Lucian Mîndruță este distrus de durere. Mama lui a încetat din viață

„Luciane, să nu fii trist. Ăsta e firul firesc al vieții. Ne naștem și trăim, dar trebuie să și murim”

Din luna decembrie anul trecut, Lucian Mîndruță a luat o pauză de la activitatea sa din mediul online și nu numai. Jurnalistul care dezbătea de obicei subiecte politice sau sociale, a absentat în ultimul timp, motivat de dorința de a-și îngriji mama și de a o vedea bine.

Din păcate, nu s-a mai putut face nimic pentru femeia slăbită de intervențiile chirurgicale prin care a trecut și eforturile medicilor de a o salva. La câteva ore de la deces, Lucian Mîndruță a găsit puterea să povestească pe Facebook pentru urmăritorii lui câteva lucruri din viața plină de încercări, dar și lucruri bune, pe care a dus-o mama sa.

A avut o copilărie fericită, însă anii tinereții i-a fost umbrită de arestarea tatălui și fratelui său în timpul regimului comunist. De asemenea, și decizia de a-și părăsi fostul partener, pe tatăl lui Lucian Mândruță și de a o lua de la capăt singură, cu sprijinul familiei extinse a fost delicată.

„Mama și-a ales o zi frumoasă să moară. Cu soare, dar rece. Cum a fost și viața ei. Soarele i-a fost copilăria, într-o familie cu șase copii, frumoasă până în punctul în care într-o noapte, niște oameni în uniforme au intrat în casă și i-au luat tatăl. Apoi fratele. De atunci, cred, a rămas în ea o tristețe grea pe care a purtat-o toată viața și pe care mi-a transmis-o și mie.

Că un ecran de pânză subțire și gri prin care și ea și eu am văzut mai mereu, șterse, culorile vieții. Dar tot de atunci i-a rămas amintirea căldurii unei familii - care a trebuit să-i țînă loc de una adevărată mai toată viața. Și eu tot de la ea am învățat să trăiesc din amintirile zilelor bune în multele rele prin care am trecut amândoi.

S-a măritat tânăra - eu am aparut la 24 de ani. Și singurătatea a venit după încă patru ani, când m-a luat în brațe și-am plecat din casă în care mă născusem într-o cămăruță cu chirie la capătul unei case vagon, burgheze, pe lângă Popa Nan. Treaba asta, aveam să citesc mai târziu în actele de divorț, se numea părăsirea domiciliului conjugal. Unde nu era fericită, dar hei, cine să-i dea ei dreptate când vorbea cu o voce mică și se speria de orice?

Am fost un copil dintr-o familie destrămată, dar norocul a făcut că familia ei mare să rămână întreagă și unită - așa că am fost, într-un fel, un copil norocos. Mătuși multe, unchi înlocuitori de tată, o verișoara că o sora și multe alte rude mai departe sau mai aproape… Poate de-aia nu sunt nici azi vreun mare fan al familiei tradiționale.

N-am avut parte de ea, dar am găsit ceva și mai bun. Și, peste toate, am găsit-o pe mama. Știți când? Acum o săptămâna, când credeam că o pierd și i-am spus la ureche, să nu mă audă oamenii din salon, că-i mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru mine. Mi-a zis atunci - căci știa că se duce: „Luciane, să nu fii trist, ăstă e firul firesc al vieți. Ne naștem și trăim, dar trebuie să și murim!” A murit împăcată? Nu știu.

Poate că și-ar fi dorit să-și vadă și ceva strănepoți. Dar poate că a murit la timp, înainte să vadă, iarăși și iarăși, nepoții și urmașii celor care i-au luat tatăl noaptea la închisoare, din nou în fruntea țării. Mâine o ducem înapoi la Bârlă, lângă casă în care familia noastră stă de 5-6 generații. Miercuri o înmormântăm în cimitirul în care cele mai vechi cruci ale familiei nici nu se mai pot citi, căci sunt de-acum aproape două secole.

Am vorbit deja cu părintele, să facă loc pentru încă un Barleanu (așa se numește familia ei) în cimitir. Deja sunt mai mulți în pământ decât la suprafață… i-apoi am să mă așez și eu la rând la coadă Timpului, cuminte și înțelegător, căci, vorba mamei, asta e drumul firesc al vieții. Am sărutat-o ieși seară pe obraz, în AȚI, când deja nu mai putea simți ceva. Și i-am mai spus ceva la ureche, dar rămâne între mine și ea. Iar între mine și voi rămâne o rugăminte. Mama era credincioasă. Dar eu nu am aceleași vederi că ale ei.

Și, între altele, cred că în viața noastră publică și privată, e deja prea mult mistic, prea multă privire în sus, prea multă religie, prea pe piept purtată. Așa că dacă simțiți nevoia să răspundeți în vreun fel acestei postări, din respect pentru mine - și poate și pentru adevăr - nu-l pomeniți pe Dumnezeu. N-are ce să ierte la mama”.

Un adolescent ucrainean își crește singur cei patru frați, după ce mama lor i-a murit în brațe

„Mama îmi punea mie carnea în farfurie și spunea că ea nu are chef să mănânce”

Decesul mamei jurnalistului nu este singurul moment în care Lucian Mîndruță a portretizat-o pe cea care i-a dat viață și a rememorat sacrificiile pe care le-a făcut pentru el, de-a lungul timpului. L-a adus pe lume la doar 24 de ani, și patru ani mai târziu a decis că este mai bine să îl crească singură, decât într-un mediu toxic. A făcut sacrificii mari, dar cu sprijinul familiei, i-a asigurat toate cele necesare.

Lucian Mîndruță povestea într-un interviu Antena Stars: „Eram foarte sărac în copilărie. Mama îmi punea mie carnea în farfurie şi spunea că ea nu are chef să mănânce. Am plecat cu mama de acasă atunci când aveam patru ani. Ai mei s-au despărţit. Nu am să uit niciodată că i-am cerut tatălui meu o maşinuţă de fier şi nu mi-a adus-o. Când a venit acasă mi-a adus o maşinuţă de plastic.

Timpul a trecut şi atuni când familia lui l-a părăsit, eu am avut grijă de el. Îmi pare rău că în ultimii 15 ani de viaţă ai lui nu prea am fost apropiaţi. Chiar dacă părinţii mei s-au despărţit, nu am urât pe nimeni. O apăsare continuă şi completă care nu s-a încheiat niciodată a fost în vremea comunismului din cauza despărţirii. Erai discriminat pentru că veneai dintr-o familie cu părinţi divorţaţi”.

Invitat în emisiunea „40 de întrebări cu Denise Rifai”, omul de radio, prezentator la Digi FM, susținea că a muncit mult, încă de la 14 ani. Atunci, ocupația lui era de fotograf, dar nu un fotograf obișnuit, ci poza la nunți, botezuri, și mai ales, la înmormântări.

În ultima perioadă a preferat să se concentreze pe stare de sănătate a mamei lui. Cel care și-a început cariera în televiziune în 1992 mărturisea înt-o postare pe Facebook făcută în urmă cu doar câteva săptămâni că își hrănea mama cu lingurița: „Ca să știți de ce postez tot mai rar pe aici: Pur și simplu nu mai am timp. Mama e înapoi în spital și m-am întors la hrănit cu lingurița și cu vizite și de două ori pe zi. Iar între ele toate celelalte îmi par extrem de puțin importante. Țara. Planeta. Universul. Toate sunt mici de la distanța suferinței…”.

Fostul prezentator al Știrilor Pro TV și-a ținut la curent urmăritorii cu starea de sănătate a mamei sale care s-a degradat de la o săptămână la alta: „Sunt momente în care nu îți mai pasă nici de job, nici de soarta țării măcar. Momentele acelea în care sună un telefon și afli că mama trebuie să ajungă urgent la spital.

Am ajuns la Pitești, mai repede decât am reușit vreodată. Și ea, cu Salvarea, la Județean… Și acum stau pe holul spitalului și aștept CT-ul… și scriu aici ca să îmi fugă gândurile în altă parte, dar nici măcar asta nu reușesc. O să lipsesc un pic, dragilor. Să mă iertați”.

Acum, Lucian Mîndruță se va consola cu amintirile frumoase și clipele minunate petrecute alături de femeia care i-a dat viață și care l-a transformat în omul de succes care este astăzi. De-a lungul timpului, el a devenit o figură cunoscută nu numai pentru activitatea sa jurnalistică, ci deopotrivă a fost profesor de jurnalism, realizator de emisiuni radio, trainer de comunicare, fiind chiar și inițiatorul proiectului „Cu bicicleta la mare”.

Lucian Mîndruță duce o viață liniștită și discretă alături de soția sa, Ioana, de profesie medic neurolog cu care este căsătorit din anul 1999 și cei doi copii ai cuplului, Mihai și Matei. Soția sa are și o fiică dintr-o altă căsnicie, care a devenit mamă în anul 2020.

Vezi galeria foto »