Jocurile de rol: de ce unii copii sunt interesați de personajele negative?

La fel ca și în cărți, în viață există personaje bune și personaje rele. Copilul începând cu o anumită vârstă are liberul arbitru să aleagă ce rol va juca în întâlnirile cu prietenii săi. A fi un copil bun ce alege să joace rolul unui personaj negativ nu este neapărat un lucru de speriat pentru părinți, deși cu siguranță ridică semne de întrebare.

Imaginația copiilor începând cu vârsta de 2-3 anișori este puțin spus fantastică și în funcție de personalitatea lor și de desenele pe care le urmăresc se poate înfiripa în suflețelul lor dorința de a încerca să interpreteze și personajul negativ. Desigur că în mintea părinților încolțește îngrijorarea că micuțul lor ar putea avea o stimă de sine scăzută, ar putea avea un caracter violent, coșmaruri sau interpretarea acestor roluri i-ar putea aduce prejudicii pe viitor.

Aliza Pressman, un celebru psiholog, autor al volumului „Cele cinci principii ale parentingului” și Michele Borba, psiholog educațional, oferă împreună lămuriri asupra preferinței copiilor de a juca rolul personajului negativ.

De ce aleg copiii să fie „tipul cel rău”?

Cele două specialiste asigură părinții că acest tip de joc de roluri al copiilor nu are cauze emoționale sau traumatice, ci este chiar benefic să se joace astfel. Numai așa pot să distingă binele de rău și să arate că au și alte calități decât cele ale supereroului obișnuit. Practic, un copil inteligent este cel care se poate preface că este rău, în timp ce este bun și își exercită anumite tipuri de comportament pe care societatea nu le tolerează, doar prin joacă.

Psihologul educațional asigură părinții că nu este niciun motiv de alarmare dacă micuții lor se mai joacă din când în când și în rolul personajului negativ. Este totuși indicat că aceștia să observe comportamentul lor atunci când interpretează acest rol pentru că astfel își pot da seama dacă sunt, spre exemplu agresați la școală sau pe terenul de joacă și dacă nu cumva rolul lor este acela de a imita agresorii care îi supără.

Când este cazul să te îngrijorezi în jocul de rol al copilului tău?

În cazul în care observați că micuțul se joacă foarte frumos cu ceilalți, chiar dacă se preface a fi tipul cel rău, nu aveți niciun motiv de îngrijorare, cu condiția ca acest model să nu devină constant, iar unele comportamente din timpul jocului să nu fie imitate și pe terenul de joacă, acasă, în magazine sau la școală. Dacă vedeți schimbări în comportamentul copiilor după interpretarea personajului negativ este necesar să vă puneți semne de întrebare și să luați anumite decizii.

Nu ar fi rău să întrebați copilul dacă unul din scenariile pe care le interpretează i s-a întâmplat chiar lui sau prietenilor lui și a fost martor. De asemenea, puteți chiar să întrebați profesorii sau învățătorii dacă au observat ceva schimbat la copil.

7 comportamente ale copilului pe care este periculos să le ignori

Fii alături de micuțul tău în pielea unui personaj rău și asigură-l că ești acolo pentru el

Specialista în psihologie sfătuiește mamele și tații să fie alături de copiii lor, nu numai atunci când interpretează aceste roluri, ci și în afara timpului de joacă. Seara, la culcare, mămicile își pot întreba pruncii dacă este ceva care e supără, dacă se identifică cu personajul pe care îl interpretează și îi pot asigura că indiferent de situație, sunt alături de ei.

În momentele de liniște alături de copil, întrebați-l: „Nu erai tu băiat bun? De ce vrei să interpretezi personajul rău?”. Atunci, în funcție de răspunsul la întrebare, o să vedeți cu adevărat motivele care stau în spatele acestei alegeri.

Personajul negativ în funcție de vârsta copilului

Părinții pot observa jocurile de rol bine versus rău începând cu vârsta de patru sau cinci ani, dar unii copii pot fi și mai precoce și începând cu vârsta de doi trei ani se pot identifica cu personajul negativ.
La vârsta de trei ani, spre exemplu, copilul se joacă în preajma familiei, animalelor de companie dar și a prietenilor de la locul de joacă.

Limita dintre realitate și ficțiune la această vârstă nu poate fi încă bine stabilită, de aceea începând cu vârsta de patru ani, copiii pot dezvolta o preferință reală pentru eroii din desene animate sau din cărțile care le sunt citite înainte de culcare. Unii copii pot deveni interesați și de personaje din viața reală, cum ar fi pompieri sau polițiști și se pot identifica cu ei, în joaca lor.

Începând cu vârsta de cinci șase ani, jocul de rol cu prieteni sau eroii imaginari este mult mai activ și mai interesant. Copilul va alege să fie tipul bun sau tipul rău, nu există alte personaje la mijloc.

Atenție, părinți, la plușul cu dinți Huggy Wuggy și mesajul macabru pe care acesta îl transmite

Folosiți jocul de rol pentru a descoperi adevăratele temeri ale copiilor

Jocurile de rol sunt cât se poate de naturale și datează din cele mai vechi timpuri. Puteți folosi aceste oportunitate pentru a descoperi adevăratele temeri sau alegeri ale copiilor.
Este indicat să setați anumite reguli pentru acest tip de joacă, spre exemplu să nu le permiteți să folosească armele, fie ele și de jucărie, într-un mod foarte agresiv față de părinți sau de cei cu care se joacă.

De asemenea, puteți limita expunerea copiilor la imagini violente sau cu un caracter agresiv care pot fi regăsite chiar și în unele desene animate. Amintiți-le mereu copiilor că rezolvarea unei probleme se face cu mult tact și calmitate, nu țipând sau folosind violența.

Dacă cel mic acceptă sau vă cere, vă puteți implica activ în joaca lui, astfel încât din această experiență veți învăța exact care sunt temerile lui, punctele cele mai slabe, dar și motivele pentru care alege acest tip de joc agresiv. Nu în ultimul rând, este indicat să puneți accentul exprimarea verbală a sentimentelor, astfel încât să vă puteți da seama exact ce simte în unele momente și de ce se comportă într-un anumit fel.

Acestea fiind spuse, nu vă temeți dacă joaca de rol a copiilor devine uneori un pic agresiv sau dacă micuțul preferă să fie Joker și nu Superman, Batman sau SpiderMan!