„Îmi e rușine să-mi amintesc de mama mea. Aducea tot felul de bărbați în casă, iar ei se dădeau și la mine. Aveam doar 6 ani”

Ani întregi, Daniela a trăit printre certuri, alcool, agresivitate și oameni străini care intrau și ieșeau din casa în care ar fi trebuit să se simtă în siguranță. Și-a pierdut tatăl la doar trei ani, iar la 12 ani și-a pierdut și mama, ucisă de al doilea soț. În tot acest timp, copilăria ei a fost marcată de lipsuri, de teamă și de întrebarea care încă o urmărește: de ce nimeni nu a protejat-o atunci când avea cea mai mare nevoie?

Daniela spune că viața ei a fost împărțită între două lumi complet diferite. Pe de o parte, exista casa în care crescuse printre băutură, scandaluri și violență. Pe de altă parte, exista familia mătușii sale, acolo unde a descoperit pentru prima dată ce înseamnă liniștea, mâncarea caldă și grija sinceră. Astăzi, femeia vorbește deschis despre toate traumele prin care a trecut și despre felul în care acestea au transformat-o. Deși multe dintre amintiri încă o dor, spune că a ales să nu repete greșelile părinților săi și să devină, la rândul ei, o mamă atentă și responsabilă.

Drama Stelei, o femeie agresată de fostul soț care își crește singură copiii. "Soțul m-a lăsat cu un copil bolnav și trăiește cu o prietenă de familie. Socrii mă alungă din casă”

„Mama dispărea zile întregi și mă lăsa singură”

Daniela își amintește că după moartea tatălui său, mama ei nu a reușit să își refacă viața și nici să își asume complet rolul de părinte. Femeia pleca des de acasă, participa la petreceri și consuma alcool, iar copilul rămânea în grija vecinilor sau a bunicului bolnav. Pentru un copil atât de mic, sentimentul de abandon a devenit o realitate zilnică.

„După moartea lui tata, mama nu și-a luat viața în mâini, nu și-a luat responsabilitatea că este deja o femeie singură cu un copil. Ce e drept, avea grijă de mine câtuși de puțin, dar prietenele și gașca, băutura nu o lăsa deloc. Putea să mă lase acasă cu bunelul meu, care era foarte în vârstă și se pornea undeva și uita unde este. Mă lăsa săptămâni întregi și pot să spun că m-a crescut strada până la vârsta de șase ani.”

„Pe mine vecinii m-au crescut, vecinii m-au îmbrăcat, vecinii m-au spălat. Nu prea aveau ei tare multe la viața lor, dar s-au străduit mai mult ca mama să-mi ofere hrană, haine și căldură. Îmi amintesc și acum jucăriile făcute manual din lemn și din ciocleji de păpușoi. Când mergeam la copiii vecinilor și vedeam curățenie și liniște în casă, mi se părea ceva ireal.”

„Aducea bărbați acasă și eu vedeam tot”

Femeia spune că cele mai dureroase amintiri sunt cele legate de nopțile în care în casă veneau grupuri de oameni care beau până dimineața. Daniela era doar un copil, însă era martoră la scene pe care niciun minor nu ar trebui să le vadă vreodată.

„Țin minte foarte multe lucruri. La mama mea făceau sărbători acasă, beau în permanență. Femei câte vrei, bărbați câți vrei. Mergea o nebunie totală acolo. Ei nu mai înțelegeau cine, cu cine și de unde. Prietenele mamei mai aveau copii și mergeam împreună prin curte, iar adulții făceau lucruri pe care noi le vedeam și le auzeam.”

„A fost un moment în care mama a băgat-mă sub lejeancă și am stat acolo toată noaptea cât niște bărbați și-au făcut de cap cu ea în casă. Eram mică și îmi era frică. Îmi amintesc și acum zgomotele, țipetele și starea aceea de groază. Sunt lucruri pe care un copil nu ar trebui să le trăiască niciodată.”

„Bărbații care veneau la mama se dădeau și la mine”

Daniela mărturisește că una dintre cele mai mari dureri este faptul că nimeni nu a protejat-o atunci când unii dintre bărbații care veneau în casă aveau gesturi nepotrivite față de ea. Femeia spune că astăzi, fiind mamă la rândul ei, înțelege și mai bine cât de grav era ceea ce trăia atunci.

„Mulți îmi spun că ar trebui să-mi fie milă de mama, dar de ce mi-ar fi? Cum adică tu aduci atâția bărbați în casă și știind că ai o fetiță, ea vede, ea aude și pe lângă toate astea, eu aveam cinci-șase ani. Și bărbații care beau îndrăzneau să vină și la mine. Asta nu este normal.”

„Cel de-al doilea soț al mamei mă spăla la zona intimă și se comporta într-un mod care nu era normal pentru un tată. Eu acum am o fetiță și îi explic de mică faptul că nimeni nu are voie să îi atingă corpul. Toate aceste lucruri m-au marcat extrem de mult și mi-au schimbat felul în care văd viața.”

„L-am prins pe soţ în pat cu alta, la noi în casă". Veronica, mamă a trei fetițe a aflat că soțul duce o viață paralelă, de mai bine de 2 ani

„Mergeam la școală cu ochii vineți”

După ce mama ei s-a recăsătorit, Daniela a sperat că va avea în sfârșit o familie adevărată. La început, bărbatul părea grijuliu și atent, însă foarte repede comportamentul lui s-a schimbat complet. Violența a devenit o obișnuință, iar copilul ajungea deseori bătut fără motiv.

„Am mers în clasa întâi cu ochii vineți. M-a bătut pentru că nu am făcut nu știu ce treabă prin curte. Eram doar un copil de șapte ani și el voia să car apă, să sap în grădină și să fac muncă grea. Când se îmbăta, mă bătea cu ce apuca.”

„M-a bătut cu șlangul, cu cârligul de la plită și cu tot felul de obiecte din gospodărie. Uneori nu mă puteam așeza de durere. Îmi amintesc că mă ținea cu piciorul pe piept și mă lovea fără oprire. Iar după ce îi spuneam mătușii la telefon ce se întâmplă, mă bătea și mai tare pentru că aflase că am vorbit.”

„Mama a fost omorâtă sub ochii fraților mei”

La doar 12 ani, Daniela a primit vestea care i-a schimbat definitiv viața. Mama ei fusese ucisă de al doilea soț după un conflict izbucnit pe fondul consumului de alcool. Frații mai mici au asistat la întreaga scenă.

„La cinci dimineața a sunat telefonul și mătușa mea a aflat că mama a fost omorâtă de al doilea soț. Eu dormeam atunci. Mai târziu am aflat că au băut și că pe drum spre casă a început să o lovească din ce în ce mai rău. O bătea și o ridica de jos, apoi o bătea din nou.”

„Fratele meu mi-a povestit că a luat-o de păr și a lovit-o cu capul de linia de tren. După aceea a dus-o acasă cu roaba, a spălat sângele și a încercat să ascundă tot ce s-a întâmplat. Când au venit poliția și ambulanța, a spus că a găsit-o moartă. Mai târziu s-a descoperit că avea coaste rupte și urme grave de violență.”

Durere prea grea pentru sufletul unui copil. „Mama și-a adus în casă alt bărbat, în timp ce tata era la pat. Toți 3 dormeau în aceeași cameră”

„Am ales să devin o mamă mai bună”

Deși trecutul a lăsat răni adânci, Daniela spune că nu a vrut ca trauma să îi distrugă complet viața. A muncit încă din adolescență, a plecat în străinătate, și-a întemeiat o familie și a încercat să își construiască un drum diferit.

„Tot ceea ce am văzut în copilărie m-a făcut să gândesc matur foarte devreme. Am înțeles unde nu trebuie să repet greșelile părinților mei. Îmi doresc ca fiica mea să crească într-un mediu sănătos și să știe că este iubită și protejată.”

„Poate că viața mea a fost grea, dar toate aceste momente m-au format. M-au făcut să înțeleg cât de important este să îți asumi responsabilitatea pentru copilul tău și să îi oferi dragoste. Îmi doresc să cresc, să mă dezvolt și să demonstrez că poți deveni o versiune mai bună decât oamenii care te-au rănit.”

Povestea Danielei este una despre durere, traumă și supraviețuire. Ani la rând, femeia a trăit într-un mediu în care violența și lipsa de iubire deveniseră ceva obișnuit. Cu toate acestea, a găsit puterea de a merge mai departe și de a rupe cercul toxic în care crescuse. Astăzi vorbește deschis despre trecutul ei tocmai pentru ca alte femei și alți copii să nu mai treacă prin aceleași experiențe.

Dincolo de toate rănile pe care le poartă, Daniela spune că cel mai important lucru este că a învățat să lupte pentru viața pe care și-o dorește. Nu și-a uitat trecutul și nici oamenii care au ajutat-o să supraviețuiască, însă a ales să transforme toată suferința într-o lecție. Iar pentru ea, cea mai mare victorie este faptul că fiica ei va crește într-o casă în care frica nu va mai exista niciodată.