Viața de părinte: lucruri pe care le-am încercat pentru prima dată datorită copilului meu

Viața de părinte: lucruri pe care le-am încercat pentru prima dată datorită copilului meu

Irina Olteanu - Redactor Senior

Am încercat pentru prima dată datorită copilului meu tot felul de activități legate de igiena și îngrijirea sa. Totodată, am încercat și lucruri pe care alți adulți cu siguranță le cunosc, dar pe care nu le-am apreciat cu adevărat decât din ipostaza de mamă.

Toți părinții au, fie că realizează sau nu, o serie de lucruri pe care le-au făcut pentru prima data datorită sau, după caz, din cauza copilului. Acestea devin astfel nu doar experiențe de viață, ci și clipe memorabile care, de altfel, nu s-ar fi petrecut în absența calității de părinte, în absența venirii pe lume a copilului. Aceste clipe, cred eu, te ajută să crești într-un fel minunat alături de copilul tău și să descoperi lumea dintr-o perspectivă nemaivăzută. Voi începe cu lucrurile pe care le-am descoperit, fără să vreau, datorită maternității încă de după naștere:

nasc natural

Nu am născut decât o dată. Iar fie vorba între noi, o dată este mai mult decât suficient. Această naștere mi-am dorit din suflet să aibă loc pe cale naturală, cu toate că miopia avansată (dar și medicul obstetrician) îmi recomandau cezariana, cu toate că am avut parte de un travaliu de 31 de ore, am făcut totul pentru a-i fi bine copilului meu. Pentru a-l aduce pe lume sănătos și a-l ajuta să rămână astfel. Nu știu dacă aș mai trece prin asta și a doua oară, dar este o experiență cu siguranță memorabilă. Durerea, care nu degeaba este comparată cu fracturarea concomitentă a 50 de oase din corp, te pregătește, evident, pentru orice altă durere ar putea apărea ulterior în viața ta.

viata de parinte

Să schimb un scutec

O abilitate de bază pentru orice mamă, dar cred că deprinderea sa excede pragul vârstei de bebeluș. Nu se știe niciodată, Doamne ferește, cum ai putea avea nevoie să schimbi scutecul cuiva. Fie el copil sau adult. De reținut că necesită o îndemânare deosebită, o precizie cu totul specială și, nu în ultimul rând, un instinct de felină. Pentur că, nu-i așa, ai nevoie de vedere cu infraroșu pentru a putea efectua operațiunea fără a da greș în toiul nopții, când este somnul mai dulce.

Să spăl un copil

Din nou, o persoană care nu a mai avut vreodată contact cu o ființă de dimensiunea unei palme, care nu știe decât să mănânce, să plângă și să doarmă (nu menționăm anumite necesități fiziologice deoarece nu se cade), nu va fi capabilă să realizeze această operațiune fără o grijă deosebită, similară cu cea în care ții în mână un bibelou. Din nou, îți vei dezvolta niște reflexe supraomenești și vei depăși, deși nu te vezi în stare, ideea că i-ai putea face fără să vrei un rău. Nu are sens să mai continui că pentru prima dată tot în ipostază de părinte am ajuns să împing căruciorul, apoi tricicleta, el este prima ființă căreia i-am dat să mănânce în gură mâncare pasată. Ați înțeles voi ideea...

Să car pe cineva în brațe

Și în cârcă. Și nu oricât. Ci până aproape de venerabila vârstă de 9 ani. Din motive de puturoșenie...În plus, nu cred că poate vreun părinte vreodată să facă rău ținând prea mult copilul în brațe. Ba din contră. Sunt convinsă că perioada cruntă a adolescenței va echilibra din păcate balanța.

Să învăț medicină

Ca oricărui alt adult, la un moment dat în copilărie mi s-a părut atractiv acest domeniu. Iată că maternitatea a făcut posibilă acumularea unor cunoștințe în domeniul medical datorită inerentelor îmbolnăviri din perioada copilăriei. Din păcate, nu am dus lipsă de ele, deoarece băiețelul meu a fost o fire extrem de bolnăvicioasă. Mi-aș fi dorit, evident, din punctul acesta de vedere să nu dobândesc niciun fel de cunoștințe, să am parte de un copil perfect sănătos și să nu pronunțăm niciodată cuvintele medic și doctorie.

Să mă plimb cu bicicleta de plăcere

Știu să merg pe bicicletă încă de la vârsta de 14 de ani. Dar de atunci și cale de încă 20 de ani nu am mai pus piciorul pe pedala vreunei biciclete. În primul rând nu am avut companie și în al doilea rând nu m-a atras. Am redescoperit bucuria pedalării pe bicicletă tot grație băiețelului meu care mi-a arătat că poate fi distractiv să dai ture prin zonă inspectând împrejurimile și că, de ce nu, bicicleta se poate dovedi în caz de nevoie un mijloc de transport rapid și accesibil (a se citi în situațiile în care ai de achiziționat diverse produse prin casă și ești presat de timp, dai imediat o fugă la magazin cu bicicleta - de altfel și mult mai comod decât per pedes).

Să mă culc târziu după ce m-am uitat la un film interesant

Deoarece am fost dintotdeauna o fire matinală, pentru a reuși să respect un program de trezire la o oră cât mai devreme, culcatul la ore târzii nu a făcut niciodată parte din stilul meu de viață. Dar am descoperit, din nou, că alături de un copil poți trăi o multitudine de senzații pe care de multe ori nu le încerci nici măcar ca adult (vorbim strict de cazul meu, desigur). Ne-am uitat împreună, și nu doar o dată, la un film alături de un castron de popcorn; seara de film obligatoriu nu precede una de școală, din motive de la sine înțelese (copil mort de oboseală, căzut cu capul pe bancă în timpul orelor).

Să mănânc sănătos

O parte integrantă a stilului meu de viață este reprezentată și de alimentația realmente haotică, complet nesănătoasă. Pe scurt, mănânc ce apuc, când apuc. Cu siguranță, de cele mai multe ori nu este nimic sănătos, ci multe alimente bogate în carbohidrați, în zaharuri procesate, fără vitamine și minerale. Odată cu rolul de părinte ajungi invariabil să reprezinți o ipostază model, respectiv trebuie să fii conștient că tot ceea ce faci este bine studiat și apoi imitat. Iar în rândul acestor fapte intră și obiceiurile alimentare. Care, spre binele copilului și de ce nu chiar și al tău, ar trebui să fie dintre cele mai sănătoase.

viata de parinte

Să mă prostesc pe stradă fără să îmi pese de ce crede lumea

Am făcut asta nu o dată, ci de zeci de ori și tot datorită lui. M-a determinat să nu îmi fie teamă să mă joc, să mă maimuțăresc, chiar să mă îmbrac atipic, să fiu nu neapărat altfel, dar așa cum simt. Am norocul de a avea un băiețel dezghețat, căruia nu-i este teamă și nici rușine (nu este întotdeauna un lucru bun). În plus, respect și principiul după care mă ghidez, și anume atâta vreme cât nu este imoral, ilegal sau indecent, orice este permis în viață.

Să renunț la egoism

Nu în ultimul rând, pentru prima dată am ajuns să renunț la egoismul care făcea parte integrantă din ființa mea. Aveam, înainte de a deveni mamă, o mentalitate profund individualistă care mă determina să îmi urmăresc cu înverșunare orice vis. După ce am născut, mi s-a schimbat radical perspectiva, dorințele mele nu mai erau pe primul plan, iar singurul lucru care conta în viața mea era să îi fiu aproape. Cariera, sănătatea, viața mea au căzut, ca pentru orice altă mamă, pe plan secund. Și nu este deloc un lucru rău.

Raportul dintre părinte și copil nu este întotdeauna de tipul părintele învață copilul care, desigur, trebuie să-l asculte fără să crâcnească și să coopereze rapid. Copilul meu m-a ajutat să învăț să trăiesc și îi mulțumesc că există și că a apărut în viața mea. El reprezintă cea mai mare realizare, cea mai mare mândrie și cea mai mare bucurie.

Articolul urmator
Sunt un părinte iresponsabil dacă folosesc slăbiciunile copiilor mei în beneficiul meu?
Sunt un părinte iresponsabil dacă folosesc slăbiciunile copiilor mei în beneficiul meu?

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Câțiva copii nevoiași din Moldova au ajuns pentru prima dată la mare datorită preotului Dan Damaschin
    Câțiva copii nevoiași din Moldova au ajuns pentru prima dată la mare datorită preotului Dan Damaschin

    Dan Damaschin este preot misionar la „Maternitatea Cuza-Vodă” din Iași de 18 ani și conduce o asociație ce derulează proiecte sociale în județul Iași. Printre...

    Am devenit prima dată mamă vitregă și asta m-a ajutat să fiu un părinte mai bun
    Am devenit prima dată mamă vitregă și asta m-a ajutat să fiu un părinte mai bun

    Relația copil-părinte vitreg poate fi dificilă uneori, dar poate fi, de asemenea, plină de satisfacții. O mămică de peste Ocean povestește, pentru Insider, cum a reușit să o...

    Cum te pregătești să devii tată pentru prima dată: 15 lucruri de care să ții cont
    Cum te pregătești să devii tată pentru prima dată: 15 lucruri de care să ții cont

    Se vorbește foarte mult despre rolul de mamă, însă câte lucruri sunt de spus despre rolul de tată? Citind articolul de mai jos, poți afla că sunt cel puțin 15! Ți-am...

    Soacra mea a încercat să schimbe numele copilului la scurt timp după ce am născut, fără acordul meu
    Soacra mea a încercat să schimbe numele copilului la scurt timp după ce am născut, fără acordul meu

    Cui aparține sarcina alegerii numelui bebelușului? Părinților sau...soacrei? Să aflăm împreună cum a încercat o soacră să schimbe numele nepotului fără acordul nurorii...

    Sunt profesoară: iată 5 lucruri pe care nu le-aș face niciodată educatorilor copilului meu
    Sunt profesoară: iată 5 lucruri pe care nu le-aș face niciodată educatorilor copilului meu

    Și învățătoarele pot deveni faimoase pe TikTok. Asta demonstrează Emily Glankler, o profesoară de istorie care are aproape jumătate de milion de urmăritori pe TikTok și care a...

    3 lucruri îngrozitoare pe care le-am spus copilului meu
    3 lucruri îngrozitoare pe care le-am spus copilului meu

    A fi părinte nu este un lucru deloc ușor. Dincolo de clișeu, este ceea ce va spune orice părinte. Și simt asta în fiecare zi, de cinci ani încoace, de când o am pe...

    Sunt pediatru: iată cele 5 lucruri pe care nu le-aș face niciodată copilului meu
    Sunt pediatru: iată cele 5 lucruri pe care nu le-aș face niciodată copilului meu

    De câte ori nu v-ați întrebat cum își crește un pediatru copilul? Oare urmează sfaturile pe care ni le dă și nouă, părinților? Ei bine, iată că era Social Media...

    Propria sa mamă a încercat să o otrăvească. Și nu doar o dată
    Propria sa mamă a încercat să o otrăvească. Și nu doar o dată

    Julie Gregory și-a petrecut copilăria crezând că are o boală care nu poate fi diagnosticată. De fapt, ar fi fost perfect sănătoasă dacă mama ei nu ar fi încercat să o...

    © 2024 Qbebe