1. Nu il critica pe celalalt parinte
Cand mama este furioasa pe tata, tinde sa il faca pe acesta cu ou si cu otet, fara sa tina cont ca micutul este prezent. Ba uneori se considera chiar indreptatita sa ii arate copilului "adevarul": ca taica-su a gresit, ca uite ce fel de om este! Poate are dreptate sa simta ce simte. Dar nu are dreptate sa uite ca micutul este si copilul tatalui sau si primeste aceste acuze la adresa lui ca pe niste lovituri.
"Mama mereu dadea vina pe tata. Poate exagerez... dar vezi, imi vine si acum sa ii iau lui apararea! Cand se certau, vedeam ca el are scantei in ochi, dar imi spunea doar Sunt furios pe maica-ta, lasa-ma, nu vreau sa aud de ea acum! Iar asta era mai bine decat sa o aud pe mama jignindu-l si reprosandu-i ca a facut sau nu a facut nu stiu ce." (Miruna, 25 de ani)
"Imi amintesc ca se certau, tata pleca de acasa la serviciu si mama era furioasa, vorbea singura (de fapt vorbea cu el in lipsa lui, cu voce tare), se ducea in bucatarie, trantea vasele atunci cand le punea la loc, plangea, isi descarca furia verbal. Stiu ca vorbea despre el cu "boul baltilor albastre", cu "nenorocitul" si zicea ca din cauza lui a ajuns cum a ajuns, ca uite cum o face sa vorbeasca... (Intre timp au si divortat.) Iar eu asistam la toate astea." (Rodica, 30 de ani)
Cand il respecti pe tatal lui, iti faci copilul fericit
"Eram mica, nu intrasem inca in clasa intai. Imi amintesc ce tulburata ma simteam, imi venea si mie sa plang incontinuu si de cateva ori am inceput, iar mama se lua de mine ca Tu ce mai ai? Tu pentru ce plangi? Eu nu stiam sa ii explic si pana la urma tot pe tata cadea vina: "Nemernicul, acum plange si copilul din cauza lui!" Asta ma facea sa ma simt si mai furioasa si neputincioasa..." (Rodica, 30 de ani)
Atunci cand tu il desfiintezi pe parintele celalalt, sau cand il acuzi pentru nefericirea ta, cel mic este bulversat si ranit. Dar efectele pe termen lung sunt inca si mai periculoase. Copilul invata ca, intr-o familie, un parinte este Vinovatul si celalalt este Victima. In loc sa invete de la voi dragostea dintre femeie si barbat, el primeste un model gresit de raportare la cei doi parinti si un model bolnav pentru viitoarele relatii de cuplu.
Copilul are nevoie ca tu sa il respecti pe tatal lui si ca el sa te respecte pe tine. Un parinte care il respecta pe celalalt, isi face copilul fericit.
"Acum imi dau seama ca simteam nedreptate, la adresa lui tata, de parca era la adresa mea. Si nesiguranta, pentru ca el plecase, nu era acolo sa se apere, si ma simteam eu parca ne-aparata. Si, pe de alta parte, parasita, ca ma lasa numai cu mama in momentele alea... eram furioasa si pe el.
Si pe mama eram furioasa si pentru asta ma simteam vinovata, pentru ca o vedeam ca sufera, si nu intelegeam daca tata este un om rau sau nu, nu intelegeam de ce mama era victima si tata era "cel rau", pentru ca eu ii iubeam pe amandoi."?(Rodica, 30 de ani)?
2. Nu te certa cu celalalt parinte in fata copilului
Cel mai destabilizat copil este acela care asista la certurile patimase dintre parintii sai. Avem nevoie sa intelegem ca, pentru un copil, nu este o situatie fireasca sa ia partea unuia din parinti, sa polarizeze, sa aleaga intre ei. Cu cat este mai mic, cu atat copilul se identifica mai tare cu mama, iar atunci cand cei doi parinti se cearta, el va prelua mult din pozitia mamei (cea care il goneste pe tata de acasa / cea care este abuzata verbal / cea care sufera si este parasita etc.).
Pentru fiecare copil, tatal este cel care o apara pe mama si implicit il apara pe el, pe pui, si cuibul lor. Atunci cand voi doi va certati in fata lui, copilul se simte ca si cand ati fi pe punctul sa il abandonati singur in codru. Protectia lui se risipeste, asa cum sfasii o perdea, dintr-o singura miscare. El este bulversat, se simte amenintat si nu stie cum sa actioneze. Cum va certati, daca va iubiti?! se intreaba el, socat.
"Aveam mai putin de 7 ani si imi amintesc cum tata a trantit usa, plecand. De mai multa vreme simteam ceva tensiune in casa, dar nu stiam sa ii spun pe nume. Si cand mama si cu tata au inceput sa ridice tonul si sa se certe, tin minte ca ma simteam de parca toata camera se umplea repede-repede cu apa si trebuie sa facem ceva sa fugim de acolo, pana nu ne inecam. Dar pana la urma ne-am inecat, adica tata a plecat de acasa. Nu ma puteam misca din fotoliu de frica; pentru mine, se intamplase ceva dramatic... Si astazi am senzatia de sufocare atunci cand ma cert agresiv cu cineva sau cand asist la certuri." (Victor, 28 de ani)
Doamne, fa sa se iubeasca mami si cu tati!
"Mama a venit la mine si a ras, impreuna cu sora mea mai mare, cand a vazut spaima pe fata mea", povesteste in continuare Victor. "Se pare ca se mai certasera ea si cu tata si ca nimic tragic nu avea sa se intample. Dar era prima cearta la care asistam eu. Sora mea imi spunea: Nu fi fraier, toata lumea se cearta, iar mama este mai temperamentala! De atunci, nu mi-a placut niciodata cuvantul temperamental.
Degeaba imi vorbeau, pentru ca ma simteam ca dupa o bataie. Si nu puteam scapa de frica, de tensiune, m-am calmat abia cand am vazut ca se intoarce tata. Din seara aceea nu m-am mai simtit niciodata sigur... Era ca si cand o greutate ma presa si ameninta sa ma loveasca, mereu.
Verificam o data la cateva zile daca se mai iubesc, strecurandu-ma dimineata in dormitorul lor, sa vad daca dorm impreuna. Nu indrazneam in fiecare zi. Si nu am mai avut incredere in ei, in uniunea lor. La fiecare confruntare, paralizam. Ma asteptam sa plece unul din ei, sa se intample ce era mai rau... Nu intelegeam de ce este normal, cum se pot certa asa oamenii care se iubesc."
Copilul lupta pentru parintii lui. Se spune ca rugaciunea cea mai comuna printre copii suna astfel: Doamne, fa sa se iubeasca mami si cu tati! Poate voi nu va dati seama de acest lucru... Dar copilul are nevoie sa afle separat, in momentele de armonie, ca in povestea de iubire incap si supararile, dezamagirile, confruntarile. Ca intre mami si tati trebuie sa curga toate sentimentele, nu doar cele frumoase. Explica-i asta, pune asta in cuvinte, nu in fapte. Nu il fa martor descarcarilor voastre emotionale, fereste-l de asta!
In schimb, povesteste-i ca ca totul - intristarile, nevoile, asteptarile, nemultumirile - toate fac parte din povestea de iubire dintre mami si tati. Si ca ei discuta despre asta, uneori chiar cu patos. Asigura-l de fiecare data ca asta nu implica despartirea. Ca mami si tati se iubesc si il iubesc. Si ca asta nu il ameninta pe copil, in nicio privinta.
3. Nu minti niciodata in fata copilului tau
Copiii, mai ales sub 3 ani, dovedesc o receptivitate deosebita pentru mesajele nonverbale. Ei decodifica nuantele vocii, tremurul acesteia, umbra de falsitate din tonul folosit si expresia fetei, atunci cand contrazice sentimentele tale reale. Copilul nu va putea denumi ceea ce percepe si nici nu va retine in mod constient. Dar va invata, la nivel inconstient, ca mama minte.
In acest fel se pune baza neincrederii in mamica: inca de cand copilul este atat de micut, ca nu poate vorbi. El percepe falsitatea, atunci cand iti minti partenerul la telefon, cand te scuzi in fata vecinei, cand ii zambesti prefacut mamei-soacre si cand exagerezi si nascocesti lucruri fata de prietene.
Mai tarziu, cand vei zambi musafirilor si iti va pica fata dupa ce inchizi usa, sau vei incepe sa ii barfesti, copilul va invata lectia: fii fals. El nu discerne deocamdata situatiile in care este necesar sa fii fals-politicos, de cele in care esti pur si simplu mincinos. Asa ca el invata nefiltrat: invata ca poate minti. Pe oricine: inclusiv pe proprii parinti. Doar a vazut la tine! Copiii fac ceea ce vad la tine, nu ceea ce le verbalizezi tu.
Ce alte lucruri crezi ca este necesar sa le eviti, in fata copilului tau, ca sa ii poti da un exemplu bun?
Urmareste-ne pe Google News
