când soțul meu mi-a ucis fiica de 2 ani

    Au trecut șase ani de când Jacqueline Franchetti nu a mai văzut-o și ținut-o în brațe pe fiica ei, Kyra. Micuța avea doar doi ani pe 27 iulie 2016, când viața i-a...

    Vara în care mama mea m-a învățat ultima ei lecție
    Vara în care mama mea m-a învățat ultima ei lecție

    Relația mamă-fiică este cu totul specială și dăinuie dincolo de timp. Mama este modelul tău în viață, de la ea înveți diverse lucruri și astfel reușești îți...

    Bucurie mare pentru Angela Rusu, la 46 de ani: „Fiica mea este însărcinată cu 5 săptămâni înaintea mea. Eu voi naște în iunie, iar ea în mai”
    Bucurie mare pentru Angela Rusu, la 46 de ani: „Fiica mea este însărcinată cu 5 săptămâni înaintea mea. Eu voi naște în iunie, iar ea în mai”

    Surpriză dublă în familia cântăreței de muzică populară, Angela Rusu. Ea și fiica ei, Larisa, sunt însărcinate în același timp! Diferența dintre bebeluși...

    Ar trebui să îmi iubesc soția în același fel în care mi-aș dori ca fiica mea să fie iubită
    Ar trebui să îmi iubesc soția în același fel în care mi-aș dori ca fiica mea să fie iubită

    Pentru un copil, tatăl este primul erou din viața sa și unul dintre principalele modele. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre o fată, prezența tatălui în viața...

    © 2022 Qbebe