6 moduri prin care înveți copilul să se cunoască și să se iubească

Acceptă sentimentele, emoțiile copilului

Una dintre „misiunile” pe care le are un părinte este să impună anumite limite în privința comportamentului copilului. Cu toate acestea, pentru binele micuțului tău, nu este indicat să procedezi la fel și în privința sentimentelor, a emoțiilor care au generat un anumit comportament. În loc să-l pedepsești pentru emoțiile care l-au determinat să acționeze într-un anume fel, este mai important să-l ghidezi să se înțeleagă mai bine pe el însuși. Pe de o parte, așa dobândește autocontrolul și, pe de altă parte, învață să facă distincția dintre emoții și comportamente.

În același timp, validându-i emoțiile, trăirile dintr-un anumit moment, nu numai că îi arăți că nu este singur, dar îl motivezi și să nu-și nege, să nu-și ascundă diferite laturi ale personalității sale. În aceste condiții, îi este mai la îndemână să-și construiască o imagine de sine sănătoasă, să nu ajungă la conflicte interioare care i-ar alimenta anxietatea sau care l-ar predispune la depresie.

Cu alte cuvinte, grija ta ar trebui să se îndrepte și în această direcție: să-l ajuți să înțeleagă faptul că este firesc să se simtă într-un anumit fel într-o situație, dar că nu trebuie să-i fie rușine pentru ceea ce simte. 

Cu cât vei reuși să-l orientezi pe copil într-o asemenea direcție, cu atât are mai multe șanse să se cunoască pe sine și să se accepte. Pentru a-ți fi mai la îndemână într-un asemenea demers, pune în practică și măsurile de mai jos:

• Creează un mediu în care copilul să se simtă în siguranță să-și împărtășească emoțiile;
• Insistă asupra faptului că emoțiile și sentimentele trebuie împărtășite: explică-i copilului faptul că, în acest scop, nu apelăm doar la cuvinte, ci și la diferite comportamente;
• Ajută-l să-și exprime emoțiile prin cuvinte;
• Acceptă inclusiv trăirile, emoțiile copilului care nu sunt cele mai adecvate într-o situație anume;
• Adresează-te anumitor comportamente punând limite: stabilește ce fel de comportamente sunt acceptate și lasă loc și pentru alternative.

Încurajează jocul independent

Odată ce un copil începe să se familiarizeze cu mediul din preajma sa și este dornic să-l cunoască, este momentul să-l stimulezi să se joace și singur. Cu cât are mai mult timp pentru jocul independent, cu atât se poate descoperi mai bine pe el însuși. 

Printre beneficiile jocului independent se regăsesc:

Înțelege că se poate simți în largul său și singur

Copiii care se joacă și singuri își dau seama, treptat, că nu au neapărat nevoie de cineva pentru a se distra. Învață să-și gestioneze timpul, să se antreneze în activități care le plac și astfel ajung să fie mai încrezători în sine, mai mulțumiți de ei. 

Învață să se calmeze 

Datorită jocului independent copilul învață că se poate baza pe sine și în momentele mai tensionate. Își dă seama că își poate găsi liniștea și singur, înțelegându-și emoțiile din ce în ce mai bine și fiind tot mai pregătit să le gestioneze pentru a se calma. În plus, când se joacă singur, copilul își poate găsi mai ușor liniștea, fiind doar el cu jucăriile și cu jocurile lui. 

Se simte în siguranță și când este singur

Dacă un copil se joacă de mai multe ori singur, înțelege că nu poate fi mereu cineva alături de el. În acest context, nu se mai lasă ușor copleșit de anxietate, se simte tot mai bine în compania propriei persoane și se desprinde de tine mai rapid în situațiile în care nu poți sta cu el. 

Reușește să fie tot mai independent

Pentru că sesizează că sunt și momente în care trebuie să stea singur, copilul învață să se simtă confortabil în situații variate. Practic, ajunge să fie mai pregătit și pentru experiențe precum o după-amiază petrecută în casa unui prieten, o după-amiază alături de un grup de prieteni etc. 

Devine mai pregătit pentru grădiniță/școală

Când nu ești tot timpul lângă el când se joacă, îi demonstrezi că nu poți fi permanent în preajma sa pe parcursul unei zile. Din acest motiv, se poate adapta mai bine la grădiniță sau la școală, întrucât nu se simte abandonat, ca și cum l-ai lăsa singur pentru prima dată. 

Pentru ca un copil să se familiarizeze cu jocul independent, începe prin a crește progresiv durata perioadei în care se joacă singur. Inițial stai câteva minute cu el, apoi retrage-te pentru un anumit interval. Totodată, ca să se simtă în siguranță, spune-i exact unde stai cât el se joacă. 

Lasă-l să conducă jocul

Chiar dacă de multe ori ești tentată să te implici în jocul copilului tău ca să-i arăți ceva ce nu a observat încă sau să-i explici modul în care funcționează o jucărie, psihologii recomandă să te abții. În schimb, lasă-l să conducă el activitatea. Privește-l, răspunde-i la întrebări, ghidează-l dacă te solicită și lasă-l să-și pună în valoare imaginația. Nu numai că îl motivezi să afle singur ce îi place, dar îl ajuți să învețe lucruri noi prin joc. Odată ce dobândește abilități pe care le pune în valoare în activitățile sale, ajunge să se descopere și pe el însuși, să se accepte și să se concentreze din ce în ce mai bine. 

Ca să te asiguri că este interesat să conducă o activitate ludică, este esențial să fie vorba despre ceva ce îi place. Întreabă-l dacă poți să te joci și tu și, pe parcursul jocului, străduiește-te să nu-l întrerupi, ține cont de regulile stabilite de el și vei interveni numai când simți că este necesar. 

Inclusiv bebelușii pot arăta când sunt interesați de o anumită activitate. De pildă, îi poți pune bebelușului tău întrebări precum: „Cine este pe canapea? Este bunica? Ce face? îți face semn cu mâna?” Dacă primești drept răspuns gângureli și zâmbete, înseamnă că este antrenat în activitatea respectivă și că o puteți continua. 

Permite-i să facă alegeri

Odată ce îți încurajezi copilul să aleagă, de fapt contribui la întărirea încrederii în sine. Când realizează că lucrurile merg bine în urma propriilor alegeri, se simte capabil ca, pe viitor, să facă alegeri tot mai importante și să ia decizii. De asemenea, când este lăsat să aleagă, înțelege treptat că și cei din jur au încredere în el, că este apreciat și are posibilitatea să se exprime. 

În plus, fiind pus în situația de a face o alegere, copilul învață să se cunoască mai bine, să-și identifice „punctele tari” și pe cele mai „slabe” și să găsească soluții pentru a-și rezolva diferite probleme. Mai mult decât atât, devine din ce în ce mai responsabil și vede care pot fi consecințele deciziilor sale. 

Concentrează-te mai ales asupra realizărilor copilului, nu asupra laudelor

Ajutându-l pe copil să-și evalueze progresele, să ia propriile decizii, în loc să insiști asupra laudelor pentru ceea ce a făcut, de fapt îl motivezi să se implice în activitățile care-i fac într-adevăr plăcere. Cu cât se bucură mai mult de ceea ce face, cu atât are mai multe șanse să se descopere pe sine, să ajungă să se iubească. 

De aceea, încearcă, în loc să-i spui „Ai făcut treabă bună!” sau să-l aplauzi, să utilizezi vorbe de încurajare precum:

• „Mă bucur că ești încântat/ă de ceea ce ai făcut!”;
• „Văd că te-ai bucurat să...”,
• „Culorile pe care le-ai ales pentru desenul tău sunt luminoase și înfrumusețează”;
• „Continuă să joci la fel și data viitoare!” etc.

În același timp, nu renunța la cuvinte de încurajare, care îi dau încredere să încerce lucruri noi și care îl ajută să înțeleagă faptul că este firesc să și greșească. Iată câteva exemple în acest sens:

• „Poți să faci lucruri grele!”;
• „Poți să faci...!”
• „Pentru că te cunosc, știu că o să te descurci”;
• „Sunt sigură că o să reușești să faci...”;
• „Cred că ideile tale o să ne fie de ajutor tuturor”. 

Nu uita nici de cuvintele de apreciere, menite să-i arate că eforturile sale contează, că are abilitățile care îi permit să reușească:

• „Apreciez ajutorul tău”;
• „Mulțumesc, ai ajutat foarte mult”;
• „M-am simțit bine astăzi cu tine când am mers la piață și am făcut multe cumpărături”;
• „Văd că te descurci, înseamnă că pot să te rog și să...”

Renunță la „etichete”

Înainte să te apuci să pui „etichete” când vine vorba de copilul tău, ține seama și de aceste aspecte:

• „Etichetele” afectează modul în care copilul se percepe pe sine: când primește o „etichetă”, aceasta devine parte din identitatea sa;
• „Etichetele” pot limita potențialul unui copil: chiar și cele pozitive pot fi dăunătoare din acest punct de vedere. Pentru ca micuțul tău să exploreze cât mai multe opțiuni, să aibă cât mai multe interese, nu are nevoie să audă permanent, în familie, că este, de exemplu, „un geniu la matematică”, că are „cap de inginer”, „ochi de artist” etc. Cu cât un copil este lăsat să vină în contact cu mai multe experiențe, cu atât are șansa să descopere de ce este capabil, să-și dea seama ce îi trezește un interes deosebit;
• „Etichetele” influențează modul în care copilul este tratat: modul în care copilul este perceput și tratat de cei din jur influențează ceea ce va deveni pe viitor. Spre exemplu, când i se spune adesea că „face numai probleme”, membrii familiei nu mai sunt la fel de dornici să-și exprime empatia față de el și să-l ghideze ca să-și schimbe comportamentul. Odată ce se întâmplă așa, nu este exclus ca, în viitor, să ajungă într-adevăr să creeze probleme.

Nu este ușor să elimini „etichetele” în privința copilului, însă dacă te gândești bine înainte să-i vorbești poți folosi cuvinte care să-i fie benefice. Spre exemplu, în loc să-i zici „ești un copil bun”, mai bine îi dai exemplu de o situație în care ai constatat că este așa. Sau, în cazul în care obișnuiești să-i reproșezi mereu că este timid, mai bine încearcă să-i adresezi vorbe cum ar fi: „Pentru tine durează puțin mai mult să te simți bine când întâlnești persoane noi”, „Îți place să vorbești cu persoanele pe care le cunoști deja.”

Străduindu-te să te raportezi și la sfaturile de mai sus, de fapt îți stimulezi copilul să rămână conectat cu eul său. În aceste condiții, pe măsură ce înaintează în vârstă, învață să se simtă confortabil cu sine, să se iubească, fiind mândru de persoana care este. Odată ce reușește, devine mai încrezător în intuiția sa, în deciziile sale, fiindu-i mai ușor să accepte nu numai propriile emoții și trăiri, ci și pe cele ale celor din preajma sa.