STUDIU QBEBE: Chiar este periculos televizorul pentru copii?

STUDII: De ce nu este bun televizorul pentru copiii mici?

Academia Americana de Pediatrie are urmatoarea recomandare in privinta televizorului: copiii sub doi ani nu ar trebui sa urmareasca deloc programe tv, iar dupa doi ani, nu mai mult de doua ore pe zi, insa emisiuni selectate, de calitate.

“Copiii ar trebui sa faca lucruri care ii imbogatesc intelectual, sa joace diverse jocuri care sa-i ajute sa-si imbunatateasca abilitatile motrice, cititul”, considera prof. dr.  Linda Pagani, liderul unui studiu din Quebec publicat in “Arhivele de Pediatrie si Medicina Adolescentilor”.

	Fiecare ora in plus petrecuta saptamanal in fata televizorului la varsta de 2 ani si jumatate inseamna:	+10% violenta intre copii
	-6% abilitati matematice	+9% consum de bauturi dulci
	-9% activitate sportiva	+10% consum de snacks-uri
	-7% angajament scolar	+5% indice de masa corporala

Cercetarea a durat mai bine de 7 ani si a urmarit activitatea in fata televizorului a peste 1.300 de copii. S-a luat in calcul timpul dedicat acestei activitati la varste diferite ale copiilor: 2 ani si jumatate, iar apoi la 4 ani si jumatate. In final, cand copiii au ajuns in clasa a patra, li s-a masurat performanta scolara de catre educatori. De asemenea, s-a tinut cont de alimentatia si activitatea fizica a fiecarui copil.

Insa acesta nu este singurul studiu care, de-a lungul timpului, a prezentat efectele negative ale televizorului asupra copiilor.

Un alt motiv pentru care televizorul nu este bun pentru copiii mici este faptul ca poate dauna dezvoltarii creierului lor. Concluzia se bazeaza pe un studiu publicat in revista americana Acta Paediatrica, realizat de dr. Dimitri Christakis, profesor de pediatrie la Universitatea din Washington si unul dintre cei mai apreciati experti americani in efectele televizorului asupra copiilor.  “Creierul unui copil isi tripleaza dimensiunea in primii trei ani de viata. Expunerea timpurie la tv suprastimuleaza creierul si poate duce la dificultati cognitive si de atentie”, spune Christakis, autorul cartii “Elefantul din sufragerie: cum sa faci televiziunea sa mearga pentru copii”.

Acesta se bazeaza pe date publicate in alte 78 de studii realizate intre 1983 si 2008. 

Omul de stiinta este de parere ca, in general, copiii nu ar trebuie sa vizioneze mai mult de o ora de tv, indiferent de varsta. In plus, conteaza nu doar cantitatea, ci si calitatea. “Parintii ar trebui sa stie ca cele mai bune programe incearca sa-i invete pe copii ceva: literele, capacitatea de a imparti cu ceilalti sau cum sa rezolvi un conflict”, explica doctorul. In plus, el le recomanda parintilor ca sa urmareasca emisiunile impreuna. In acest mod ei pot folosi un continut negativ (violenta sau reclamele) ca o experienta de invatare.

De la ce varsta iti lasi copilul la televizor?

“Erau destul de mici. Din pacate unii parinti, printre care m-am inscris si inca ma inscriu si eu, ca sa aiba timp sa-si faca treburile casei, ii lasa la tv. Cand sunt mici ii tenta reclamele. Mai tarziu le-am facut un program, cu restrictii. Altfel stau ca roboteii si ajung sa vada un episod de desene animate si de doua, trei ori. Cateodata insa nu ai incotro si apelezi la televizor. Ar trebui sa ne jucam mai mult cu ei, dar nu reusim”, spune Diana, mamica Mariei (7 ani) si lui Andrei (13 ani).

“L-am lasat pe Darius sa se uite la televizor de la 1 an, 1 an si jumatate”, spune Meri, mamica lui Darius (2 ani si 4 luni). “Pentru mine televizorul nu a fost niciodata pe post de a tine copilul linistit. Stiu o mamica care asa a procedat, dar eu prefer sa-l iau cu mine si sa fac treaba cu el in aceeasi camera”, spune Paula, mamica lui Mircea (3 ani si jumatate). “N-am tinut cont. Cand era bebelus nu se uita. Conteaza foarte mult distanta, lumina si cat timp petrece in fata televizorului. Una inseamna doua ore in continuu si alta daca aceasta perioada este fragmentata”, spune Florentina, mamica lui Alexandru (3 ani) si Radu (11 ani).

Meri, mamica lui Darius

“Fiecare ora pe care o petreci la televizor, nu vorbesti cu cineva, nu te joci ceva, nu construiesti ceva cu bucatile de lego”, spune si dr. Jeffrey Brosco, profesor la Universitatea din Miami (SUA), Scoala de Medicina Miller.

RASPUNSUL PSIHOLOGULUI

Lena Rusti, psiholog psihoterapeut “Ideal este cat mai tarziu, cat mai putin si alaturi de parinti, pentru a putea discuta apoi despre lucrurile pe care le privesc impreuna, a vedea ce a inteles copilul si a-l ajuta sa isi ia lucruri bune din timpul petrecut in fata televizorului.

Din pacate, pentru cei mai multi parinti acest lucru pare imposibil, in primul rand pentru ca ei sunt la randul lor consumatori de televizor; acesti parinti isi vor gasi argmente rationale pentru a lasa copilul in fata televizorului. In acest caz este bine macar sa monitorizam incercand sa avem un control al lucrurilor pe care le priveste si al timpului pe care il consuma la televizor.” (Lena Rusti, psiholog psihoterapeut la Mantarex Consult)

Cat timp se uita copilul tau la televizor si la ce programe?

“Dimineata doua ore si seara o jumatate de ora. Se uita la desene animate, dar fara roboti, fara batai. Il las in general pe Minimax, JimJam si cateodata pe Bloomberg si Cartoon Network. Seara il vede pe taica-su ca este atent la tv si e curios si el sa se uite. Asa ca sotul meu da pe desene, iar acum a devenit un obicei al lor”, spune Meri, mamica lui Darius (2 ani si 4 luni).

“Nu-l las sa se uite la televizor - nici el nu-si doreste, dar nici eu nu-i interzic. Pur si simplu nu si-a facut un obicei in a se uita la televizor, poate este inca mic. Daca i se pare interesant, se uita putin si pleaca. Nu cere sa vada la televizor. Insa cand se trezeste, bunica il lasa sa se uite la desene animate pe Minimax, maxim 30 de minute, cat isi bea biberonul cu lapte. Nici nu vreau sa stea prea mult in fata televizorului. Pe viitor ii voi interzice daca exagereaza, daca il vad ca sta mai mult de doua ore in fata televizorului”, spune Paula, mamica lui Mircea (3 ani si jumatate).

Paula, mamica lui Mircea

“In timpul scolii Radu se uita in jur de doua ore pe zi la televizor, in general pe Discovery.  Dar asta nu era o regula. Alex nu prea se uita. Sta 5-10 minute la desene animate, dar ii place mai mult sa le asculte, sa fie in fundal. Sta foarte bine si fara televizor. Mai degraba vine in bucatarie si asculta muzica la radio cu mine, un obicei pe care il am cand gatesc.  Are si o formatie preferata - Voltaj, el nu stie cantece de copii”, spune Florentina, mamica lui Alexandru (3 ani) si Radu (11 ani).

“Cel mare nu sta mult la tv ca nu-i permite timpul. Insa seara, o ora tot prinde la desene si la Discovery.  Maria se uita si ea tot seara pe Disney Chanel la desene si la filme pentru copii, daca nu iesim in parc. De multe ori lasa televizorul in fundal, pe post de radio. Dar se uita la tv in jur de doua ore, ceea ce este cam mult. A devenit o obisnuinta si nu sunt foarte incantata. Am observat insa ca de cand am venit la tara, acum in vacanta, nu prea s-a mai uitat. Niciunul nu tine neaparat sa urmareasca programe la televizor, insa a devenit  un mijloc de a-si umple timpul. Daca au altceva mai interesant, nu-i tenteaza”,  spune Diana, mamica Mariei (7 ani) si lui Andrei (13 ani).

Violenta prezentata la tv ii influenteaza pe copii?

“Da, cum sa nu! Chiar foarte mult. Mai ales cei mici imediat copiaza ceea ce vad. De aceea sunt selectiva cu programele sau cu emisiunile”, spune Florentina, mamica lui Alexandru (3 ani) si Radu (11 ani). 

	“Da. Se uita la Tom&Jerry si imi zice ca se bate. Sau ii vede ca alearga si atunci incepe si el sa fuga prin casa. Copiaza tot ce vede la televizor!”, spune Meri, mamica lui Darius (2 ani si 4 luni)
Meri, mamica lui Darius

“Da! Cred ca il influenteaza mai ales daca vede des violenta. De obicei cand sunt programe la televizor ce prezinta violenta, cu impuscaturi, schimb canalul. Nu-i interzic sa se uite, dar incerc sa nu-i creez o interactiune cu astfel de lucruri”, spune Paula, mamica lui Mircea (3 ani si jumatate). 

“Clar da! Pot sa spun ca am avut surpriza neplacuta sa intalnesc violenta fizica, dar mai ales verbala, exprimari urate . Maria reproduce scene de la desenele cu fetele, ceea ce i se pare mai interesant. Si Andrei reproducea mai multe inainte, pana sa implineasca 7 ani. Dupa ce le-am explicat ca nu este bine, nu mai fac, cel putin nu de fata cu noi”, spune Diana, mamica Mariei (7 ani) si lui Andrei (13 ani).

RASPUNSUL PSIHOLOGULUI “Priviti jocul unui copil dupa ce s-a uitat la un film de desene animate. Daca eroii se lupta, va lupta si el, daca eroii zboara, va zbura si el prin casa.

Copilul invata raportandu-se la lucrurile pe care le vede in jur. Chiar daca nu s-a demonstrat ca violenta naste copii agresivi, este bine ca atunci cand lasam copilul sa se uite la televizor, sa avem in minte urmatoare intrebare: In ce fel il ajuta pe copilul meu aceasta emisiune? Daca esti multumit de raspunsul tau, atunci fa ce stii ca il ajuta copilul tau”. (Lena Rusti, psiholog psihoterapeut la Mantarex Consult)

Alte efecte ale televizorului asupra copiilor

1.    Obezitatea

Ai putea spune ca mancarea ingrasa, nu televizorul. Gresit! Televizorul incurajeaza sedentarismul si petrecerea timpului intr-un mod pasiv.

“Privitul la televizor nu consuma energie, ba mai mult, se pare ca reduce rata metabolismului sub nivelul de repaus. Ce inseamna asta? Simplu: copiii vor consuma mai putine calorii stand in fata televizorului decat atunci cand dorm” (dr. Mihaela Bilic, medic nutritionist, in cartea “Sanatatea are gust”)

2.    Mesaje publicitare inselatoare

De multe ori reclamele ne captiveaza pe noi ca adulti, daramite mintea inocenta a unui copil.

“Copiii prescolari nu pot face diferenta intre mesajele publicitare  si emisiunea in sine, deoarece ei acorda mai multa atentie imaginii si nu contextului in care aceasta apare” (dr. Mihaela Bilic, medic nutritionist, in cartea “Sanatatea are gust”).

3.    Dependenta de televizor

“Sunt copii care nu se uita la televizor pentru ca nu-i atrage. Insa Maria, chiar daca acum ea se joaca afara, cand intra la somn deschide televizorul, este ca un drog inainte de culcare”, spune Diana, mamica Mariei (7 ani) si lui Andrei (13 ani).

OPINIA PSIHOLOGULUI

“Depinde la ce se uita si cat de mult timp. Copii au nevoie de situatii care sa ii ajute sa se dezvolte si sa evolueze. Situatii in care sa poata asimila informatii, sa socializeze , sa prelucreze informatii, sa poata deduce reguli de viata din ele.  De aceea educatia unui copil implica in primul rand educatia unui parinte: a intelege si accepta cat de importanta este implicarea sa in procesul de educatie.

Daca pentru parinti este confortabil sa isi abandoneze copilul in fata televizorului, avand in acest fel timp pentru ei, atunci efectele se vor vedea pe termen mediu si lung. Copilul incepe sa creeze dependenta, bucuria de a sta si privi, isi ia reguli din lucrurile pe care le vede la televizor si le interpreteaza cum crede el de cuviinta cu putinele cunostinte pe care le are despre viata. Dezvolta fizic inertia de a-si lua bucuria din lucruri la care nu contribuie, ci e doar spectator si psihic risca nu doar sa nu se dezvolte, ba chiar sa asimileze informatii care mai mult il incurca decat il dezvolta.

Apoi incepe sa prefere televizorul altor activitati si apare procesul de negociere cu parintii, in care copilul se simte cu atat mai bine cu cat obtine mai mult televizor. Toate celelalte activitati devin mai putin importante, cum ar fi invatatul, activitatile din casa. Devine tot mai usor de convins sa nu iasa afara cu copiii daca e lasat in fata televizorului. Nemonitorizat, televizorul devine un consumator extrem de nociv al timpului unui copil, care pierde perioade esentiale pe care ar trebui sa le foloseasca pentru a se dezvolta fizic si psihic. Daca pe termen scurt lucrurile par inocente, pe termen lung apar problemele si lupta de putere intre copii si parinti pentru televizor.” (Lena Rusti, psiholog psihoterapeut la Mantarex Consult) 

Trei dileme solutionate de psiholog

Niciun parinte nu vrea sa faca lucruri care sa dauneze dezvoltarii copilului sau. Desi s-au efectuat numeroase studii care vorbesc despre nocivitatea televizorului asupra celor mici, pentru multi dintre adulti eliminarea completa a acestui “drog” este o utopie. Iar in incercarea de a face din televiziune o experienta pozitiva pentru dezvoltarea copiilor, multi parinti se lovesc de diverse dileme. De aceea psihologul psihoterapeut Lena Rusti incearca sa ofere cateva raspunsuri.

1. Desene animate sau filme?

RASPUNSUL PSIHOLOGULUI “Depinde de mesajul transmis. Sunt filme de desene animate educative, la fel cum sunt si filme educative.”

2. Calculator sau televizor?

RASPUNSUL PSIHOLOGULUI “Calculatorul este o alternativa. Poate deveni la fel de buna daca este vorba de lucruri educative, sau cel putin la fel de nociva, daca nu si mai nociva, daca este vorba de jocuri care intaresc copilului nevoia compulsiva de a se juca si ii creeaza o structura dependenta de jocuri, care il poate vulnerabiliza in evolutia sa ulterioara ca adult.”

3. Televizorul ar trebui interzis?

RASPUNSUL PSIHOLOGULUI “Poate fi o solutie daca este impartasita de intreaga familie si este privita ca o valoare a familiei. Insa este nevoie ca parintii sa monitorizeze aceasta regula si sa vada daca copilul nu isi creeaza frustrari in relatiile sale cu ceilalti copii.”

Concluziile finale: televizorul este bun sau rau pentru copil?

“Daca il consideram un lucru rau nu-l mai lasam deloc. Insa nici nu il consider neaparat un stimulent educativ, dar totusi este un mijloc prin care Radu, copilul meu mai mare, obtine informatii pe care nu as putea sa i le ofer. Uitandu-se la Discovery a invatat foarte multe. Este adevarat ca se uita si la desene, si la cate-un film cu noi.” spune Florentina, mamica lui Alexandru (3 ani) si Radu (11 ani).

“Sunt de acord cu televizorul, dar sa nu fie prezentata  violenta. Daca ne uitam la un film de groaza si Darius este cu noi, schimb canalul. Asadar depinde la ce programe se uita, dar si de la ce distanta este fata de televizor. Consider ca doua ore nu este prea mult. In plus se uita controlat si nu se supara daca nu deschid televizorul, se joaca linistit cu jucariile lui. Nu cere televizor”,  spune Meri, mamica lui Darius (2 ani si 4 luni)

Darius se uita atent la tv

“Eu cred ca orice lucru poate fi rau daca este in exces. Noi stam la televizor dimineata la bucatarie, cand facem cafeaua, ceai, iar el bea biberonul cu lapte. Mai vede la stiri cate un accident de masina si intreaba ce s-a intamplat. De fiecare data i-am explicat ca din cauza vitezei, a neatentiei s-a intamplat un lucru grav, unii oameni au fost raniti, iar altii au murit. Nu sunt adepta sa nu-i explic anumite lucruri, cum ar fi moartea unui om. Consider ca nu trebuie ferit. Daca ma intreaba un lucru complicat, incerc sa i-l explic. Si fac acest lucru de fiecare daca, chiar daca repeta aceeasi intrebare la interval de cateva saptamani. Il abordez ca pe un om care vrea sa inteleaga anumite lucruri”, spune Paula, mamica lui Mircea (3 ani si jumatate).

“Am observat ca nu mai stiu sa se joace, se comporta altfel, incearca sa para mai maturi decat sunt. Ma uit la Maria ca o vad toata ziua cum le imita pe dansatoarele din filme. Chiar a inceput sa vorbeasca asa ca ele. Iar cand intru in camera, schimba imediat canalul, stie ca nu-mi place acel program”, spune Diana, mamica Mariei (7 ani) si lui Andrei (13 ani).

RASPUNSUL PSIHOLOGULUI “Televizorul poate face bine si poate face rau. Ideal este sa gasim varianta in care poate face mai mult bine decat rau.” (Lena Rusti, psiholog psihoterapeut la Mantarex Consult)

Solutii pentru a face din televizor personajul pozitiv:

• Privitul la tv impreuna cu copiii

• Selectarea unor programe potrivite varstei

• Impunerea unor limite de program, un anumit numar de ore pe zi sau pe saptamana

• Inchiderea televizorului in timpul meselor si al temelor

• Schimbarea postului tv cand consideri ca informatia prezentata nu este potrivita pentru copii

Recomandari facute de Academia Americana de Psihiatrie pentru Copii si Adolescenti.

In ciuda numeroaselor studii de specialitate care vorbesc despre efectele sale nocive, sunt si mamici care nu-si fac probleme daca isi vad copiii in fata televizorului. Asta nu inseamna ca sunt mame rele.

“Gospodaria mea este utilizatoare de televizor. Se intampla sa ne placa acel drog care se baga in priza si se cheama televiziune. Chiar si copilul nostru de 2 ani il savureaza. ("Scooby Dooby" a fost printre primele sale cuvinte). Si refuz sa fiu rusinata sa admit asta”, spune cu mandrie in mod public Paula Spencer intr-un articol publicat pe site-ul Parenting.com.

Ea lauda calitatile magice ale televizorului si maniera in care este folosit de catre toti copiii sai, insa daca cititi cu atentie pana la final, veti observa ca nu este o mama chiar iresponsabila: “Pana la urma, nu televizorul in sine este demonul, ci felul in care este folosit. Chiar si in casa noastra sunt cateva reguli stricte in privinta asta.”

Tu cat de mult iti lasi copilul in fata televizorului?