Ce trebuie să faci atunci când copilul începe să rememoreze secvențe din vieți anterioare
"Am mai fost aici", "am mai văzut persoana aceea", "îmi aduc aminte cum am murit" sunt doar câteva din situațiile cu totul neașteptate când cei mici par să rememoreze secvențe din viețile anterioare. Cât sunt reale și cât sunt inventate pentru a ne atrage atenția, nu știm exact, dar există specialiști care au afirmat de-a lungul timpului că cei mici ar avea capacitatea de a-și aminti momente din viețile anterioare. Medicul psihiatru Jim Tucker le spune părinților ce trebuie să facă atunci când copilul lor pare că își amintește secvențe dintr-o viață anterioară.
Poate sună ciudat, însă mulți părinți vin la psiholog sau la medicul psihiatru, acuzând că al lor copil își amintește scene din viețile sale anterioare. Jim Tucker, medic psihiatru cu o vastă experiență în lucrul cu copii, ne spune ce se află în spatele acestui comportament.
„În primul rând, părinții trebuie să știe că dacă un copil începe să povestească întâmplări din altă viață, asta nu înseamnă că are probleme mentale - asta dacă nu există și alte simptome.
Acestea fiind spuse, este bine să-l duceți pe copil la o evaluare, pentru a cerceta problematica mai îndeaproape”, spune Jim Tucker, conform med.virginia.edu.
Nu se știe exact ce cauzează acest comportament. Copiii care susțin că își amintesc scene din vieți anterioare se dezvoltă la fel precum ceilalți copii. De asemenea, ei provin atât din familii în care se vorbește despre reîncarnare, cât și din cele în care subiectul reîncarnare nu a fost niciodată deschis.
Chiar dacă nu există o aparentă cauză pentru care cei mici manifestă acest tip de comportament, Tucker încurajează părinții să rămână deschiși și curioși în privința spuselor copilului.
Totuși, nu trebuie bombardați cu întrebări. „Există riscul ca prea multe întrebări să-i supere sau chiar să-i forțeze să inventeze răspunsuri pe loc. Încercați să-i puneți câteva întrebări care să-i transmită că sunteți curioși și vreți să-l ajutați”, mai spune Tucker.
S-ar putea ca părinții să fie puși în dificultate și de insistența copilului de a-și revedea „ceilalți părinți”, sau de a locui în „cealaltă casă”. „În acest caz, sfătuiesc părinții să îi explice copilului că în viața aceasta ei vor fi părinții lui și casa în care locuiește în prezent este casa lui, iar ceea ce își amintește este din altă viață, aparține strict de trecut”.
Dacă vă întrebați cum se va rezolva această situație, specialiștii spun că de regulă, copiii încetează să vorbească despre amintiri din vieți anterioare în jurul vârstei de 5-7 ani. Așa că până atunci, nu-i priviți cu ochi prea suspicioși și nici nu-i judecați prea aspru, doar pentru că nu totul în lumea asta are o explicație.
Surse foto: med.virginia.edu www.pexels.com
Surse articol: med.virginia.edu
Urmareste-ne pe Google News
