Este de inteles. Copilul mic se poate dovedi sfidator, necooperant si dificil. Parintele dezorientat ii va da cate una la fund, peste mana sau chiar peste obraz, pentru ca nu stie cum altfel sa il opreasca de la a-si pune viata in pericol. Sau pentru ca a ajuns la capatul rabdarilor. Nu vrei decat sa ii dai copilului o lectie. Sa il corectezi.
Iar uneori, pare ca bataia este singurul lucru care are efect. Pare ca micutul nu intelege altfel. Si, in fond, si pe tine te-au mai altoit cand erai mic si uite ca ai ajuns un adult responsabil si fara traume emotionale. Asa ca, ce poate fi atat de rau in a-l mai scutura din cand in cand?
Bataie sau dragoste neconditionata?
Acestea sunt doua extreme spre care, din nestiinta, se indreapta multi parinti. Despre bataie am tot auzit, dar cu dragostea neconditionata aratata micutului cum este? E de bine, nu?
Nu neaparat. In Anii magici - Cum sa intelegem si sa rezolvam problemele copiilor, Selma Fraiberg, psihoterapeut si psihanalist de copii, le explica parintilor de ce copilul are nevoie sa traiasca sentimentul de vinovatie pentru o fapta rea.
”Daca un copil simte ca este iubit exact la fel atunci cand da cu piciorul in tatal lui intr-o criza de nervi, ca si atunci cand se manifesta sinele lui rezonabil, ce motive va mai avea sa isi controleze firea? Daca nu pierde nimic in ochii tatalui prin acest comportament, de ce sa se straduiasca sa se autocontroleze? Iar tata chiar il iubeste exact la fel atunci cand isi oblojeste piciorul invinetit sau imediat dupa aceea?
Copilul trebuie sa stie ca parintii lui nu reactioneaza exact la fel in orice situatie, altfel nu va fi stimulat sa isi restrictioneze comportamentul. Cand copilul este mic, el traieste vinovatia pentru ceva numai daca simte dezaprobarea parintelui. Iar trairea sentimentului de vinovatie pentru o fapta rea este necesara pentru dezvoltarea autocontrolului. Sentimentul de vinovatie va servi ulterior ca un semnal de alarma pe care copilul il poate produce el insusi atunci cand este cuprins de impulsul de a repeta actul de neascultare.”
Bataia nu formeaza caractere, ci vicii
Si atunci, cum ii stimulam copilului un sentiment sanatos al vinovatiei? Functioneaza bataia? Parintii ne raspund: Nu prea. Poate doar pe termen scurt.
”Lectiile pe care ar trebui sa le dea palmele nu reusesc sa se integreze intr-o forma de constiinta. Bataia este ineficienta. In cel mai rau caz, bataia este singura pedeapsa care da nastere propriului apetit: ea se perpetueaza singura, pentru ca nu se produce nicio invatare, iar ciclul greselilor si al pedepselor se innoieste la nesfarsit.” (Selma Fraiberg)
Amintirea pedepsei ii va opri pe cei mai multi copii sa repete comportamentul. Nu vor mai tranti mancarea pe jos. Nu vor cobori din pat la ora somnului. Nu vor mai fura jucariile colegului de gradinita. Dar asta, de frica. Vor avea un comportament docil, atata vreme cat au martori. Daca adultul care instaureaza pedeapsa fizica este in apropiere, micutul se abtine. Daca nu, ii va veni foarte greu sa se abtina.
Pentru ca nu si-a dezvoltat constiinta: adica un ”agent de paza” intern. Bataia impiedica formarea constiintei la copil. Il obisnuieste, in schimb, sa fie vigilent la autoritatea externa (adultii) si sa dezvolte subterfugii. Va trebui doar sa se asigure ca nu este descoperit, pentru a continua sa faca acel rau. Nu are ocazia sa dezvolte sentimentele de vinovatie fata de sine insusi.
Bataia: rupta din rai sau nu?
”Cred ca este mult mai bine sa ii trag o palma, si cu asta incheiem situatia”, marturiseste, incurcata, o mamica. A ajuns la limita rabdarilor. Si a solutiilor.
”Toata lumea se va simti mai bine si trecem mai departe. Cand eram mica, eu preferam de o mie de ori palma mamei decat dezaprobarea tatalui. Nu trebuia decat sa se uite el dezaprobator la mine, ca sa fiu total nefericita. Cu mama eram neastamparati, primeam urgent o palma si gata. Noi, toti copiii, preferam sa primim o palma de la mama, decat reactia lui tata.”
Ispita palmei este mare. Insa caracterul nu se formeaza cu palme. Probabil ca mare parte din calitatile mamicii acesteia nu se datoreaza atingerii mamei, cat reprosurilor tatalui. ”Reprosurile tatalui ii lasau sentimentul ca nu s-a ridicat la inaltimea bunei lui pareri despre ea. Isi gaseau ecoul in reprosurile pe care si le facea singurica, insotite de sentimentul (sanatos) al vinovatiei.
Intr-adevar, aceste sentimente deranjeaza si pot fi chiar dureroase. Dar ele joaca un rol esential in dezvoltarea constiintei. Pe de alta parte, bataia rupta din rai a mamei nu a lasat urme de vinovatie. Nu a dat nastere la sentimente dureroase, carora copilul sa le faca fata singur. Am fost neastamparat (spune copilul), am platit pentru asta, suntem chit.” (Selma Fraiberg)
Bataia: cand copilul o cauta cu lumanarea
”Din cand in cand, pe pusti il apuca ceva”, povesteste un parinte. ”Ma provoaca, devine din ce in ce mai incapatanat in legatura cu un fleac, pur si simplu o cauta cu lumanarea. Cand in cele din urma imi ies din fire si il plesnesc, se calmeaza. Palma este singurul lucru care functioneaza cand intra in starea asta.”
De ce nu gasim alta solutie? De ce, uneori, pare ca numai bataia functioneaza?
Selma Fraiberg ne lamureste, din nou. ”Copilul care provoaca astfel pedeapsa, care in mod evident cere sa fie pedepsit, foloseste palmuirea pentru a se elibera de sentimentul vinovatiei. Foarte probabil ca el nu isi da seama. El nu simte decat un impuls irezistibil de a fi palmuit. El a invatat ca poate sa evite sentimentele de vinovatie pentru un comportament urat, instituind un ciclu in care pedeapsa anuleaza infractiunea.
Dupa ce plateste pentru ce a facut rau, este liber sa repete actiunea data viitoare, fara sa mai fie insotit de sentimentul de vinovatie. Asa apare un fel de sistem de contabilitate care ii permite sa adune datorii in registrul pacatelor, pana la un anumit nivel, dupa care plateste periodic in registrul pedepselor, cerand palme. Cand balanta se echilibreaza, copilul o ia de la capat si aduna datorii.”
”Uneori, el te obliga sa ii tragi o palma!” Este si cazul copilului tau? Atunci, palma este exact ceea ce nu ii trebuie acestui copil!
Daca nu il bat, cum sa il pedepsesc?
Cu dragoste, rational si consecvent. Iti putem impartasi destul de mult despre DA-uri si NU-uri in pedepsirea copilului. Daca este foarte neastamparat si are deja varsta de gradinita, o metoda rodnica s-a dovedit sa il trimiti la colt. Am detaliat tehnica intr-un alt articol de pe site.
Uneori nu este nevoie de o pedeapsa, ci de a opri copilul de la comportamentul neadecvat. Cu cat este mai mic, cu atat nu intelege consecintele faptelor sale si rostul pedepsei.
- Atunci cand ai un bebe, el nu pricepe nimic daca il altoiesti sau daca il scuturi. Trebuie sa fii tu mai perseverent si mai ingenios decat el. De exemplu, daca nu vrea sa dea drumul din manuta cerceilor din urechea vecinei sau daca si-a infipt degetele in editia de lux a lui Dostoievski (pe care vrei sa o faci cadou), mituieste-l cu un alt obiect. Unul mai colorat sau care sa fasaie mai tare. Daca il pocnesti peste manuta, nu rezolvi nimic.
- Apoi, cand va intinde mana dupa cutite, obiecte grele si periculoase, prinde-l de mana. In loc sa il atingi, foloseste-ti viteza de reactie pentru a-l prinde de mana. In ultima instanta, daca insista si isi pune siguranta in pericol, ia-l pe sus. Copilul mic inca nu intelege de vorba buna si nici de bataie. Are o perioada (pana pe la 3 ani) prea expansiva si curioasa pentru a asculta. De aceea, nici pedeapsa nu prinde rod acum. Doar stai cu ochii pe el si corecteaza-i comportamentul, fara agresivitate.
- Alteori, ii poti distrage atentia. Tu iti stii cel mai bine copilul. Dar, adesea, atentia lui pe termen scurt se afla in cautare de noi stimuli. Asa ca alinta-l, arata-i ceva deosebit (o pasare, un avion, cum sfaraie mancarea pe foc), gadila-l, da-i o oglinda sa se priveasca... Ai mari sanse sa uite de activitatea spre care se incapatana.
- Loveste, dar nu in el. Da o palma in birou sau peste genunchiul tau. Fara nervi sau agresivitate, ci ca sa ii distragi atentia. Intr-adevar, gestul in sine poarta amprenta autoritatii si o urma de pericol. Asa ca foloseste-l rar, nu zilnic. Este mai potrivit decat o palma data copilului, atunci cand vrei sa inteleaga ca treaba devine serioasa.
- La fel, poti pocni din palme de cateva ori, puternic, atunci cand dezlantuirea piciului intrece orice masura. Un stimul ferm si mai puternic decat energia lui il va aduce putin cu picioarele pe planeta voastra, a parintilor si a regulilor.
Mamici, voi ce parere aveti? Ar putea bataia sa fie rupta din rai? Voi cu ce o inlocuiti? Cum va descurcati cu micutii vostri?