În urmă cu două zile, pe drumul către casă, în metrou, la aproximativ ora 18, un tătic însoțit de fiul său (cu vârsta de aproximativ 7 anișori) urmărea cu foarte mare atenție postările care îi apăreau pe contul de Facebook. În tot acest timp, vreme de vreo 3 stații, copilul încerca să îi atragă atenția și să îi comunice faptul că îl dureau picioarele și avea nevoie să se așeze.
„Ei, haide că ești băiat mare!”, i-a spus tatăl, cu o voce aspră, fără să ridice vreo secundă ochii din telefon.
Nu este primul caz de acest gen pe care îl văd și din păcate, foarte mulți copii care ajung la terapie cu eticheta „Nu știu ce are de se comportă așa”, sunt privați de atenția părintească, fiindcă toată această atenție este concentrată în atât de multe puncte, încât nu mai găsește forța de a se aduna, pentru a se focaliza pe cel mai important suflețel: copilul.
Este greu, știm - poate fi extrem de dificil ca după o zi solicitantă de muncă (fiindcă, să fim realiști: nu toată lumea muncește în condiții plăcute, cu un salariu adecvat și la program decent), după stres, oboseală, foame, tristețe, gânduri și anxietăți să mai putem găsi forța necesară pentru a-i fi alături copilului nostru. Poate că ne gândim astfel: „Este ok, are mâncare, este odihnit, și-a făcut temele și acum poate să stea și el liniștit și să mă lase puțin în pace”. Este ok; și-a făcut și temele, a și mâncat și ar putea să stea și în liniște, la desene animate, dar preferă să stea cu tine, fiindcă, dragă părinte, deși nu știe încă să îți spună în cuvinte asta, el simte și ți-o arată în singurul mod pe care îl cunoaște: vrea să îți fie alături. Copilul simte oboseala ta, așa cum și tu o simți pe a lui. Exact așa cum reușești tu să alungi o zi proastă cu un sărut pe creștet și o vorbă de încurajare, și el poate să alunge toată pâcla de ceață pe care o ai peste ochi, cu o simplă sesiune de râs și un pupic pe obraz.
Mai există și alte situații însă: situația în care tu ești obosit și încărcat, dar și copilul tău este la fel: „Ce probleme ar putea avea el?” - aproape că ne gândim că este imposibil ca problemele sale să se poată compara cu ale noastre. Ok, colegul de bancă i-a tăiat desenul la care a muncit două zile, în mod intenționat, dar tu nu reușești să găsești bani, să poți plăti rata la apartament luna aceasta. Ok, colegii săi merg in excursie în weekend, iar el nu are voie pentru că și-a rupt piciorul și trebuie să stea acasă, dar tu nu mai reușești să ajungi de vreo câteva zile la ora cinei, pentru că șeful te forțează să rămâi peste program. Ok, și el are probleme, dar chiar nu se pot compara cu ale tale!
Așa este, nu se pot compara și nici nu trebuie: „Oameni mici, probleme mici; oameni mari, probleme mari”, însă un copil nu poate raționaliza așa cum o facem noi, adulții. Un copil nu își poate spune: „Sunt mic, iar aceste probleme sunt minore în comparație cu probleme părinților mei” și nici nu este datoria lui să facă asta. Datoria unui copil este să se joace, să învețe, să se îmbrâncească, să găsească scuze, să greșească, să se plângă și să ceară atenție sau ajutor, iar datoria ta, dragă părinte, este să îi oferi acea atenție și acel suport pe care le solicită.
Ridică ochii din telefon atunci când îți vorbește; pune-i desenul pe frigider și poartă-i cu mândrie bijuteriile decorate la ora de lucru manual. Spune-i „Sunt lângă tine, te ascult, vom rezolva împreună” și mângâie-l atunci când îl vezi trist. Gesturile mici fac o diferență uriașă. Poate că acum nu îți poți da seama foarte bine, dar un simplu exercițiu de imaginație ar putea să te ajute: Tu ce îți amintești din copilărie? Hainele primite, cărțile cumpărate, spectacolele la care te-au dus părinții sau momentele în care îți erau cu adevărat alături? Îți amintești cum căutai consolare în brațele mamei și o găseai ori de câte ori aveai nevoie, sau îți amintești mai degrabă rochia pe care ți-ai dorit-o și ți-a cumpărat-o?
Obiectele materiale sunt prea puțin importante în relația părinte-copil. Ridică privirea și zâmbește-i puștiului care se află în fața ta: este întreaga ta lume; nu-l lăsa să creadă vreodată altceva!
Urmareste-ne pe Google News
