Depresia îmbracă cele mai diverse forme, de la autosabotaj, la încăpățânare prostească. Schimbările prin care trece un depresiv, sunt atât de mari încât uneori ele nu pot fi acceptate, ca existență. Credințele depresivului sunt puternice si înlocuiesc realitatea.
Își creează depresivul o realitate personală?
Da!
"Viata mea s-a schimbat, după ce am inteles că am depresie. Patru specialiști diferiti, timp de 24 de luni, mi-au spus ce am, iar eu mă încăpățânam să nu aud si să nu cred nimic.
Ce simțeam? Că nu sunt bolnav.
Știam, în mintea mea, că nu sunt bolnav. Chiar bănuiam că toți îmi spun că sunt bolnav, având un interes.
Stiam că sunt doar trist. Doar nu eram singurul om trist de pe lume. Toți cei triști iau medicamente? Nu!
Adevărul era că refuzam orice medicament, ca să nu par diferit. Îmi era frică de medicamente. Nu conștientizam că însăși refuzul, mă arunca în categoria ciudaților ce nu vor să aiba grija de ei, așteptând minuni.
În urma refuzului de medicamente, înțelegeam altfel Timpul. Exemplu: decizia spălatului pe dinți dura 3-5 ore ...
Ca să pun in aplicare decizia mai dura încă 5h. Lumina zilei dispărea din cameră, iar eu mă uitam mirat către ceas si constatam că deja era ora 6 seara. Primul gând era "când a trecut timpul, tocmai m-am trezit". Cât de singur mă simt.
Noaptea? Era imposibil să adorm. Simțeam Singurătatea ca pe o persoană ce locuia in mine. Corpul meu era odihnit, flămând si însetat. Creierul refuza să simtă odihna, foamea si setea. Creierul îmi spunea că sunt odihnit, că nu am nevoie de somn. Mă luptam cu mine să adorm. Insomnia devenise o obligație. Mă forțam să dorm noaptea, enervându-mă că nu mă pot relaxa îndeajuns încât să adorm.
Cand dormeam? Ziua când ma gândeam la periuta de dinți. Înțelegeam asta? Nu!
Boala evolua încet si sigur, iar eu refuzam să o accept.A venit ziua in care am pierdut contactul cu timpul. Am privit in gol 10h. Eram nemâncat, deshidratat, miroseam a boală. Nu reacționam la încercările disperate de comunicare ale familiei si m-am surprins speriat de zgomotul sirenelor. Urma prima internare.
La 4 luni de la internare, boala a recidivat.
Nu înțelegeam unde greșesc. Care era sursa depresiei. De ce apărea?
3 internări mai târziu, am decis să merg la psiholog. Am ales un psiholog clinician, alaturi de care timpul a revenit, ca noțiune. Simteam timpul. Aveam un rost pe lume, știam cum și când trec orele.
De atunci au trecut 5 ani, fără foame, sete și insomnii. Rușinea nu mai există. Astăzi stiu ce sunt: un depresiv ce are grijă de el."
Cele 5 lucruri ce trebuie înțelese de bolnavii diagnosticati cu depresie si de familile lor, dupa citirea povestirii de mai sus:
1. Medicamentele in tratarea depresiei nu sunt opționale. Vizita la medicul psihiatru, este obligatorie!
2. Impresiile pacientului se schimbă greu, indiferent de argumentele aduse. Doar dacă pacientul simte, atunci poate impresiile inițiale evoluează către o altă direcție.
3. Tot puzzle-ul emoțional al depresivului este filtrat prin conștientizarea și amplificarea tristeții si a singurătății.
4. Din componența familiei, doar membrul alfa poate comunica cu depresivul.
5. Credințele noi apărute in mintea bolnavului, îi transformă radical comportamentul si îi influențează percepția noțiunii de Timp.
Depresia poate fi in voi, având intensități ce fluctuează. Voi controlați depresia, cu gândul si fapta.
Adevăr: Acceptarea unui program zilnic, dă sens vieții. Depresia nu mai primește resurse ca să revină in forță.
Psiholog Radu Leca 0741.101.881
Urmareste-ne pe Google News
