Ți s-a întâmplat și ție? O mamă recunoaște că nu și-a pregătit copilul pentru mersul la baie singur la grădiniță

Prima zi de grădiniță coincide cu integrarea copiilor în colectivitate și părăsirea cuibului părintesc pentru câteva ore pe zi, cinci zile pe săpămână. Emoțiile îi copleșesc atât pe prichindei, cât și pe părinți. Înainte de prima zi de grădiniță, părintele trebuie să ia în considerare lucruri elementare pentru o mai ușoară integrare a celui mic în colectivitate.

Înainte de toate, familiarizarea copilului cu mersul la toaletă singur este foarte importantă. Desigur că îngrijitoarele sau educatoarele vor înțelege atunci când există mici incidente din cauza amânării mersului la toaletă, dar intră în atribuțiile părintelui să îi ofere sprijin și sfaturi în acest sens.

Vă prezentăm relatarea unei mame care cu siguranță vă va fi de un real folos, mai ales dacă obișnuiți să îi însoțiți pe cei mici de fiecare dată la baie.

Chiar din prima săptămână în care copilul ei a fost înscris și dus la grădiniță, au apărut și micile incidente legate de folosirea toaletei. Nu mică i-a fost mirarea femeii când, venind să îl ia după una din primele zile petrecute la grădiniță, aceasta a constatat cu stupoare că băiatul purta o altă pereche de pantaloni față de cea cu care a plecat de acasă, iar aceasta nici măcar nu îi aparținea.

“Cu două mărimi mai mici și trei degete mai scurți, imediat am observat că nu erau ai lui și până să-l întreb ceva, a venit să îmi spună bucuros că a purtat o altă pereche de pantaloni în ziua respectivă“, mărturisește femeia.

Mămica nu a fost prea îngrijorată pentru că băiețelul părea bucuros și nu era afectat nici măcar de expresia confuză de pe fața acesteia. La întrebarea unde este cealaltă pereche de pantaloni cu care a plecat de acasă, băiatul i-a întins mamei rucsăcelul și apoi a fugit să se joace cu prietenii lui pentru câteva minute înainte de plecare.

“Am deschis rucsăcelul și am găsit pantalonașii cu care plecase de acasă, foarte uzi, puși într-un sac gol de gunoi. Chiar în acel moment, educatoarea lui s-a apropiat de mine la locul de joacă“, povestește mama.

“Micuțul a avut un mic accident astăzi. Stătea în cerc împreună cu ceilalți copii când am observat că își udă pantalonașii. Fix în acel moment am fugit cu el de mânuță direct la baie, dar era deja prea târziu“, i-a mărturisit educatoarea.

În urma celor relatate, mama a părut puțin șocată pentru că de câțiva ani băiatul ei folosește olița și nu a avut nici măcar un accident de acest gen, nici măcar peste noapte.

Căutând răspunsuri la întrebările care nu îi dădeau pace, mămica s-a gândit că poate băiețelul ei s-a simțit rușinat și nu a cerut la baie în timp ce stătea cu ceilalți copii în cerc. Sau poate nu a vrut să piardă niciun moment din activitatea distractivă.

Copilul: 7 abilitati pe care numai gradinita i le poate dezvolta

Educatoarea a insistat asupra faptului că nu este motiv de îngrijorare, atâta timp cât aceste incidente nu se repetă zilnic. Mama și-a luat inima în dinți și i-a spus cadrului didactic ce credea ea că s-a petrecut în mintea lui și ce l-a determinat să nu ceară la baie.

După o scurtă analiză a personalității băiatului, pe baza activităților făcute împreună, educatoarea a ținut să specifice că nu este deloc un copil timid și pune întrebări despre orice subiect. Dar în prima săptămână de grădiniță nu a cerut niciodată la baie.

Urcându-se în mașină cu cel mic, mama nu a putut să nu îl întrebe “nu ți-ai dat seama că ai nevoie la toaletă, dragul meu? “

Din fericire, răspunsul copilului a fost mai mult decât concludent pentru misterul care plana asupra pantalonilor uzi: “știam că am nevoie la baie, dar mi-a fost frică să cer“.

“De ce ți-a fost frică?“, întrebă stupefiată mama.
“Mi-a fost frică să merg la baie singur. Acasă tu ești mereu lângă mine atunci când folosesc olița sau toaleta,“, a răspuns micuțul.

Atunci a avut loc și revelația. Mama a realizat că, în confortul propriului cămin, ori de câte ori copilul mergea la toaletă, ea îl însoțea. Apoi dintr-o dată, l-a trimis într un loc complet necunoscut, (la grădiniță), cu o femeie pe care nu o văzuse niciodată (educatoarea) și cu pretenția ca de a face lucrurile cu care era obișnuit acasă fără a-i explica nimic.

Atașamentul față de mamă l-a făcut pe băiețel să se teamă de folosirea toaletei de unul singur, în prima săptămână la grădi. Mai mult decât atât, protagonista noastră își amintește și faptul că i-a spus în repetate rânduri băiatului că ori de câte ori sunt într-un loc public și are nevoie să folosească toaleta, să o cheme. Și cum la grădiniță, ea nu era în preajma celui mic, acesta a procedat cum a crezut de cuviință.

Realizând aceste lucruri, mama recunoaște “în acel moment m-am simțit ca o idioată. Am sunat imediat educatoarea și i-am explicat totul. Mi-am cerut scuze și am asigurat-o că o să fac tot posibilul să rezolv lucrurile.

"Reacția doamnei a fost neașteptat de plăcută, chiar m-a asigurat că va merge la toaletă de mână cu copilul meu ori de câte ori va avea nevoie și îl va aștepta la ușă cât va fi necesar“, povestește mămica.

Intrebari pe care sa i le adresezi educatoarei la finalul unei saptamani de gradinita

În următoarea zi și-a adus băiatul mai devreme la grădiniță pentru a-l obișnui să meargă la baie singur și pentru a-i arăta că nu are de ce să se teamă. L-a sfătuit să folosească toaleta ori de câte ori are nevoie, indiferent unde s-ar afla. Astfel și-a găsit rezolvare problema pantalonilor uzi.

“Nu m-am gândit nicio clipă la faptul că fiindu-i alături mereu la toaletă îi instalam un fel de dependență de mine și o teamă de a folosi baia singur. Dar acum îl înțeleg mai bine. Dacă ai o persoană care stă lângă tine întreaga viață și apoi dintr-o dată pleacă de lângă tine și te lasă într-un loc complet necunoscut, se poate instala anxietatea și apar mici probleme.

Din ritualul de pregătire al copilului pentru grădiniță nu trebuie să excludeți pregătirea mentală și psihologică“, ne sfătuiește ea.

Acomodarea copilului la grădiniță se poate dovedi mai ușoară decât credem dacă îi pregătim pe cei mici din timp cu sfaturi clare pe baza situațiilor în care pot fi puși. Acest proces necesită implicare emoțională din partea părinților, nu doar achiziționarea celor necesare și pregătirea zilnică a pachețelului.

Copiii părăsesc brusc centrul universului lor, casa părintească și merg în necunoscut. Ia în calcul toate activitățile de bază ale copilului în noua etapă a vieții lui. Explică-i cum trebuie să se comporte la masă alături de ceilalți copii, să asculte de doamna educatoare, dar și cum să ceară la toaletă.