Pneumonia la copii

Ce este pneumonia

Din punct de vedere medical, pneumonia reunește toate infecțiile pulmonare de etiologie diversă; cel mai adesea sunt implicate virusuri, inclusiv adenovirusuri, rinovirusuri, virusuri gripale, virusul sincțial respirator, metapneumovirusul uman si virusul paragripal (care cauzează crupul). De cele mai multe ori pneumonia debutează dupa o infecție de tract respirator superior (la nivelul nasului și al gâtului), simptomele instalându-se la un interval de 2-3 zile după o răceală sau durere de gât și avansează apoi spre plămâni. Lichid, leucocite și diverse reziduuri încep să se acumuleze în spațiile mici de la nivel pulmonar și blochează circulația aerului, îngreunând funcționarea plămânilor. Astfel, microbii se proliferează într-o anumită zonă și în decurs de câteva zile se creează un buzunar infectat de mucus și puroi. Poate fi afectat un singur lob pulmonar sau întregul plămân.

Cu ajutorul unui tratament corespunzător, majoritatea tipurilor de pneumonii bacteriene pot fi vindecate în 1-2 săptămâni; forma virală se poate prelungi mai mult. Pneumonia este mai des întâlnită primăvara și iarna și afectează mai degrabă băieți decât fete. Un procent de 10-15% din copiii cu infecții respiratorii suferă de pneumonie. 

De reținut faptul că virusurile și bacteriile cauzatoare de pneumonie sunt contagioase, aflându-se în fluidele din gura sau nasul unui bolnav; se răspândesc prin tuse sau strănut, precum și prin folosirea în comun a paharelor și a tacâmurilor sau a unor batiste/șervețele folosite de cineva infectat.
Iată și factorii care cresc riscul de apariție pentru pneumonie la copii: nașterea prematură, fumatul pasiv, astmul sau bolile ereditare (siclemie), defectele cardiace (defect septal ventricular, defect septal atrial etc.), nutriția precară, sistemul imunitar slăbit, timpul petrecut în colectivitate.

Citește și: Pneumonia la copii 

Simptome pentru pneumonia la copii

Simptomele la copii variază în funcție de vârsta copilului, dar și de cauză (durata de timp între expunere și debut diferă de asemenea), însă pot include: febră (de obicei peste 38,9 grade Celsius), frisoane, tuse, nas înfundat, irascibilitate sau apatie, respirație rapidă (uneori este singurul simptom), respirație cu icnet sau wheezing, dificultate în respirație (ceea ce poate include mărirea nărilor, respirație abdominală sau mișcarea mușchilor dintre coaste), vărsături, dureri în piept, durere abdominală (apare de la tuse și dificultatea de a respira), activitate redusă, pierderea apetitului (la copii mari) sau apetit scăzut (la bebeluși) ce poate determina deshidratare. În cazuri extreme poate apărea colorarea buzelor și a unghiilor în albăstrui sau gri (cianoză). Dacă pneumonia este localizată în porțiunea inferioară a plămânilor lângă abdomen, copilul poate prezenta febră și durere abdominală sau vărsături, fără probleme respiratorii. De asemenea, pneumoniile bacteriene se manifestă cu un debut relativ rapid (febră mare și respirație rapidă), iar cele virale se manifestă mai lent (sunt mai puțin grave, deși wheezing-ul poate fi des întâlnit).

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că există și simptome care contribuie semnificativ la identificarea tipului exact de microorganism cauzator. De exemplu, pentru copii și adolescenți pneumonia de cauză Mycoplasma este recunoscută pentru durere de gât, de cap și iritație în plus față de simptomele obișnuite. La bebeluși, pneumonia de cauză Chlamydia poate determina apariția conjuctivitei și lipsa febrei, în timp ce virusul pertussis determină episoade lungi de tuse, cianoză sau un sunet specific la respirație.

Citește și: Pneumonia la copii - cauze, simptome si tratament  

Diagnostic

Pneumonia este de obicei identificată în urma unei examinări fizice, verificându-se aspectul general al copilul, tiparul respirator și semnele vitale și realizându-se auscultație pulmonară cu stetoscopul. Medicul pediatru sau pneumolog poate recomanda investigații suplimentare precum radiografie pulmonară (va indica lichid-consolidare la nivel pulmonar), teste sanguine și culturi bacteriene ale mucusului produs de tuse. Iată și ce rate respiratorii trebuie să prezinte copiii pentru a fi diagnosticați cu pneumonie, conform Organizației Mondiale a Sănătății:
- Copii mai mici de 2 luni: peste sau egală cu 60 respirații/min
- Copii 2-11 luni: peste sau egală cu 50 respirații/min
- Copii 12-59 luni: peste sau egală cu 40 respirații/min
Saturația de oxigen trebuie realizată la începutul consultației când sunt prezente simptome respiratorii prin pulsoximetrie.

Tratament pentru pneumonia la copii

În majoritatea cazurilor (cele bacteriene nu și cele virale), pneumonia se tratează prin antibiotice cu administrare orală la domiciliu, tipul de medicament depinzând de cauză. Este absolut esențial ca durata tratamentului să fie respectată întocmai deoarece recuperarea va avea loc rapid și se previne astfel proliferarea bacteriilor (dar și crearea unei rezistențe la antibiotic). Pentru wheezing se recomandă adesea folosirea unui nebulizator sau a unui inhalator. Acasă, copilul trebuie să se odihnească și să consume multe lichide, fiind util somnul pe un plan ușor înclinat (cu ajutorul unor perne); nu administrați medicamente ce suprimă tusea (care conțin codeină sau dextrometorfan) deoarece împiedica eliminarea mucusului din plămâni (utilă în unele forme de pneumonie). În schimb, medicamente mucolitice pot fi de ajutor. Dacă temperatura corporală depășește 38,9 grade Celsius la un copil mai mare sau 38 grade Celsius la un bebeluș, trebuie să apelați la medic; colorația albăstruie sau gri a unghiilor și buzelor necesită intervenție de urgență (plămânii sunt insuficient oxigenați).

Ca tratament post infecție, atunci când copilul este în convalescență se poate folosi complexul de vitamine și minerale WELLKID sirop, dar și WELLKID masticabil pentru o absorbție rapidă a fierului și zincului.

Spitalizarea este necesară (de obicei câteva zile) pentru tusea convulsivă sau în situații de forme bacteriene de pneumonie care determină febră și probleme respiratorii sau: când se impune terapie cu oxigen, există o infecție pulmonară răspândită în sânge, o afecțiune cronică care afectează sistemul imunitar, vărsăturile împiedică tratamentul pe cale orală, copilul suferă mai multe episoade de pneumonie. Tratamentul spitalicesc poate include antibiotice cu administrare intravenoasă și terapie respiratorie.

Prevenire

Unele tipuri de pneumonie pot fi prevenite prin vaccinuri, copiii beneficiind de imunizări de rutină împotriva Haemophilus influenzae și pertussis încă de la vârsta de 2 luni. Se administrează de asemenea și vaccinări împotriva pneumococului, o cauză frecventă de pneumonie bacteriană. Copiii care suferă afecțiuni cronice (fibroză chistică, anomalii ale sistemului imunitar, cancer sau anomalii ale căilor respiratorii/plămânilor) pot fi expuși unui risc mai mare de dezvolta anumite tipuri de pneumonie, așadar pot necesita vaccinări suplimentare sau medicație protectoare (cum este cea administrată bebelușilor prematuri), precum vaccinul gripal (recomandat copiilor sănătoși cu vârsta 6 luni-19 ani, dar în special celor cu boli cronice de tip cardiac, pulmonar sau astm). Uneori se administrează preventiv antibiotice copiilor expuși la anumite tipuri de pneumonie (pertussis), precum și celor purtători de HIV. Medicația antivirală poate fi utilizată pentru a preveni unele forme de pneumonie virală sau pentru a ameliora simptomele.

După cum am menționat anterior, virusurile și bacteriile cauzatoare de pneumonie sunt contagioase, prin urmare cel mai indicat este să se evite contactul cu copii bolnavi și să se respecte regulile clasice de igienă. Nu trebuie să se fumeze în preajma copiilor. Contagiozitatea nu este însă atât de ridicată pe cât se poate crede, de multe ori depinzând și de susceptibilitatea fiecărui copil în parte.

Surse:

http://kidshealth.org; www.askdrsears.com; www.rch.org.au; www.childrenshospital.org; www.healthychildren.org