Ce fac copiii pe Youtube: orice părinte trebuie să fie îngrozit de așa ceva!

Youtube-ul reprezintă în momentul de față nu doar o sursă de distracție, ci și una, aparent, de culturalizare. Privit în sine, poate fi încadrat o reală cultură pentru mai multe categorii de vârstă, începând de la preșcolari și terminând cu adolescenți. Din dorința de a se face remarcați, de a face ceva notabil și, mai ales, de a deveni populari, mulți copii cad în tentații pur și simplu paradoxale raportate la vârsta lor. Vă las să vizionați și voi videoclipul și să vă convingeți singuri.

Eu personal mi-am pus următoarele întrebări: 

- Unde erau părinții lor când au avut loc aceste filmări?
- De unde le-au venit copiilor ideile de a realiza aceste filmări? De fapt, această întrebare are legătură cu prima, vizând tot absența/dezinteresul părinților

La cea de-a doua dintre filmări chiar apare un tată prin cadru, vădit nemulțumit de activitățile desfășurate de progenitura sa. Nu pot să îmi explic de ce nu a luat atitudine și i-a permis acestuia să posteze pe Youtube videoclipul cu așa-zisa farsă. Există două explicații: fie nu l-a interesat, fie nu a considerat important și a privit toată situația ca pe o joacă. Ambele, din punctul meu de vedere, sunt la fel de grave. Pentru că, până la urmă vorbim de un copil cu vârsta de maxim 10 ani care se preface că prizează droguri. În joacă. Nu este nici amuzant și nici de încurajat un astfel de comportament. Niciodată.

Pot să presupun că cei doi copii, ambii băieți, au vizionat la rândul lor în alte părți înregistrări, filmări pe această temă. Pe care trebuie să o rostim clar pentru că este o reală problemă: drogurile. Consumul și traficul de droguri nu sunt doar ilegale, dar nici își au locul în procesele cognitive ale unui copil de această vârstă. Atâta timp cât au ajuns să imite procesul de fabricare a unui drog extrem de puternic, fie doar în joacă.

Nu pot să trec cu vederea limbajul folosit de copii în filmările lor. Este unul licențios, lipsit aparent de bunul simț specific celor 7 ani de acasă. Limbajul, din punctul meu de vedere, spune foarte multe despre bagajul cognitiv și emoțional pe care îl poartă un copil. Iar aceasta este o zestre din partea părinților. Dacă ei nu și-au lăsat amprenta în mod semnificativ, copiilor nu le rămâne decât să învețe din alte surse pe care le au la dispoziție. Cum ar fi limbajul de pe Youtube, de la televizor, limbajul folosit de gașcă. Care, în marea majoritate a cazurilor, este unul trivial. Ei nu au nicio vină. Faptul că le lipsește discernământul nu este de blamat, ci cu atât mai mult de conștientizat pentru cei care îi cresc că le revine sarcina judicioasă de a se ocupa în mod responsabil de buna lor creștere și educare. Este un real semnal de alarmă.

Am considerat oportun să cer și opinia unui specialist din poliție, respectiv Comisar Șef Ramona Dabija, Director al Institutului de Cercetare și Prevenire a Criminalității, Inspectoratul General al Poliției Române:

"Ca orice platformă online si canalul Youtube are termeni și condiții de utilizare (https://www.youtube.com/static?gl=RO&template=terms). Undeva, la articolul 2.4 scrie: "Nu puteţi utiliza Serviciile şi nu puteţi accepta Condiţiile dacă (a) nu aveţi vârsta legală pentru încheierea unui contract cu YouTube, sau (b) aveţi interdicţie sau vă este în alt fel interzis, din perspectivă juridică, să beneficiaţi sau să utilizaţi Serviciile, în conformitate cu legile ţării în care locuiţi sau din care accesaţi sau utilizaţi Serviciile." 

De cele mai multe ori, adulții nu citesc aceste instrucțiuni sau chiar dacă citesc li se par "chestii nevinovate" faptul că i-a permis copilului minor să utilizeze date false pentru a-și crea un cont pe o rețea online. Dimpotrivă, sunt unele situații în care ei creează conturi pentru copii lor.
Nu aș vrea să vorbim de sancțiuni, pentru că nu acesta trebuie să fie motivul pentru care trebuie respectată legea. Eu cred că ceea ce trebuie să conștientizeze fiecare adult este că expunerea copilului în mediul online îi prejudiciază imaginea celui mic și-l poate transforma într-o țintă și/ sau victimă.
De obicei, din ce știu eu, Youtube își face singur curățenie. Dar clipurile care aduc prejudicii, pot fi raportate către Youtube.
Ca recomandare, cred că trebuie educați părinții sau adulții responsabili cu privire la riscurile ce rezultă din aceste situații. Părinții trebuie să știe permanent ce fac copiii lor, chiar și în mediul online. Să se informeze cu privire la riscurile la care-și expun copiii când postează clipuri, fotografii cu cei mici." 

Copilul meu are cont de Youtube, dar nu i-am permis niciodată să își expună fața în filmări (din motive ce țin de propria siguranță pe internet) și sunt la curent cu absolut tot ce postează, respectiv filmări din diverse jocuri pe care le joacă. Se întâmplă astfel pentru că la noi există un set de reguli clare, pe care le-a înțeles și le-a acceptat ca atare. Nu cred că sunt neapărat norocoasă, ci mai degrabă precaută. Pentru că nu îmi doresc să aibă nicio problemă, iar el știe asta.

Nu pot decât să sper că filmările acestor copii reprezintă pur și simplu o excepție și nu o regulă de la generația prezentă. Ce aș face eu dacă m-aș afla în locul părinților? Care mai mult ca sigur s-au sesizat între timp, dat fiind numărul mare de vizualizări al clipului. Aș sta mai mult cu ochii pe copilul meu. M-aș asigura că ceea ce vizionează pe Youtube are un conținut adecvat vârstei și înțelegerii sale. Nu aș viziona Narcos sau alte filme similare în prezența sa. Pentru că nu mi se pare normal să expun un minor unor astfel de informații destinate adulților, care au dea o capacitate de a discerne între adevăr și realitate (vezi primul clip în care copilul considera că prepară un drog, când de fapt doar se juca cu suc și jeleuri); iar avertizările cu privire la vârsta de vizionare pentru diverse filme își au cu adevărat un rost. Da, aș instala și filtre parentale pentru internet și diverse dispozitive electronice. I-aș interzice să posteze videoclipuri fără acordul meu prealabil. Pentru că este necesar să îți impui autoritatea ca să te faci auzit. Iar un părinte autoritar nu este unul rău, ci unul căruia îi pasă de binele copilului său.