Mi-e foarte frică să am copii. De ce?

Îți este teamă de sarcină și de naștere

Potrivit unui studiu publicat în „Postgraduate Medical Journal”, aprox. 13% dintre femeile care nu sunt însărcinate recunosc faptul că le este atât de teamă de sarcină și de naștere, încât renunță la ideea de a avea vreodată copii. 

De altfel, medicii ginecologi spun că numeroase femei se tem să aibă copii din diferite motive. Printre cele care sunt invocate adesea se regăsesc, de exemplu:

• Teama de simptomele neplăcute din sarcină;
• Teama de a pierde sarcina;
• Teama de a nu face față durerilor din timpul travaliului;
• Teama de a intra prea devreme în travaliu și de a nu ajunge la timp la spital;
• Teama de a avea un travaliu îndelungat și de a nu-i face față;
• Teama de a primi/de a nu primi o anestezie epidurală;
• Teama de a naște prin cezariană;
• Teama de a aduce pe lume un bebeluș cu probleme grave de sănătate;
• Teama de a trece prin diferite complicații la naștere, cum ar fi ruptura de perineu de exemplu. 

Pentru a se încerca să se învingă asemenea temeri, medicii recomandă să te informezi cât mai mult, din surse sigure, să soliciți sprijinul persoanelor apropiate și să ai încredere că ești suficient de puternică pentru a face față cu bine sarcinii și nașterii.

În cazul în care teama de a avea copii este extremă și se leagă mai ales de frica de naștere, ia în considerare faptul că nu este exclus să te confrunți cu tocofobie, cu atât mai mult cu cât ești adesea deprimată și simți că nu te mai conectezi cu cei dragi la fel ca înainte. În aceste condiții, nu ezita să ceri ajutorul unui psihoterapeut. 

Te îngrozește faptul că viața ta nu va mai fi la fel

Alt argument care te determină să îți fie foarte frică să ai copii este și acesta: te gândești la faptul că vei avea perioade îndelungate în care nu te vei putea odihni, că nu îți vei mai putea petrece timpul așa cum vrei, că nu îți vei mai putea gestiona resursele financiare la fel, că relația cu partenerul tău se va schimba etc. 

Cu toate acestea, ține seama de faptul că schimbările amintite nu au întotdeauna un impact atât de mare pe cât îți închipui și că, pe măsură ce copilul tău va crește, anumite lucruri se vor schimba în bine mai mult decât crezi. În același timp, ia în considerare imensa capacitate de a ne adapta situațiilor noi, prin urmare poți învăța să te organizezi mai bine, să fii mai atentă la detalii, să fii mai prevăzătoare etc. Nu în ultimul rând, nu uita că empatia și dragostea necondiționată te motivează să faci lucruri la care nici nu te-ai fi gândit vreodată.

Îți faci griji că nu vei reuși să fii un părinte bun

Deși iubești copiii, îți poate fi foarte frică să devii părinte întrucât îți spui mereu că nu vei ajunge să fii o mamă bună. În spatele acestei temeri poate fi, de exemplu, concluzia că părinții tăi nu sunt așa cum ai fi vrut, că nu ești capabilă să faci anumite sacrificii, că nu ai cum să găsești un echilibru între viața de familie și cea profesională, că din pricina stresului nu vei avea răbdare să-ți asculți copilul de fiecare dată etc. Cu alte cuvinte, poți ajunge să fii copleșită de gânduri legate de „Dacă nu...ce se va întâmpla?”

Ca să reușești să gestionezi asemenea frici, încearcă să fii cât mai blândă cu tine însăți, să te concentrezi asupra opțiunilor pe care le ai la momentul potrivit, să te încurajezi gândindu-te că lucrurile se schimbă și că, pentru a deveni cea mai bună versiune a ta, nu trebuie să renunți la ideea de a cere și sprijinul celor dragi. 

Te gândești, cu îngrijorare, la ce fel de persoană va deveni copilul tău

Psihologii atrag atenția asupra următorului aspect: printre cele mai importante frici ale femeilor care se tem să devină mame se numără și cea legată de faptul că ai lor copii nu vor deveni persoanele pe care și le-ar dori ele. 

Într-adevăr, nu ai cum să controlezi tot ce se va întâmpla în viitor, însă poți lua măsuri prin care copilul tău să aibă toate șansele de a fi o persoană bună. Printre demersurile pe care ar trebui să le faci se numără:

• Comunică permanent cu el;
• Ascultă-l de fiecare dată cu atenție;
• Fii prezentă când are nevoie de tine;
• Impune-i anumite limite și lasă-l să înțeleagă, de la o vârstă fragedă, că acțiunile au consecințe;
• Fii consistentă în respectarea regulilor și a rutinelor;
• Tratează-ți copilul cu respect;
• Stimulează-l să-și dezvolte empatia: de exemplu, lasă-l să vadă cum ajuți o persoană aflată în dificultate;
• Dacă este nevoie, modifică-ți comportamentele pentru a-i dovedi că ești un model demn de urmat.

Te confrunți cu pedofobie

Pedofobia se referă la o tulburare de anxietate care ține de teama de a avea în preajmă bebeluși ori copii mici. În general, pedofobia apare dacă intervin experiențe negative legate de copii, cum ar fi pierderea unei sarcini, faptul că ai fost martora la abuzul îndreptat asupra unui copil, la o criză emoțională puternică a unui copil, că te-a impresionat puternic moartea cuiva aflat la o vârstă fragedă etc.

Pentru a fi diagnosticată cu pedofobie, este necesar să te adresezi unui terapeut, care te va evalua pentru a identifica manifestări precum:

• Teama intensă de bebeluși/de copii persistă de mai bine de șase luni;
• Din pricina fricii eviți situațiile în care ai putea veni în contact cu copii mici;
• Ai simptome care îți afectează calitatea vieții: de exemplu, accelerarea ritmului respirației, greață, amețeli, transpirații abundente, tremurături, scurtarea respirației etc;
• Simptomele neplăcute debutează de îndată ce te gândești la copii sau când te afli în preajma lor;
• Anxietatea este extrem de puternică și ai impresia că ești în pericol.

Ca să reușești să faci față manifestărilor menționate, adresează-te cât mai rapid unui psihoterapeut. De cele mai multe ori, pentru pedofobie este recomandată terapia cognitiv-comportamentală, menită să te ajute să îți înțelegi frica și să înveți să îți schimbi percepțiile și reacțiile intervenite când ești în preajma copiilor. 

Nu îmi doresc copii. Pentru că parentingul este doar o scamatorie supraestimată și costisitoare