Am pierdut sarcină după sarcină, dar nu am încetat să sper. A 23-a oară, medicii mi-au spus că viața mea era în pericol
Pentru majoritatea femeilor, un test de sarcină pozitiv apărut după 22 de avorturi spontane ar fi un miracol plin de speranță. Pentru Jamie Reichenbach, în schimb, vestea unei noi sarcini nu făcea decât să trezească aceeași teamă cumplită că va trece prin exact același coșmar. Ce decizie a luat, deși medicii au avertizat-o că își pune propria viață în pericol păstrând copilul în pântece?
Jamie recunoaște că ea și soțul ei ajunseseră să își organizeze viața în jurul posibilității unei noi pierderi. Atunci când afla că este însărcinată, evita planurile importante și încerca să se protejeze de o durere pe care o cunoștea deja mult prea bine.
Totuși, în primăvara anului 2018, cea de-a 23-a sarcină a pus-o în fața unui pericol mult mai mare decât tot ce înfruntase în trecut.
Vorbele pe care trebuie să i le spui prietenei tale care a pierdut o sarcină
Pierduse deja 22 de sarcini. A 23-a, cu noroc?
Jamie povestește că rămânea însărcinată ușor, uneori chiar și în perioadele în care ea și soțul ei încercau să evite o sarcină. Problema era că sarcinile se încheiau prin avort spontan. Unele au durat mai mult decât altele, însă de 22 de ori finalul fusese același.
Pe 30 martie 2018, durerile abdominale cunoscute au apărut din nou. Convinsă că trece prin următorul avort, a mers rapid la o clinică pentru a face analize de sânge ca să își verifice nivelul de hCG. Peste doar două zile urmau Paștele și ziua ei de naștere, iar ea voia să afle rezultatul înainte de a modifica planurile familiei.
Ecografia a arătat însă o situație neașteptată. Sarcina evolua, dar embrionul se dezvoltase într-una dintre trompele uterine, nu în uter. Medicul de gardă a luat legătura cu specialistul în fertilitate care o trata pe Jamie, iar acesteia i s-a comunicat că trebuie să meargă la spital cu ambulanța. Personalul medical i-a explicat că drumul cu mașina personală ar fi implicat un risc prea mare.
Jamie a aflat că avea o sarcină ectopică
La spital, medicii au confirmat că este vorba despre o sarcină ectopică și că evoluția ei nu poate continua în siguranță. Jamie a fost pusă în fața a două opțiuni: o operație sau administrarea unui tratament cu metotrexat.
Alegerea a fost extrem de grea pentru ea. După 22 de eșecuri, embrionul pe care și-l dorea atât de mult se dezvolta, însă poziționarea lui îi punea viața în pericol.
O sarcină ectopică se instalează în afara uterului, cel mai des în interiorul unei trompe uterine. Acest tip de sarcină nu poate fi mutat în cavitatea uterină și impune asistență medicală constantă. O eventuală ruptură a trompei poate declanșa o hemoragie internă severă.
După ce s-a consultat cu medicii și cu soțul ei, Jamie a optat pentru injecția cu metotrexat. Acest medicament oprește multiplicarea celulelor de sarcină și este utilizat pentru a evita o intervenție chirurgicală, dacă starea pacientei permite acest lucru.
Cum mi-am găsit puterea și optimismul după ce am pierdut sarcina
Analizele păreau să arate că tratamentul funcționa
Jamie a făcut injecția în jurul orei 5 dimineața, după care a fost externată. În perioada următoare, ea a mers la clinică din 48 în 48 de ore pentru a-și verifica prin analize de sânge evoluția hCG.
Cum valorile hormonului începuseră să scadă, femeia s-a liniștit și a crezut că a scăpat de riscuri. A început să își reia activitățile obișnuite, împărțindu-se între renovarea bucătăriei și îngrijirea fiului ei de 12 ani.
Verificarea constantă a hCG după acest tratament este obligatorie, deoarece riscul ca trompa să cedeze rămâne ridicat chiar și după injecție. Pacienta trebuie supravegheată atent până când valorile ajung la zero.
Pentru Jamie, deși analizele arătau o evoluție bună, situația s-a schimbat radical după doar două săptămâni.
„Acesta este copilul nostru”
În dimineața zilei de 13 aprilie 2018, Jamie s-a trezit trăind cea mai puternică durere pe care o simțise vreodată. Inițial, a încercat să se convingă că episodul nu avea legătură cu sarcina extrauterină, crezând că tratamentul își făcuse deja efectul.
La scurt timp, a început să transpire abundent și a simțit o stare bruscă de slăbiciune, iar soțul ei a dus-o de urgență la spital. După evaluarea inițială, femeia a fost trimisă din nou la ecografie.
În timp ce privea ecranul aparatului, Jamie a recunoscut imaginea și i-a spus soțului că sarcina era încă vizibilă. Tehnicianul i-a confirmat că embrionul continuase să se dezvolte. „Acesta este copilul nostru.”, a spus ea emoționată.
Tratamentul cu metotrexat nu funcționase, iar creșterea în dimensiune a sarcinii a provocat ruptura trompei uterine. În acest punct, Jamie avea nevoie de intervenție chirurgicală de urgență pentru a-i fi salvată viața.
Ruptura unei trompe uterine reprezintă o urgență medicală majoră din cauza riscului iminent de hemoragie internă masivă. Într-o astfel de situație, echipa medicală trebuie să intervină chirurgical în cel mai scurt timp posibil.
Pe 13 aprilie, Jamie a pierdut a 23-a sarcină
Jamie descrie ziua de 13 aprilie 2018 drept momentul în care a pierdut aceeași sarcină „pentru a doua oară”: prima dată când primise tratamentul menit să îi oprească evoluția și apoi, două săptămâni mai târziu, când a fost operată de urgență.
Deși trecuse deja prin 22 de avorturi spontane, femeia recunoaște că acest ultim incident a marcat-o în mod diferit. Timp de peste un an, ea a trecut printr-o perioadă extrem de dificilă, pe care ulterior a identificat-o drept depresie. Îi era extrem de greu să vorbească, să se ridice din pat sau să accepte contactul fizic, dar făcea eforturi să meargă înainte de dragul fiului ei.
Multă vreme a crezut că această ultimă experiență a fost cea care a dărâmat-o emoțional. Ulterior, ea a înțeles că suferința provenea și din faptul că nu își permisese niciodată să plângă sau să proceseze celelalte 22 de pierderi anterioare.
Ea își amintește că, la una dintre pierderile din trecut, avortul a început la ora 7 dimineața, iar la ora 8 era deja în mașină pentru a-și duce copilul la școală, îndreptându-se apoi direct la serviciu. De fiecare dată, după fiecare pierdere, simțea că trebuie să rămână puternică și să își urmeze rutina zilnică, ascunzându-și suferința.
De ce am pierdut sarcina în trimestrul 2? Cauze și simptome
„Pot să trec peste această pierdere”
După aproximativ un an, Jamie povestește că s-a trezit într-o dimineață și a realizat: „Pot să trec peste această pierdere”. Pentru prima dată, femeia a putut să recunoască faptul că nu se simțea deloc bine și că avea nevoie de timp să proceseze ceea ce trăise.
A început atunci să privească altfel toate cele 23 de pierderi. În loc să revină cât mai repede la „normal”, a ales să simtă și să poată depăși durerea acumulată de-a lungul anilor.
Jamie recunoaște că tristețea nu a dispărut în totalitate și că încă mai are zile pline de întrebări, furie sau regrete. Diferența este că acum nu mai încearcă să își blocheze aceste stări emoționale.
Experiența ei atrage atenția asupra riscurilor majore pe care le implică o sarcină ectopică și subliniază de ce monitorizarea medicală este obligatorie până la eliminarea completă a pericolului. În cazul ei, decizia de a reveni imediat la urgențe în momentul în care durerile au devenit severe a fost vitală, deoarece trompa uterină cedase, iar operația devenise o urgență absolută.
În prezent, când vorbește despre cei 23 de copii pe care i-a pierdut, Jamie îi consideră parte din familia ei. Ea nu și-a uitat trecutul, însă a înțeles că adevărata putere nu înseamnă să îți ascunzi suferința sau să te prefaci că ea nu există.
Surse foto: lovewhatmatters.com, pexels.com, pexels.com
Surse articol: lovewhatmatters.com, acog.org, asrm.org
Urmareste-ne pe Google News
