Povesti de mamici: ce am invatat de la copilul meu

Unii oameni aleg sa mearga in viata singuri, iar altii sa mearga in doi. Fiecare dintre cele doua categorii de oameni invata lectii de viata in felul si in ritmul propriu. Toti avem de invatat la un moment dat sa ne maturizam emotional, sa devenim mai atenti la nevoile celuilalt, sa ne bucuram si sa comunicam cat mai bine. De regula, cele mai multe lucruri despre noi insine le invatam relationand, comunicand, asta pentru ca suntem oglinzi unii pentru altii.

Mamicile cu care am stat de vorba mi-au marturisit ca au invatat foarte multe lucruri folositoare de la proprii copilasi.

"Am invatat sa ma bucur de lucruri aparent nesemnificative" Anca, 28 ani

Anca, in varsta de 28 ani, spune ca invata foarte multe lucruri aproape zilnic de la cele doua fetite ale ei, Mara si Ioana: „Am invatat ce inseamna iubirea neconditionata, am invatat ca lucrurile mici si aparent lipsite de valoare, ne fac cu adevarat fericiti. Amintiti-va de primul dintisor, de primul zambet, de primii pasi, de primul "mami". Acestea sunt doar cateva exemple de "trairi" pe care nu le poti explica in cuvinte si nu le apreciezi la adevarata valoare decat daca ai avut parte de ele."

Acelasi lucru l-a experimentat si o alta mamica, Gabriela (28), cu bebelusa ei de 9 luni, Anya: „Fetita mea este inca micuta, insa, inca de cand a inceput sa zambeasca si sa ma identifice drept mama ei, m-a invatat sa zambesc mai mult. Acum, la fiecare gest amuzant pe care il face, rad cu lacrimi, si ma bucur batand din palme de fiecare data cand mai face un pas in dezvoltare: primii pasi de-a busilea, primele cuvinte, prima gura de apa cu cana... Ea ma invata in fiecare zi sa traiesc clipa, sa las deoparte orice grija, orice problema, orice factura si sa fiu acolo prezenta, langa ea, sa ma bucur si eu impreuna cu ea de fiecare descoperire pe care o face. Copilul meu m-a invata sa observ frumusetea detaliilor din jurul meu: de la copacii infloriti la micuta scama de pe covor care pentru ea poate sa para un fluture."

 

Lectii pretioase de la copiii nostri: atentie si autocontrol

 

Iulia (31) mi-a marturisit (de cateva ori chiar!) ca cel mai important lucru pe care l-a invatat de la copilasul ei a fost atentia. „Sunt mult mai atenta nu numai la Casian, ci si la mine si la nevoile sotului meu", spune Iulia.
Copilul are nevoie de foarte multa atentie, cel putin in primii 7 ani de viata. Are nevoie sa il asculti cu atentie si mai putin sa ii vorbesti sau sa ii dai un sfat anume. Tentatia parintilor, cauzata de cele mai multe ori de frica, este sa faca observatii, sa certe, sa incerce sa schimbe. Aceasta este o greseala mare. De ce sa vrei sa schimbi ceva fara sa incerci mai intai sa cunosti si sa intelegi?

Iata ce bine reactioneaza Ioana, fetita Ancai, atunci cand mama ei este atenta: „Pe cea mica (Ioana) o incurajez sa imi arate sau sa ma duca la locul in care vrea sa ne jucam, pentru ca ea nu vorbeste inca. Este foarte fericita atunci cand o iau de manuta si ma duce ea la jucaria pe care o cerea maraind sau chiar plangand, si eu nu intelegeam de ce plange." Pentru a atrage atentia, un copil este in stare de orice, nu numai ca plange, dar isi foloseste creativitatea pentru a crea diferite situatii ca sa atraga atentia unuia dintre parinti.

Iulia a invatat cat de important este sa controlezi tot ce spui si faci mai ales in fata copilului. A invatat ca, chiar daca este mic, el vede si poate fi afectat de orice se intampla in jur:

„Aveam o problema foarte mare de familie si ne aflam intr-o mare cumpana...Nu mai suportam tensiunea si am izbucnit intr-un plans isteric. Casian era in bratele sotului meu si se uita ingrozit la mine, cu ochii cat cepele, nici macar nu clipea... Nici macar nu mi-am dat seama pina cind sotul meu m-a atentionat de cum era absorbit baietelul nostru de ceea ce se intampla. In momentul acela m-am oprit brusc si m-a fulgerat gandul ca toata viata mi-am vazut mama plangand (niciodata nu ma gandisem la asta pana acum, pur si simplu in momentul acela mi-am vazut copilaria cu mii de scene asemanatoare...) Imediat ce mi-am sters lacrimile, am intors foaia; l-am luat in brate pe micut, mi-am cerut iertare de la el si am inceput sa ne jucam cu el, de parca nimic nu se intamplase. Casian era vioi si radea cu aceeasi inocenta de dinainte. Mi-am promis sa ma controlez pe cat posibil, sa ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa nu mai reactionez asa cel putin de fata cu el, sa nu ma mai vada vreodata plingand. Nu vreau ca el sa simta vreodata acea vinovatie pe care eu inca o mai port si astazi in suflet...aceea ca mami plinge din cauza mea..."

 

Calmul si comunicarea este o alta lectie predata de copii...

„Daca nu esti calm si cazi prada starii de nervozitate si stresului, nu mai poti gestiona corect situatia. Nu poti fi un manager bun daca esti tentat sa tipi pentru a te face auzit sau inteles. Si vreau sa dau un exemplu cu copilul meu: Mara este un copil foarte intelegator si atent, insa trebuie sa fie odihnita si sa nu ii ceri prea mult (nu o poti invata in 10 minute sa numere pana la 100). Atunci cand mi-am propus sa facem cateva exercitii pentru varsta ei, dintr-o revista de activitati, nu a raspuns negativ insa se cunostea ca nu este atenta si nu are dispozitia necesara sa faca asta. Nu am incetat activitatea asa cum ar fi fost normal, ci am insistat si foarte rau am facut pentru ca si eu si ea ne-am enervat. Ea nu a invatat nimic, iar eu m-am enervat fara motiv. Trebuia sa comunic mai mult cu ea si sa o ascult cu atentie, asa mi-as fi dat seama ca este prea obosita pentru a descoperi cum arata si la ce ne folosesc legumele pe care nu le cunostea." spune mamica Anca.

Mamele noastre invata zilnic cum sa isi asculte copiii, cum sa le comunice gandurile, sentimentele lor si cum sa ii ajute pe ei sa le comunice la randul lor parintilor starile lor. Fiecare intamplare a copilului poate fi o noua lectie de atentie, exersare a rabdarii si a comunicarii reale: „Ar fi multe lucruri de povestit pentru ca dupa cum am mai spus in fiecare zi se iveste o situatie noua din care ai de invatat" mai spune Anca.

Este minunat faptul ca aceste mici lectii cum ar fi invatarea bucuriei pentru lucruri mici, zilnic, sa razi mai des, sa descoperi valoarea si frumusetea detaliilor te ajuta pe tine ca om sa cresti, sa evoluezi. Deci iata cat de pretiosi sunt copiii nostri!

Poveste-ne si tu ce lectii simti ca ai invatat de la copilul sau copiii tai!