Durere de mamă! „Soțul și-a adus amanta la botezul fetiței. Mi-au luat copilul ilegal și l-au dat unor baptiști”
Puține lucruri dor mai tare decât despărțirea de propriul copil. Pentru Ludmila Tcaci, o femeie din Orhei, suferința nu a început însă odată cu procesul care i-a adus familia în atenția autorităților. Viața ei a fost marcată de violență, abandon, trădări și pierderi încă din copilărie. Astăzi, femeia vorbește deschis despre experiențele care au format-o și despre lupta pe care o duce pentru a-și aduce fiica acasă.
Povestea sa este una care începe într-o familie afectată de alcool și agresivitate și continuă cu o relație care i-a adus o fiică mult iubită, dar și una dintre cele mai mari dezamăgiri din viața sa. Ludmila spune că a încercat mereu să îi ofere copilului ceea ce ei i-a lipsit în copilărie: liniște, siguranță și dragoste. Tocmai de aceea, despărțirea de fiica sa reprezintă astăzi cea mai grea încercare prin care a trecut vreodată.
O copilărie trăită sub semnul fricii
Înainte de a deveni mamă, Ludmila a fost un copil care a crescut într-un mediu dominat de alcool și violență. Ea spune că mama sa a fost o femeie extraordinară, muncitoare și puternică, însă tatăl său era agresiv și dependent de alcool.
„Am avut un tată agresiv, alcoolic. Am avut violență în familie. El nu își dădea seama ce face. Am fost crescută într-o familie în care era mai mult beat decât treaz”, mărturisește femeia.
„El nu își dădea seama cine este în fața lui. O bătea pe mama mea, pe mama lui și pe mine. Pentru el era indiferent. Am avut o copilărie în care eu nu am fost fată. Eu am fost băiat. Știam să fac toate lucrurile pe care le făceau bărbații în casă”, povestește Ludmila.
Bătăile care au lăsat răni adânci
Violența nu era un episod izolat, ci o realitate aproape zilnică. Ludmila își amintește că era lovită pentru motive absurde și că trăia permanent cu teama că următorul conflict putea izbucni în orice moment.
„M-a bătut pentru că nu dădeam corect cuțitul. Trebuia să îl dau de mâner și nu de tăiș. Numai pentru asta într-o zi am fost bătută”, spune ea.
Unul dintre cele mai dureroase episoade s-a petrecut când avea doar 12-13 ani. „M-a bătut cu picioarele. Mama m-a găsit fără cunoștință. Era gelos și a crezut că mama s-a dus cu alt bărbat. Eu am fost cea care a plătit pentru furia lui”, își amintește femeia.
Trauma care a urmărit-o toată viața
Anii petrecuți într-o casă în care scandalurile și agresiunile erau la ordinea zilei și-au pus amprenta asupra personalității sale. Ludmila spune că la școală era retrasă și evita conflictele.
„Eu nu vreau conflict nici acum. Toată viața mea a fost conflict în familie și am obosit să văd asta. De aceea, dacă nu îmi place comportamentul unei persoane, dispar pur și simplu din viața ei”, explică ea.
„De multe ori mă urcam în pod și strigam că mă arunc dacă nu o lasă pe mama în pace. Fugeam și ne ascundeam la vecini sau în bucătăria de vară. Au fost foarte multe scene în care credeam că mama nu mai scapă vie”, mărturisește Ludmila.
Povestea de iubire care părea un nou început
După terminarea studiilor și după ce a lucrat ca asistentă medicală, Ludmila l-a cunoscut pe bărbatul care avea să devină tatăl fiicei sale. Era primul bărbat din viața ei și spune că s-a îndrăgostit profund.
„Eu eram extraordinar de îndrăgostită. N-am fost niciodată așa. El a fost primul meu bărbat”, povestește femeia.
Mama ei însă nu a avut încredere în această relație. „Mama din start a spus că nu este persoana potrivită pentru mine. Eu nu vedeam lucrurile pe care le vedea ea. Eram oarbă de dragoste”, recunoaște Ludmila.
Ziua în care și-a văzut amanta la botezul copilului
Momentul care a pus capăt relației a venit la doar trei săptămâni după nașterea fiicei sale. În ziua botezului, organizat chiar în casa ei, Ludmila a avut parte de un șoc.
„După trei săptămâni, când a fost botezul fetiței, el a adus-o pe alta. A venit la mine acasă, la botez. Au spus că este o prietenă de-a lui, dar mi-am dat seama imediat că ceva nu este în regulă”, povestește femeia.
„După a doua sau a treia zi i-am făcut lucrurile. Eu sunt femeia care, dacă este trădată, rupe totul. Mai bine plec decât să trăiesc cu întrebări și suspiciuni. Chiar dacă aveam un copil de trei săptămâni în brațe, pentru mine demnitatea a fost mai importantă”, spune Ludmila.
Tatăl care și-a abandonat fiica
După despărțire, relația dintre cei doi s-a rupt complet. Ludmila spune că fostul partener nu s-a implicat în creșterea copilului și nu a plătit niciodată pensie alimentară.
„Nu. Niciodată. Niciun leu. N-a venit nici măcar o dată să își vadă copilul. Fetița mea nu îl cunoaște. Nu știe cum arată și nici el nu știe cum arată ea”, afirmă femeia.
„El a renunțat benevol la drepturile părintești. Avem act notarial. A scris că nu se va implica în viața copilului și că nu va mai avea pretenții. Pentru mine cel mai important a fost să îmi cresc copilul în liniște”, spune Ludmila.
„Fetița mea trebuia să fie acasă”
Durerea cea mai mare a venit însă mult mai târziu. Ludmila susține că fiica sa a fost luată din familie și că, deși o instanță ar fi stabilit ulterior că măsura a fost ilegală, copilul nu s-a întors acasă.
„Fetița mea trebuia de mult să fie acasă, lângă mine. Ea este ținută ilegal într-o familie de baptiști”, afirmă femeia.
„Mămica, te rog frumos, ia-mă”, spune că îi repetă fiica sa. Ludmila mărturisește că merge aproape zilnic la instituțiile responsabile și că nu va renunța la lupta pentru copilul ei. „Poți pierde o casă, o mașină, bani, orice. Dar este strigător la cer când îți pierzi copilul. Pentru mine asta este cea mai mare durere”, spune ea.
Astăzi, Ludmila continuă să spere că își va putea strânge din nou fiica în brațe. Dincolo de toate tragediile prin care a trecut, spune că a rămas aceeași mamă care și-a dorit mereu să îi ofere copilului o copilărie mai frumoasă decât cea pe care a avut-o ea. Iar această speranță este cea care îi dă puterea să meargă mai departe, în ciuda tuturor obstacolelor.
Surse foto: youtube.com
Surse articol: youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
