Primul ajutor în caz de fracturi

Informații despre fracturi

O crăpătură sau o fisură într-un os este desemnată din punct de vedere medical drept fractură; pentru a rupe un os complet dezvoltat este necesară o cantitate imensă de forță (oasele care se află în creștere sunt suple și se pot crăpa, fisura sau îndoi destul de ușor). În majoritatea cazurilor leziunea efectivă a osului este localizată sub piele, purtând denumirea de fractură închisă, însă uneori un os poate străpunge pielea și devine o fractură deschisă. În ambele situații se impune tratarea victimei pentru șoc (chiar dacă nu este prezentă hemoragie, fractura poate să cauzeze sângerare internă). Este important ca în cazul unei fracturi să urmăriți următoarele simptome: inflamație, dificultate în mișcare, mișcare într-o direcție anormală, un membru care are un aspect mai scurt/răsucit/îndoit, un sunet de oase frecate unul de altul, pierderea forței, stare de șoc.

Citește și: 12 reguli de prim ajutor

Primul ajutor în caz de fracturi - simptome

Simptomele unui os rupt includ unul sau mai multe dintre următoarele: durere intensă la locul leziunii/în jurul leziunii care se agravează cu mișcarea, dificultate sau imposibilitate de mișcare normală, pierderea forței corpului, sensibilitate, inflamație, amorțire, decolorare/învinețire/ colorație albăstruie a zonei lezate, diformitate a membrului sau a articulației respective (dacă trauma a afectat un braț/un picior), un os care protrude prin piele, hemoragie gravă la locul leziunii. Mai poate apărea de asemenea și alterarea sensibilității locale  - cum ar fi senzație de ace în piele - dacă un nerv se află sub presiune.

Primul ajutor în caz de fracturi

În cazul în care persoana care a suferit o fractură este inconștientă și/sau nu respiră sau nu se mișcă, trebuie să sunați la ambulanță pentru intervenție medicală și să începeți manevra de resuscitare cadio-pulmonară. Apoi, trebuie să încercați să opriți hemoragia (dacă este vizibilă); aplicați presiune pe rană cu un bandaj steril, o cârpă curată sau o bucată curată dintr-un obiect vestimentar. În timp ce așteptați sosirea specialiștilor, acordați primul ajutor pentru șoc dacă victima prezintă simptome precum amețeală, slăbiciune, paloare și piele lipicioasă, scurtarea respirației și un ritm cardiac crescut. Persoana respectivă trebuie să se afle în poziție orizontală și să rămână calmă cu picioarele ridicate deasupra nivelului inimii (cu aproximativ 30 cm) sau cu capul puțin mai jos decât trunchiul. Acoperiți-o cu o pătură pentru a-i menține căldura corpului (dacă este cazul); de asemenea, puteți folosi o pătură, perne și alte obiecte necesare pentru a contribui la un confort sporit al victimei. Imobilizați zona lezată dacă trebuie să deplasați victima (sub nicio formă nu trebuie mișcată victima dacă există leziuni la nivelul spatelui sau al gâtului decât dacă trebuie să o protejați de traume suplimentare - de exemplu, dacă se află într-o situație de pericol). Eliminați eventuale obiecte vestimentare ce acoperă zona de fractură, însă nu o spălați. Realizați o atelă dintr-o bucată de carton, un ziar/o revistă bine rulată (ca un sul) și amplasați-o cu delicatețe sub membrul respectiv, legând atela cu bucăți de pânză (trebuie prinsă deasupra și dedesubtul extremităților fracturii, de-a lungul acesteia). Este important să folosiți bandaje mai mari (dacă este posibil) pentru a limita/împiedica mișcarea la nivelul articulațiilor de deasupra și dedesubtul fracturii; susțineți membrul afectat trecând bandajul prin cavitățile naturale ale corpului. O căptușeală suplimentară a atelei poate reduce disconfortul, de aceea este indicat să căptușiți atela cu diverse materiale curate, securizând-o cu fermitate (este esențial ca bandajele să nu fie nici prea strâmte și nici prea largi - verificați-le constant la interval de 15 minute, precum și semne de circulație la nivelul mâinilor și ale picioarelor). Nu încercați să realiniați osul sau să împingeți un os care iese prin piele la locul său. Aplicați o compresă rece sau gheață într-o pungă de plastic pe zona lezată (asigurați-vă că între piele și gheață se află o cârpă/prosop pentru ca gheața să nu afecteze pielea) pentru a limita inflamația și a ameliora durerea resimțită. Pentru gestionarea temporară a durerii, puteți apela la ibuprofen sau paracetamol, deși în general este de preferat să evitați orice medicație fără acordul unui medic.

 

Apelați de urgență la medic dacă: fractura este rezultatul unei traume majore, victima nu este conștientă, nu respiră sau nu se mișcă (începeți manevra de resuscitare cardio-pulmonară dacă persoana nu respiră sau nu are puls), este prezentă o hemoragie masivă (nu se oprește după mai multe minute de presiune puternică, sângele țâșnește din rană), durerea apare chiar și la presiune/ mișcare ușoară, membrul sau articulația pare deformat, osul a ieșit prin piele, extremitatea brațului sau a piciorului rănit (degetul) este amorțită sau vânătă la vârf, dacă suspectați că există o fractură a unui os de la gât/cap/spate, dacă se resimte pierderea senzației/căldurii specifice a corpului la locul leziunii. Poate fi dificil pentru persoana care acordă primul ajutor să diferențieze între o fractură, dislocare, entorsă sau luxație; în caz de dubiu, trebuie întotdeauna să considerați că este o fractură. Pentru dislocarea unei articulații, trebuie ca articulația să fie ridicată și să aplicați gheață.

 

Sfaturi până la sosirea ambulanței: protejați zona rănită folosind bandaje pentru a o securiza de o zonă a corpului care nu a fost rănită (pentru a o împiedica să se miște). De exemplu, fracturile brațului pot fi securizate cu o bandulieră, iar un picior cu fractură poate fi legat de piciorul sănătos. Verificați constant victima pentru simptome de șoc (nu emoțional, ci acela cauzat adesea de o hemoragie puternică). Dacă victima își pierde la un moment dat starea de conștiență deschideți-i căile respiratorii, verificați-i respirația și pregătiți-vă să tratați o persoană inconștientă.

Medicul va efectua radiografii ale fracturii și poate realinia oasele; se poate apela la o atelă sau un gips, iar uneori la intervenție chirurgicală.

Surse: 

www.mayoclinic.org; www.healthline.com; www.sja.org.uk