Daca vrei ca parintii sa iti cumpere ceva, spune ca e pentru scoala. Parintii sunt destul de prosti si cred orice.

Nu va pot descrie indignarea care mi-a umplut mintea si sufletul cand am citit postarea acestei mamici intr-un grup de pe Facebook acum mai bine de 7 ani:

"Dupa cum ati auzit prin reclamele agresive si atotprezente, Gazeta Sporturilor publica o noua serie de carti „interzise parintilor" cu patru volume noi.
La insistentele *(fetitei mele) i-am cumparat cartea aparuta marti intitulata „75 de sfaturi pentru a supravietui la scoala". Vazuse la alti copii, auzise la after school sau/si la scoala, in fine, e un adevarat fenomen printre copii.
Inainte sa i-o dau am rasfoit-o si cand am inteles ce efecte grave poate avea asupra comportamentului ei m-am simtit de-a dreptul revoltata ca astfel de carti ajung sa fie tiparite si promovate.
Va scriu din spirit de solidaritate cu rugamintea sa fiti atenti la ce ii lasati pe cei mici sa citeasca si poate sa ii avertizati si pe alti parinti si invatatori.
Cei de la after-school-ul *(fetitei mele) au fost oripilati si s-a luat decizia de a le interzice copiilor sa vina cu carti/reviste de acasa, fiind greu de controlat calitatea tuturor materialelor.
Mai jos cateva citate. Nu sunt scoase din vreun context care ar avea un mesaj diferit, dimpotriva, sunt urmate de argumente foarte convingatoare de-a lungul intregii carti. Nu este nimic amuzant.

• „Daca vrei ca parintii sa iti cumpere ceva, spune ca e pentru scoala. parintii sunt destul de prosti si cred orice" (sfatul 8/pg 37)
• „Daca ai mare nevoie de ceva, iar ei nu iti cumpara, improvizeaza! A imprumuta nu e acelasi lucru cu a fura (mai ales daca te prinde) ..Corectorul l-am sutit de la mama, chiar daca a descoperit ca ii lipseste, inca nu stie ca e la mine, asa ca il tot cauta.. sunt sigura ca o sa renunte si o sa-si cumpere unul nou" (sfatul 35/pg 119)
• „M-am gandit sa-i trag una tare de tot dar mi-am adus aminte cum data trecuta a tipat super tare. Mai bine sa nu-i lovesti pe fratii tai daca crezi ca s-ar putea sa te auda parintii, e de preferat sa mai astepti un pic, cand n-o sa fie ai tai acasa" (sfatul 41/pg139)
• „Daca vrei sa te razbuni scrie in Death Note! un carnetel supranatural cu care poti sa omori o persoana daca ii scrii numele inauntru in timp ce ii vizualizezi fata. Sa fii atent ca prenumele sa fie corecte, sa nu cumva sa omori pe altcineva din greseala [...] Poti sa alegi data la care o sa moara [...] persoana o sa moara din cauza unui atac de cord" (sfatul 58 si 59/pg 190)"

Acum suntem in 2022 si problema nu a disparut

Astazi am dat peste alte astfel de postari in Social Media. Suntem in 2022 si cartile acestea inca umbla printre copii pe ascuns, pentru ca parintii le interzic iar cei care nu stiu de ele le cumpara in necunostinta de cauza, descoperind abia cand le cumpara mesajele transmise mintilor influentabile ale copiilor. Seria, de fapt, asa este si intitulata- Carti interzise parintilor. Oare de ce?

Irina, colega noastra, ne vorbeste despre experienta ei cu aceste carti. 

”Baietelul meu scolar, acum in varsta de 8 ani si 3 luni, a descoperit prima serie, daca o putem denumi astfel, cunoscuta drept Jurnalul meu haios de tineretul de toate varstele in urma cu aproximativ 1 an. Spun a descoperit pentru ca, asemenea unui fenomen, a pus stapanire pe mintile copiilor si buzunarele parintilor nevoiti (in urma pisalogelilor repetate) sa le achizitioneze. Norocul face ca, anul trecut, nefiind inca complet familiarizat cu cititul, am avut inspiratia de a le citi impreuna. Nu am parcurs mai mult de 20 pagini (din fericire) din motive de lene (el citea, eu ascultam), desi restul colegilor de clasa au reusit sa finalizeze cateva volume din serie (mai vrednici, pesemne). Cu toate ca ma consider un adult cu simtul umorului extrem de dezvoltat si pot intelege micile rautati specific feminine (expuse prin prisma jurnalului), nu am putut trece cu vederea faptul ca umorul (pe alocuri negru) din aceste carti poate fi gresit interpretat de copiii de varsta mica (si chiar de cei mai mari). Pe scurt, am ramas cu senzatia ca sustine/incurajeaza agresivitatea (de tip bullying), rautatile intre colegi/prieteni si, mai ales, lipsa de respect pentru parinti/adulti. Niste valori care, zic eu, nu trebuie luate in deradere, ba dimpotriva cimentate la aceasta varsta. Iata cateva pasaje ilustrative (ca sa intelegeti despre ce e vorba) din primelele 30 pagini, primul volum. Observati si limbajul, realmente trivial:

• " Nici nu stiu cum il cheama cu adevarat. I se zice Fund Curlington de-atata vreme, inca chiar si maica-sa i-a zis Fund, fara sa vrea, odata cand l-a adus cu masina la scoala."
• "Isabella ar fi luat mai degraba pe ea pantalonii cu fundul cat toate zilele ai bunica-sii, decat sa creada cineva ca o copia pe Angeline."
• "De fapt, a venit asa devreme, incat chiar l-a vazut pe tata in halatul ala de baie al lui nasol, cu carouri, despre care a zis ca arata de parca l-ar fi furat de la un boschetar zombie, dar eu cred ca arata mult mai rau."

O insulta la adresa parentingului sau doar beletristica?

Sunt sigura ca exista o multime de astfel de carti odioase care cred ca merg in sfera comicului, si ca ceea ce scrie in ele este inofensiv. Da, poate este inofensiv daca textul este citit de un adult care intelege ca aceste sfaturi sunt spuse in gluma, cu putin sarcasm si haz de necaz. Dar un copil de clasa a doua care doar ce a intrat in lumea sociala a scolii, care este naiv, susceptibil si influentabil nu va crede ca este doar o gluma. El chiar va urma sfaturile respective. Si chiar daca copilul este indeajuns de inteligent sa se prinda ca totul este o gluma, tot va fi influentat de ceva de acolo, tot vor fi detalii care il vor pune pe ganduri. O astfel de carte este o insulta pentru parintii care se straduiesc si fac sacrificii pentru a-si educa frumos si corect copiii, este o jignire pentru educatori si profesori care isi dedica o viata intreaga sa modeleze copii frumosi, este un sacrilegiu al educatiei... dar are umor.

Cartea este scrisa de Maria Frisa (Barcelona, 1969), o scriitoare premiata la nivel international, care a absolvit în Psihologie Clinica, are Diploma în Asistenta Sociala si în psihiatrie si în prezent studiaza Filologia. Citind interviuri cu ea, am realizat ca este o scriitoare care are un stil interesant de a scrie, bazat pe umor negru. Spune ca s-a inspirat de la fiica ei de 12 ani, si ca aceste carti sunt destinate celor cu mult simt al umorului. Faptul ca seria a primit atat de multe premii ne spune ca multi oameni au simtul umorului si ca aceste carti sunt scrie bine. Dar nu pentru un copil de 8-12 ani. Pentru un adolescent sau un adult, poata ca da. Nu am sa judec un autor pentru ceea ce scrie. Este dreptul lui, este beletristica. Nu a interzis nimeni 50 Shades of Grey.

Asa ca, dragi parinti, nu trebuie sa invinuim editurile, autoarea, sau ziarul ca aceste carti sunt publicate si promovate. Ei cauta sa faca bani. Sunt o multime de carti care trebuie interzise copiilor. Trebuie ca noi sa fim parinti si dascali responsabili si sa urmarim cu atentie ceea ce citesc copiii nostri. Eu una, daca as avea un copil adolescent, educat corect, la 16-17 ani, poate l-as lasa sa citeasca aceasta serie de carti, pentru ca umorul din ea este distractiv la aceasta varsta. Insa, daca as avea un copil de 9 ani, care este in formare, atunci aceasta carte ar fi interzisa in casa noastra. O consider in continuare o insulta la adresa educatiei, oricat de mult umor negru ar avea.

Trebuie sa fim foarte atenti la ceea ce poate influenta educatia copiilor nostri, fara sa ne dam seama. Sa deschidem ochii bine, sa ii urmarim cu atentie, sa ii observam si, cu bunavointa, rabdare si atentie, sa ii indreptam pe viitorii adulti de maine pe caile bune si frumoase. Apoi, dupa ce s-au format, dupa ce suntem siguri ca am crescut un adult frumos si responsabil, pot sa se scufunde in orice tip de literatura doresc. Pana atunci, mult succes, dragi parinti, in vanatoarea de carti interzise copiilor, nu parintilor!

Cu drag,

Gabriela Paladi

Redactor-Sef Qbebe