Mama buna, mama rea: diferente esentiale pe care trebuie sa le stii

Mama buna nu pedepseste

Ba da, pedepseste. O face cu masura, cu sens si imediat dupa ce copilul a gresit, ca acesta sa poate intelege continuitatea actelor lui. Daca se da in spectacol atunci cand aveti musafiri si nu va mai puteti auzi unul cu altul din cauza strigatelor, il trimiti singur in camera lui, pana pleaca invitatii. Copilul intelege logica pedepsei. Daca il pocnesti si ii interzici desenele animate, nu face niciun sens pentru el.

O mama buna nu pedepseste fara sens. "Mama nu ma lovea... decat cu vorbele. Si nici macar nu ma jignea prea des. De fapt, lovea in ea cu vorbele - dar in fata mea, asa incat eu sa aud tot. Cand o suparam cu ceva, incepea sa blesteme si sa toace... Asa-mi trebuie (spunea), ca sunt proasta. M-am luat cu un imbecil, ca sa ascult de gura maica-mii, ca imi crestea salcia si nu mai putea de gura lumii. Asa-mi trebuie daca nu l-am lasat la timp si i-am turnat doi copii. Merit sa nu fiu ascultata si sa fiu sclava in casa. Sa n-am timp de mine si sa robesc dupa niste nerecunoscatori. Halal mama si halal femeie! Asa-mi trebuie, plozi care sa nu ma asculte! Care sa faca ce vor ei! Asa sa faceti, mamica! Sa faci cum te taie pe tine capul! Bine faci sa nu asculti de maica-ta! Chinuieste-ma, ca merit!"

Eram mica... dar lucrul asta a durat si in adolescenta. Abia in liceu am in inceput sa ma apar. Pana atunci, am crezut ca eu sunt cea care a gresit si luam toata vina asupra mea. Era oribil, nu am cuvinte sa descriu cum ma simteam atunci. Preferam o bataie, o data am rugat-o sa ma bata dar sa nu mai zica asa... Degeaba ii spuneam ca imi pare rau."

Mama rea se autopedepseste

Alina are acum 25 de ani. "Dar amintirile sunt vii, de parca as fi inapoi, mica, noaptea, in pat, incercand sa adorm, cu mama care vorbea si ma toca, si mie imi ingheta inima si ma durea capul de somn, dar auzeam fiecare cuvintel, si vorbea si cate-o ora de suparare, spunea, spunea..."

Un copil mic este ca ceara moale. In el se imprima usor ceea ce spunem si facem noi. Un copil este dependent de mama lui, de afectiunea ei. Mama este Dumnezeul copilariei. Atunci cand mama se autopedepseste, verbalizand toate resentimentele, frustrarile, ciuda si nefericirea ei si biciuindu-se, copilul este de fapt cel pedepsit. Si chiar traumatizat.

Chiar si un simplu "Ce proasta sunt!", "Asa-mi trebuie!" impresioneaza puternic un copil. Atunci cand micutul greseste sau nu asculta, mai bine ii dai o palma la fund si il trimiti in camera lui, decat sa ii ataci sufletul si psihicul. Resentimentele si ciuda fac din tine o mama rea. Du-le la psiholog, nu i le da copilului.

Mama buna nu este si un tata bun

"Cu tata mergeam in parc si ma puteam da in toate nebuniile alea. Stiu cand am fost in Oraselul Copiilor, la mine in oras, si ne-am dat in niste tobogane mari, inalte, din piatra. Eram mic. Nu mai urcasem in el, mi se pareau niste uriasi. Tata m-a luat, ne-am urcat amandoi, ma tinea in brate si ne-am dat impreuna. De frica, mi-am tinut bratele strans pe marginea toboganului si cand am ajuns jos, aveam ambele coate insangerate. Dar dupa aia am avut curaj sa ma dau si singur si tata ma astepta jos, la baza toboganului.

Acasa, mama m-a dat cu trei alifii si s-a luat putin de tata, dar eu eram asa bucuros, ca n-a mai zis nimic. Atunci am gandit eu ca ii iubesc altfel pe mama si pe tata. Mama ma pansa (si aveam nevoie, ca ma ustura si ma agatam in haine si iar sangeram), dar ea nu m-a lasat niciodata sa ma dau in toboganele mari, nici nu s-a dat cu mine. Tata s-a dat cu mine si m-a invatat cum... si eu de mult imi doream. Si atunci am gandit ca ii iubesc diferit pe mami si pe tati; nu mai mult pe vreunul, ci diferit." (Mircea, 24 de ani)

Mama si tata au roluri diferite in familie. Psihologii au descoperit ca dezvoltarea copiilor este influentata in mod diferit de catre cei doi parinti. Mama ii ofera copilului, in mod natural, adapost, protectie, alinare. Tatal ii ofera sprijin, ii inspira curaj si il stimuleaza. In joaca, mama prefera activitatile statice, unu la unu, in care micutul este partener si chiar protejat. Tatal prefera aventura, competitia si activitatile motrice, stimuland copilul sa iasa din zona de confort.

Mama rea incearca sa fie buna la toate

De altfel, in distributia timpului, se pare ca tatii sunt cei care se joaca cu cel mic, in cea mai mare parte a timpului pe care il petrec impreuna. Mamele mai degraba le vorbesc, ii mangaie, ii legana, ii plimba, ii vegheaza sau ii ingrijesc (le fac mancare, ii imbraca, ii invata sa citeasca).

Atunci cand stau de vorba, mamele au tendinta sa se coboare la nivelul cognitiv al copilului, folosind cuvinte intelese de el. Tatii le forteaza vocabularul, aducand cuvinte tot mai variate si punand multe intrebari, la care copilul se vede nevoit sa dea explicatii.

Impreuna, cei doi parinti asigura un echilibru, oferindu-i copilului o combinatie nutritiva pentru dezvoltare. De aceea, o mama buna este cea care respecta si incurajeaza relatia micutului cu tata. Cea care are incredere in tatal copilului. Oricat s-ar stradui, mama nu poate prelua in mod ideal atributiile tatalui. Nu se "muleaza" pe ea.

Cercetarile psihologice au mai descoperit ca mamele isi pun amprenta asupra relatiei tatalui cu cel mic. Puterea lor de a influenta este destul de mare. Ele pot submina increderea tatalui in propriile abilitati paterne si ii alunga placerea de a se implica in cresterea copilului. Cum? Criticandu-l.

Mama buna lucreaza la stima de sine

"Imi amintesc ca vroiam sa merg cu tata la tara, la bunici. Era iarna si mergeam cu masina. Tata ii vizita in fiecare iarna, in unele week-end-uri. Verisorii mei mergeau, dar pe mine mama nu ma lasa, ca sa nu derapeze masina. Tata era un sofer bun, nu a avut niciun accident, dar mama tot nu ma lasa...

Spunea ca nu se pricepe sa fie un tata responsabil, asa ca ce daca este un sofer bun? Eu ma intrebam ce inseamna un tata responsabil, pentru ca eu eram multumita de tata si ma simteam atat de bine cu el. Ma suparam doar ca nu insista foarte mult. Ii spunea mamei ca este atent la drum, sa ma lase, dar nu mai insista, ca mama era mai hotarata... Si atunci adormeam plangand." (Viorica, 26 de ani)

Iar testele aplicate unui esantion de mame, in cadrul unui experiment psihologic realizat in Statele Unite, au scos la iveala ca stima de sine a mamei este direct responsabila de atitudinea acesteia fata de tata! Mamele care aveau cele mai scazute scoruri la stima de sine erau aceleasi mame care au fost de acord cu afirmatii precum: "Cred ca partenerul meu nu stie ce are de facut, in ingrijirea copilului" sau "Incerc sa il scutesc pe partenerul meu de cat mai multe din indatoririle parintesti, pentru ca eu le fac mai bine decat ele". Cu alte cuvinte, lipsa de incredere in abilitatile paterne ale partenerului este proiectia propriei stime de sine scazute.

Partenerii acestor femei au fost, la randul lor, testati, atat privind sentimentele din relatia cu copilul, cat si pe cele din relatia cu sotia. Rezultatele au confirmat ca nu au incredere in propriile abilitati de tata, ca nu se implica alaturi de partenera in atributii precum pregatirea mesei, pregatirea copiilor pentru gradinita, verificarea temelor si ca, in cuplu, se simt mai degraba neapreciati de catre partenera.

Tu care crezi ca sunt diferentele dintre o mama buna si o mama rea? Cum te poti educa sa devii o mama din ce in ce mai buna pentru copilul tau?