Următorul articol a fost realizat prin amabilitatea doamnei Luminița Preduca, psiholog specialist al clinicii Infant Kineto Clinic cu competențe profesionale în psihopatologie, psihologopedie, psihanaliză, diagnostic și evaluare clinică, diagnostic, evaluare și intervenție în tulburări ale limbajului:
Cele mai frecvente tulburări de comportament la copii întalnite în clinica noastră (http://www.infantkinetoclinic.ro) sunt: fuga de acasă, minciuna, eșecul școlar, agresivitatea verbală sau fizică, opoziționismul.
Fuga de acasă
Poate fi o expresie a unei dorințe de aventură, de evadare pentru a vedea locuri noi, pentru a trăi o experiență imaginară indusă de influențe relaționale, rețele de socializare.
Fuga poate avea forma de pulsiune emotivă, ca rezultat al unei stări conflictuale cu școala sau cu familia. Adolescenții care fug de acasă din nevoia de afecțiune manifestă și un comportament antisocial: fură, încalcă regulile sociale, manifestă agresivitate față de animale și oameni.
Sfaturi pentru părinți:
• Să fiți atenți la semnele care ar trebui să le atragă atenția - tendința de izolare în camera lui, minciuna în legătură cu școala, cu ieșirile în oraș cu prietenii, dacă dispar bani din casă
• Părinții trebuie să le câștige încrederea, să afle cât mai multe despre ce anume l-a determinat pe copil să recurgă la acest gest
• Descoperirea și încurajarea talentelor copiilor
• Comunicarea eficientă părinte-copil
Minciuna
Sau tendința de alterare a adevărului poate fi cauzată de fantezie, lăudăroșenie, dorința de compasiune, dorința de a se salva dintr-o situație neplăcută ca o reacție de apărare, de simpatie sau antipatie.
La copiii mici minciuna apare ca o eroare izvorâtă dintr-o insuficientă percepere și apreciere a realității sau ca o reacție de apărare, însă la vârsta școlară se pot manifesta unele tipuri de minciună cu caracter patologic, care au la bază, de regulă, vanitatea și uneori perversiunea. Practic, gravitatea minciunii trebuie apreciată în funcție de intenția de a înșela.
Minciuna la această vârstă trebuie considerată ca un "rebut" în relațiile copil-mediu.
Sfaturi pentru părinți:
• climat de încredere reciprocă în familie
• nu reacționați exagerat la greșeli (explicați-i copilului că-l veți iubi chiar dacă a facut o faptă rea, doar că doriți ca el să fie sincer și să-și schimbe comportamentul)
• învățați-l să-și asume consecința minciunii (dacă a furat obiecte, bani de la voi sau de la un prieten), puneți-vă copilul să-i câștige singur făcând diverse lucruri în casă, în curte etc.
• fiți modelul lui de sinceritate, nu uitați că dvs. sunteți modelul lui de comportament
• Respectați regulile sociale (arătați-le copiilor cât de important este să joace în viață după regulile propriei vârste) și descurajați-i să se dea mai mari decât sunt ca să obțină unele beneficii interzise categoriei lor de vârstă cum ar fi să joace anumite jocuri video, să intre la anumite filme interzise vârstei lor. Explicați-i că aceste restricții nu sunt puse fără motiv, ci tot pentru protecția lui, dar și că e total lipsit de sinceritate să îi inșeli pe alții în privința vârstei pe care o ai.
Eșecul școlar
Copilul poate ajunge să trăiască un sentiment de inadecvare în mediul școlar, să nu se simtă confortabil printre colegii lui, să nu reușească să-și îndeplinească sarcinile de la clasă și astfel apare lipsa de motivație pentru a mai merge la școală. Eșecul poate fi plasat pe un continuum, unde la un capăt pot fi unele întârzieri în dezvoltarea intelectuală, iar la capătul opus se află inadaptarea la exigențele mediului școlar.
Sfaturi pentru părinți:
• Căutați motivele pentru care notele mici au devenit frecvente în viața școlară a copilului dvs.
• Ajutați-l pe copil să descopere punctele forte prin realizarea unei liste cu lucrurile care-i fac plăcere (care sunt materiile în care excelează, care sunt pasiunile lui? Toate aceste lucruri spun despre el că este o persoană valoroasă, iar un eșec școlar nu înseamnă că este lipsit de importanță. Astfel va avea o încredere mai mare că poate face față situațiilor dificile din mediul școlar.
• Invățați-l pe copil să-și forțeze limitele
• Ajutați-l să depășească obstacolele pe care le întâmpină la școală (înțelegerea unor noțiuni și tehnici de rezolvare)
• Discutați cu copilul dvs. despe felul cum se comportă colegii și profesorii în mediul școlar
Agresivitatea
La copil aceasta se manifestă opunându-se voinţei celorlalţi şi se exteriorizează sub forma reacţiilor de apărare, demonstraţii de forţă, opoziţii active sau pasive, crize de agitaţie psiho-motorie, ca răspuns la situaţii de frustrare sau ca manifestare a dorinţei de a se impune sau domina.
Agresivitatea poate fi îndreptată împotriva obiectelor sau persoanelor, dar şi împotriva propriei persoane. Agresivitatea patologică se manifestă începând cu opoziţie, încăpăţânare absurdă, obrăznicie, calomnii, ameninţări, violenţe. Uneori, aceste manifestări pot fi atât de intense şi brutale, încât se desfăşoară într-o stare de furie oarbă. Atitudinea de acest fel se consumă repede, lăsând în urmă o uşurare sau chiar regretul faptelor săvârşite. Sunt şi situaţii când manifestările brutale se epuizează cu dificultate, fiind urmate de o stare de proastă dispoziţie, ostilitate, fără a avea sentimentul de vinovăţie sau regretul actelor comise. Mai sunt situaţii când acţiunile agresive se desfăşoară cu premeditare, calculate, cu sânge rece, marcând dorinţa de răzbunare. La aceşti copii se întâlneşte plăcerea de a chinui animale, de a distruge şi de a da foc, de a incita şi participa la act de violenţă sălbatică.
Sfaturi pentru părinți:
• Evitați pedepsele fizice - dacă părintele răspunde cu agresivitate în situațiile frustrante, tensionate, copilul va învăța si va urma același model
• Discutați cu copilul consecințele comportamentului agresiv și ajutați-l să înțeleagă comportamentul adecvat într-o anumită situație de frustrare
• Acordați atenție și afecțiune - pentru primul născut este foarte greu să înțeleagă de ce odată cu venirea unui nou membru în familie trebuie să împartă atenția și afectiunea părinților. Dacă nu va primi suficientă, se va simți respins, izolat și va dezvolta sentimente si comportamente negative față de copilul mai mic.
• Monitorizați programele de televiziune și felul în care copilul se joacă. Atunci când copilul participă la jocuri brutale, cu un nivel crescut de agresivitate, părintele trebuie să intervină pentru că altfel mesajul transmis copilului este că acest nivel de agresivitate este acceptat și tolerat social.
• Fiți un model de urmat pentru copilul dvs.
Opoziționismul
Principala caracteristică a acestui tip de comportament constă în refuzul constant al copilului de a respecta autoritatea părintelui, educatoarei, fraților, rudelor etc.
Aceste refuzuri sunt însoțite adesea de crize de isterie și uneori și de un comportament agresiv.
Faptul că cel mic refuză să mănânce, să meargă la culcare nu înseamnă neapărat că prezintă o tulburare de comportament. Însă în cazul în care copilul manifestă crize frecvente de furie, este violent cu copiii și adulții, iritabil, coleric cu partenerii de joacă, nu respectă regulile prestabilite, atunci este cazul să vă îndreptați către un specialist.
Printre simptomele prezente regăsim: comportament antisocial, dificultate de a interacționa cu alți copii, agresivitate crescută față de persoanele din jur, tulburări hiperkinetice, tulburări emoționale și performanțe școlare scăzute.
Cauzele unui astfel de comportament opozant se regăsesc în mediul familial (nu puteți fi un părinte eficient dacă nu sunteți consecvent - azi are voie să facă un lucru copilul și mâine nu).
Părinții nu trebuie să ignore anumite semne ce pot duce la o posibilă tulburare de comportament de tip opozant și să apeleze la specialist. Acesta va aplica metode de intervenție pentru diminuarea comportamentului nedorit.
Sfaturi pentru părinți:
• Accentuarea comportamentului pozitiv și corectarea celui negativ
• Consecvență în educație
• Comunicare copil-părinte
• Valorizarea copilului
• Aprecierea copilului
• Înțelegerea și rezolvarea problemelor una câte una.
Toti părinții ar dori să schimbe comportamentul copilului cât mai repede dacă s-ar putea și printr-o magie. În realitate, educația și disciplinarea copilului reprezintă un proces complex și de lungă durată.
Mulțumim doamnei Luminița Preduca pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.
Urmareste-ne pe Google News
