„Am aflat în aceeași zi că o să am un băiețel și că viața lui este în pericol”. Povestea sarcinii mamei unui bebeluș devenit un înger păzitor

Megan, o mămică de peste hotare, a pierdut o sarcină la finalul anului 2018. Însă în luna februarie, 2019, ea și soțul său au aflat că vor fi părinți din nou.

„Frica de a pierde și această sarcină nu m-a părăsit de tot, însă s-a mai diminuat pe măsură ce treceau lunile. Părea că totul e în regulă și că bebe e sănătos”, își amintește Megan (sursa Lovewhatmatters).

4 luni mai târziu, Megan s-a dus la medic încântată pentru că avea să afle sexul bebelușului. Ba chiar plănuise și o petrecere de gender reveal (aflarea sexului bebelușului), cu câteva zile înainte.

„După ce medicul mi-a făcut ecografia, a luat un ton grav și mi-a dat o veste care avea să-mi năruie lumea în câteva secunde.

Mi-a spus că bebelușul meu grav bolnav și că fără intervenție medicală, va muri în maxim o săptămână.

Bineînțeles că m-am dus a doua zi la spital pentru procedura medicală care avea să-mi salveze bebelușul, însă nu a funcționat. Viața lui încă era în pericol.

În următoarele săptămâni m-am dus la medic regulat, de două ori pe săptămână, pentru a monitoriza sănătatea mea și a copilului meu și văzând că încă trăiește, începuse să-mi încolțească speranța în suflet. Mă rugam în fiecare zi să supraviețuiască.

Două luni mai târziu de la aflarea diagnosticului, m-am trezit într-o dimineață, simțindu-mă extrem de obosită și lipsită de vlagă. 

Mi-am păstrat acea stare toată ziua și când a venit seara, mi-am dat seama că nu simțisem deloc bebelușul cum se mișcă. Totuși, mi-am spus că am fost prea obosită și nu mi-am dat seama când a mișcat.

Următoarea zi, m-am trezit și am încercat să-l fac să se miște, dar nu am reușit. Atunci am știut.

M-am dus la medic cu speranța că poate încă e în viață, dar intuiția mea îmi spunea că e prea târziu. Medicii au confirmat că David, băiețelul pe care îl așteptam cu atâta bucurie, s-a stins din viață.

Asistenta l-a sunat pe soțul meu și i-a dat vestea, pentru că eu nu am avut puterea să fac asta. La scurt timp după aceea, a ajuns și el la spital și mi-a dat o îmbrățișare strânsă.

Tot în acea zi, medicii mi-au indus travaliul, deși corpul meu era departe de a fi pregătit să nască. Travaliul a durat 52 de ore, apoi fiul nostru s-a născut în liniște, cântărind mai puțin de 1 kg. 

Când l-am luat în brațe, nu voiam să-i dau drumul. Nu-mi venea să cred că nu-l voi lua pe micuțul acesta acasă, dar am făcut-o. Am plecat din spital cu brațele goale și cu inima frântă”.

Următoarele 5 luni, părinții lui David au jelit și au încercat să-și continue viețile și să se obișnuiască cu ideea că David va exista doar la ei în suflet și în minte. 

„Chiar dacă viața lui David a fost scurtă, a lăsat o amprentă enormă în viețile noastre. Tocmai de aceea, vreau să-i onorez amintirea.

Până acum, am croșetat 40 de pălăriuțe pentru bebeluși, pe care le-am donat altor mămici. Fiecare pălăriuță are o inimă roșie pe ea. Această inimă reprezintă câte o bucățică din viața lui David, așa scurtă cum a fost.

Acest proces m-a ajutat să mă simt mai bine și să trec mai ușor peste ce s-a întâmplat. Nu e ușor nici acum, dar sper ca odată cu trecerea timpului, să reușesc să mă vindec”.

Dacă ați trecut vreodată prin aceeași situație ca a lui Megan, sperăm că puterea acestei mame v-a inspirat să fiți, la rândul vostru, puternice. 

Citește și Mă simțeam invincibilă. Dar când fiul meu s-a născut fără viață, totul s-a schimbat