Sunteti rai si ignoranti. Si va urasc ...

Sunteti rai si ignoranti. Si va urasc ...

Gabriela Paladi - Redactor

Este tragic, este extraordinar de greu, este confuz si apasator, este ceea ce nimeni nu isi doreste: sa ai un copil cu dizabilitati. Fizice, mentale sau emotionale, aceste dizabilitati impiedica copilul sa aiba o viata normala, iar parintii lui trec prin framantari sufletesti grozav de dureroase, incercand sa ofere copilului lor dreptul la o viata normala.

"Eu sunt mama unui copil retardat. Si ca mine mai sunt multe mame. Si tati. Si ne doare ori de cate ori auzim cuvantul asta spus cu atata sila. Sau ori de cate ori intram pe facebook, in scurtele noastre momente de liniste, cand retardatii nostri nu au nevoie de noi, si incercam sa ne simtim si noi putin mai normale, mai putin vinovate poate, cum eram pe vremuri; si citim postarile voastre despre si cu „retardati". Nu stiu cum sunt alte mame, dar mie imi vine imediat in ochi fata retardatei mele de acasa. Si ma bufneste plansul. Pentru ca sunteti rai. Rai si ignoranti. Si va urasc... desi tare nu as vrea... doar ca asa imi vine...si va cer iertare..."

 Asa ne povesteste o mama pe blogul ei. Un mesaj dureros, emotionant, care exprima un adevar crud si crunt. Unii dintre noi suntem norocosi sa avem copii sanatosi, copii care au din prima sansa la o viata normala, care nu trebuie sa se lupte pentru aceasta sansa si nici nu au nevoie de ajutor sa o primeasca. Noi, acesti parinti de copii sanatosi, luam sanatatea si normalitatea ca pe ceva indiscutabil, meritoriu, ca pe aerul pe care il respiram. Este timpul sa ne gandim si la acei parinti si copii care nu au mereu, in jurul lor, aer respirabil. Este timpul sa nu mai poluam aerul pe care ei il respira cu ignoranta noastra, este timpul sa ne deschidem sufletele si sa acceptam cu bratele deschise acesti copii frumosi si nevinovati asa cum sunt ei si sa ii iubim pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ar putea fi.

"Nimeni nu iubeste adevarul, dar nimeni! Nici noi nu-l iubim si rau facem. Ni se pare ca e periculos sa se afle adevarul despre noi. N-ar trebui sa fie periculos, dar este. Toate aceste lucruri arata o viciere profunda si grava a comportamentului social." (Alecu Paleologu)

Sunt mama unui copil sanatos si ma straduiesc sa inteleg durerea mamei cu un copil cu dizabilitati. Acea mama care trebuie sa se lupte din rasputeri sa faca lucrurile care mie mi se par naturale si normale. Mama unui copil cu autism asteapta in zadar ca micutul ei sa o ia in brate, sa ii zambeasca, sa ii spuna un "te iubesc". Mama unui copil cu retard psihic va lupta din greu, ani de zile, sa isi invete un copil o singura poezie. Mama unui copil cu retard motor va privi cu frustrare si disperare cum copilul ei jinduieste cu lacrimi in ochi sa alerge si el dupa o minge. Oricare dintre aceste mame isi iubeste copilul cu ardoare, si oricare dintre ele si-ar da viata pentru ca micutul ei sa fie normal.

De multe ori, ignoranta cu care ranim aceste mame nu este intentionata. Anne Belanger, mama unui baietel de 7 ani, Miles, a fost cu adevarat ranita vazand fotografia de grup a clasei unde invata copilul ei. Acesta era asezat separat de restul grupului, fotografia devenind parca un simbol al marginalizarii copiilor cu dizabilitati. Parintii lui Miles au cerut fotografului sa refaca poza de grup, si, cu zambete amare, au spus ca inteleg ca nu a fost nimic intentionat, dar lipsa de empatie a fost cat se poate de reala si dureroasa.

 Pe de alta parte, mandria si iubirea mamei, dedicatia ei poate sa depaseasca orice obstacol. Kristine Barnett a fost uluita cand fiul ei, Jacob, pe care medicii l-au diagnosticat cu autism la varsta de 2 ani, a rezolvat un puzzle de 5000 de piese la varsta de 3 ani. Asa ca l-a inscris intr-un program special si l-a lasat sa studieze despre lucrurile care il pasionau. Astazi, Jacob are 14 ani si un IQ de 170, chiar mai mare decat al lui Einstein, stabilit la 160. Baiatul este considerat un geniu al matematicii de catre cei mai buni profesori din lume. Mai mult, pustiul a avut curajul sa vina cu o noua Teorie a Relativitatii, cu care este pe cale sa castige Premiul Nobel.

 Totusi, societatea noastra inca nu a ajuns la acel stadiu in dezvoltare, in care sa nu observe handicapul unui copil, ci doar pe el ca persoana, ca pe oricare alta persoana. Target, un producator de haine, a lansat o campanie unde este folosit ca model si un copil cu sindromul Down. Vom spune ... "Aaa, ce dragut! Nu fac discriminari.". Insa am cazut deja intr-o capcana. Pentru ca trebuie sa spunem "Aaa, ce tricou dragut!" .. si atat. Iar copilul cu sindromul Down a fost doar o alta strategie de marketing, care sa creasca vanzarile. Societatea noastra inca nu stie sa accepte copiii cu dizabilitati ca avand aceleasi drepturi, ca facand parte din structura ei, ca fiind capabili sa isi aduca aportul in dezvoltarea ei.

 "Fratele meu, Aidan, a inceput liceul, pe care il adora - spre deosebire de mine. Prin firea lui vivace, carismatica si iubitoare, s-a inconjurat de prieteni grozavi. A intrat in echipa de wrestling, joaca teatru, compune poezii, canta in concursurile de talente ale scolii. Insa, cand cineva ii spune retardat, sau ii mentioneaza dizabilitatea mentala, se intoarce direct la suptul degetului mare. Ce va spune asta? Ignoranta celor din jur, folosirea cuvantului "retardat" retardeaza progresul nostru catre o societate cu adevarat frumoasa.", spune Tim pe blogul lui.

 

Din pacate, nu voi fi niciodata capabila sa inteleg durerea acestor familii cu adevarat, oricat de mult as incerca sa ma asez in locul lor. Nimeni, doar ele pot sa cunoasca si sa inteleaga furtuna emotionala din sufletul lor. Insa pot sa fiu mai sensibila catre ceea ce presupune cresterea unui copil cu dizabilitati, pot sa inteleg mai bine cum aceleasi culori picteaza diferit acelasi tablou de viata si, in acelasi timp, sa imi invat copilul sa nu isi vada diferit colegul de clasa asezat in scaun cu rotile. Pot, dragi parinti, sa va indemn si pe voi, sa lasati ignoranta deoparte si, prin simple gesturi si vorbe, prin zambete si brate deschise, sa faceti mai frumoasa viata acestor familii incercate de greutati, care, de multe ori, au mai mult optimism, energie si dorinta de viata decat oricare dintre noi.

Cu drag, 

Gabriela Paladi

Redactor Sef Qbebe

 

Surse: Daily News, Huffington Post

Surse foto: istockphoto.com

Articolul urmator
Sunt mamă și am 20 de ani. Toate mamele vor să îmi fie prietene, până află cum îmi cresc copilul
Sunt mamă și am 20 de ani. Toate mamele vor să îmi fie prietene, până află cum îmi cresc copilul

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Topul „băieților răi” din zodiac. Tu alegi dacă te ferești sau nu de ei
    Topul „băieților răi” din zodiac. Tu alegi dacă te ferești sau nu de ei

    Pasionali și șarmanți, cu un stil aparte și spirit de aventură, „maeștrii flirtului” zodiacului sau „băieții răi” au propriile arme pentru a seduce...

    Scrisoare pentru fiica mea din Rai
    Scrisoare pentru fiica mea din Rai

    Bolile cardiace congenitale fac parte și ele dintre posibilele cauze ale decesului copiilor aflați în primul an de viață. Dintre aceste boli face parte și sindromul hipoplastic...

    Buburuzele sunt modul în care mama mea îmi face cu ochiul din Rai
    Buburuzele sunt modul în care mama mea îmi face cu ochiul din Rai

    În copilărie, mama mea era obsedată de fluturi. Avea bijuterii cu fluturi, decorațiuni cu fluturi, iar singurul ei tatuaj era un fluture mic pe ceafă. Știam toate versurile...

    Nicăieri nu-i ca acasă! Doi tineri părinți au renunțat la „visul străinătății" pentru a-și crește copilul într-un colț de Rai din România
    Nicăieri nu-i ca acasă! Doi tineri părinți au renunțat la „visul străinătății" pentru a-și crește copilul într-un colț de Rai din România

    Ana și Marian au dat Munchen-ul pe Cugir! Venirea pe lume a bebelușului lor a fost momentul în care viața lor s-a schimbat radical! Cei doi s-au mutat împreună într-un...

    Mi-am dat seama că de fapt urăsc numele pe care i l-am pus copilului meu
    Mi-am dat seama că de fapt urăsc numele pe care i l-am pus copilului meu

    Ce faci când, după ce ai petrecut luni întregi gândindu-te la numele perfect pentru bebelușul tău, îți dai seama că nu îți mai place? Ei bine, asta i s-a...

    Copiii mei urăsc preparatele tradiționale, așa că îi las să mănânce ce vor ei la masa de Crăciun
    Copiii mei urăsc preparatele tradiționale, așa că îi las să mănânce ce vor ei la masa de Crăciun

    Sarmale, salată de boeuf, cârnați, caltaboș, piftie - cam acestea sunt preparatele pe care abia așteptăm să le savurăm an de an, la masa de Crăciun. Ce facem, însă, cu...

    Urăsc atât de mult copiii, încât când iubirea vieții mele a rămas însarcinată am părăsit-o
    Urăsc atât de mult copiii, încât când iubirea vieții mele a rămas însarcinată am părăsit-o

    Este greu de conceput că cineva poate să deteste copiii, atât de mult încât să prefere să renunțe la dragoste și să petreacă restul vieții în singurătate....

    „Mami, de ce trebuie să pleci în Rai?” - O mamă înregistrează ultimele conversații cu fiul ei înainte să moară
    „Mami, de ce trebuie să pleci în Rai?” - O mamă înregistrează ultimele conversații cu fiul ei înainte să moară

    Haley a luptat mult timp cu cancerul, dar din păcate, încă duce un război cumplit. Ea are un băiețel de 4 ani de care îi pare rău să-și ia la revedere, dar e nevoită. A...

    © 2024 Qbebe