Ce înseamnă, cu adevărat, să pierzi o sarcină. Mărturiile emoționante a 15 mămici eroine

Pierderea unui copil încă din pântec este o experiență fizică și emoțională atât de intensă, venind ca un carusel de sentimente și de trăiri pentru mamă, încât este greu de descris în cuvinte ceea ce e o femeie simte în acele momente. Din fericire sunt și reprezentante ale sexului frumos care își găsesc puterea de a reda în cuvinte o părticică din trăirile pe care le experimentează în acele momente cumplite.

Să urmărim mărturiile a 15 mame care își împărtășesc experiența de viață sub formatul anonimatului pentru a fi alături de alte femei care nu pot să depășească momentele crunte și cumpenele teribile din viața lor.

1. „Nu am avut niciun simptom fizic că ar fi fost ceva în neregulă cu sarcina, dar au început crampele. Am simțit o durere cumplită de stomac și o presiune asupra acestuia, niște crampe extraordinar de puternice ca și cum uterul meu ar fi fost o minge și cineva s-ar fi jucat cu ea în mod agresiv.”

2. „Eram în săptămâna a opta de sarcină când am început să am primele simptome de avort spontan. Am resimțit o durere inconfortabilă în partea dreaptă a pelvisului. Îmi amintesc cum m-am așezat pe o parte în pat știind că ceva este în neregulă și fiindu-mi teamă să merg la baie. Odată ce am ajuns la baie am avut sângerări puternice iar în următoarele zile și săptămâni pot spune că a fost cea mai grea perioadă din viața mea, trăind cu teama că nu voi putea să mai concep niciodată un copil.”

3. „Crampele pe care le-am resimțit eu în timpul avortului spontan semănau cu contracțiile din timpul unei nașteri naturale. Aveam dureri atât de mari încât abia puteam să mă ridic. Durerile au ținut câteva ore, până la o zim dar sângerarea a durat două săptămâni.”

4. „Când mi-am pierdut copilul la opt săptămâni de sarcină observasem deja pete maronii și roz pe lenjeria intimă timp de câteva săptămâni înainte. Abia când am eliminat țesut am mers la urgențe și acolo mi s-a confirmat faptul că fătul nu mai trăia. Nu am avut sângerări în urma pierderii copilului meu.”

5. „Eu mi-am pierdut bebelușul la 10 săptămâni și jumătate de sarcină când am început să sângerez după un act intim. Nu am avut dureri foarte mari și nici nu am sângerat excesiv, iar la prima ecografie la care m-am dus după aceste incident medicul mi-a spus că pântecul meu era gol.”

6. „Eu am avut câteva pierderi de sarcină, primele fiind sarcini chimice, iar ulterior am pierdut un bebeluș la șapte săptămâni, lucru pe care l-am resimțit ca o menstruație foarte abundentă. Nu am avut crampe foarte puternice și simptomele nu au durat mai mult de o săptămână.”

7. „Intram în cea de-a noua săptămână de sarcină când am observat pe lenjeria intimă spotting maroniu. Apoi am mers la medicul ginecolog care mi-a confirmat că embrionul nu mai exista și urma să elimin sacul amniotic în maxim o săptămână. Trei zile mai târziu am început să am crampe și am simțit nevoia să merg foarte des la baie. Acest lucru a durat o oră, a fost foarte dureros iar la câteva zile am mers la medic pentru a-mi confirma că am pierdut sarcina.”

Am mai pierdut două sarcini, dar nu se compară cu ce simt acum

„Sfatul meu este ca în aceste situații să vă izolați și să rămâneți într-un mediu cât mai confortabil pentru a vă reveni mai ușor”

8. „Am pierdut o sarcină la 10 săptămâni cu dureri minime și spotting foarte ușor, aproape inexistent. Spre norocul meu totul s-a întâmplat dintr-o dată, eliminând embrionul complet.”

9. „Atunci când am pierdut sarcina îmi amintesc că a fost ca și cum aveam o menstruație care se înrăutățea, iar durerile erau insuportabile. De câteva zile am sângerat abundent după care totul s-a oprit brusc.”

10. „Din păcate, sarcina din pântecul meu am pierdut-o la doar patru săptămâni, iar totul a durat două zile. În prima zi am sângerat, iar a doua zi am avut cele mai dureroase contracții din viața mea, eliminând chiar o bucată de țesut care bănuiam că era copilașul pe care trebuia să-l aduc pe lume.”

11. „La 5 săptămâni și jumătate am pierdut sarcina fără a avea niciun fel de durere și fără a pierde foarte mult sânge. Totul a durat o săptămână, ulterior a încetat brusc.”

12. „Eu am început să observ pete maronii pe lenjerie care s-au transformat în sângerare fără crampe. Tot procesul a ținut o săptămână, după care am avut dureri insuportabile, crampe și am fost atât de slăbită încât a trebuit să ajung la spital. Am pierdut atât de mult sânge și am simțit crampele atât de puternic, întocmai unor contracții, precum și dorința de a împinge o bucată de țesut din trupul meu. Timp de o săptămână m-am simțit extrem de slăbită și am avut dureri de spate groaznice.”

13. „La începutul avortului spontan am observat un pic de spotting pe lenjeria intimă, după care sângerarea a devenit tot mai puternică, au apărut crampele și abia dacă puteam să stau în picioare. După ce am eliminat sacul gestațional, am mai sângerat timp de șapte zile, timp în care m-am izolat de toți ceilalți. Sfatul meu este ca în aceste situații să vă izolați și să rămâneți într-un mediu cât mai confortabil pentru a vă reveni mai ușor.”

5 adevăruri nespus de dureroase despre o pierdere de sarcină

14. „În cazul pierderii sarcinii, eu pot spune că nu am avut simptome îngrijorătoare. La opt săptămâni de sarcină mi-am sunat medicul ginecolog în urma unor pete rozalii pe lenjeria intimă, care m0a programat la o ecografie de urgență și mi-a spus că nu poate detecta bătăile inimii bebelușului. Ulterior am făcut câte un test de sarcină în fiecare zi pentru a vedea dacă nivelul HCG scădea sau se dubla și în mod categoric nivelul era scădere. Nu am simțit crampe, nu am sângerat, iar spottingul a durat doar o singură zi, ulterior m-am programat la un chiuretaj pentru a fi sigură că elimin tot cu ajutorul medicului.”

15. „La prima mea consultație la medicul ginecolog, acesta a detectat bătăile inimii bebelușului, dar o săptămână mai târziu, când am fost din nou la cabinet, mi-a spus că bătăile inimii se opriseră. Mă așteptam la ce era mai rău, dar nu am avut niciun fel de simptom îngrijorător și am apelat la chiuretaj câteva zile mai târziu pentru că embrionul nu putea să fie eliminat de către corp.”

Deși acesta este un subiect extrem de delicat, este foarte bine ca mamele să vorbească despre experiențele prin care au trecut pentru a se vindeca și pentru a ajuta alte femei se vindece. O pierdere de sarcină nu este deloc un lucru peste care se poate trece, dar cu terapia potrivită, oamenii dedicați alături și deschiderea de a spune povestea lor, mamele își pot găsi liniștea.