O fetiță de 2 ani a murit acasă după ce medicii au trimis-o acasă deși avea febră. „Medicii nu ne-au ascultat"

Leila Normington avea doi ani și, în vara lui 2023, părinții ei au ajuns să trăiască scenariul de care se tem orice mamă și orice tată. Copilul lor se stinge, iar ei rămân cu întrebarea dacă tragedia putea fi evitată.

Fetița, din Wetherby (Yorkshire), abia trecuse printr-un episod grav. Micuța fusese tratată pentru meningită, iar familia spera că perioada critică rămăsese în urmă. În schimb, la scurt timp după încheierea tratamentului, Leila a făcut febră câteva zile la rând, iar părinții au observat că nu mai era „ea”.

Sarah și Mark Normington spun că, înainte să ajungă la spital, comportamentul copilului se schimbase vizibil, iar episoadele care semănau cu convulsii i-au speriat cel mai tare. Mama a descris ulterior acele zile ca pe un moment în care „nu era ea însăși”, iar pentru ei „părea că nu se recuperase după meningită”.

Meningita la copii: cauze, simptome, tratament

„Am încercat să ne spunem temerile, dar am simțit că nu suntem ascultați”

În iulie 2023, când febra ajunsese la a patra zi, părinții au dus-o pe Leila la Harrogate District Hospital. Acolo, potrivit relatărilor publice despre caz, medicii au considerat că ar fi vorba despre o infecție respiratorie (o infecție a căilor respiratorii superioare) și au trimis copilul acasă, pe 22 iulie 2023.

Sarah Normington spune că exact aici a simțit ruptura: ea și soțul ei încercau să explice că simptomele seamănă cu cele din prima îmbolnăvire, însă nu au simțit că sunt luați în serios. În traducere liberă, mesajul ei a fost: „Când am încercat să ne spunem îngrijorările, am avut impresia că nu suntem ascultați.”

Mama a mai explicat că, pentru familie, tabloul era „aproape identic” cu prima dată când Leila avusese meningită și că tocmai istoricul recent ar fi trebuit să ridice un semn de întrebare. Mai târziu, părinții aveau să afle că nu toate apelurile și informațiile comunicate au fost consemnate complet în notele medicale, lucru care a contribuit la sentimentul lor că avertismentele nu au fost ascultate.

Învață de la medic să recunoști semnele de meningită

Revenirea de urgență și „oportunitățile ratate” din raport

A doua zi dimineață, starea Leilei s-a agravat, iar Sarah și Mark au revenit cu ea la spital, unde a fost internată pe secția de pediatrie în jurul orei 13:30. Părinții au descris personalului febra mare, problemele de echilibru, somnolența și episoadele care li s-au părut convulsii.

În raportul de siguranță menționat în articole, apare însă o concluzie dureroasă: personalul ar fi apreciat că „nu par a fi” convulsii, deși familia susținea contrariul. Între timp, Leila a continuat să fie tratată ca pentru o infecție respiratorie, iar la un moment dat a fost dusă într-o sală de joacă pentru a fi „trezită”.

În după-amiaza aceleiași zile, Leila a făcut două crize în fața familiei. Tatăl, Mark, a fost rugat să noteze timpii episoadelor pe telefonul mobil, pentru că încăperea nu avea ceas, iar investigatorii au concluzionat ulterior că solicitarea a fost nepotrivită într-un astfel de context. „A fost îngrozitor să-mi văd copilul atât de rău… și să fiu pusă să ajut în felul acesta”, a transmis Sarah pentru presa din străinătate.

Un medic a țipat la mine și mi-a spus că sunt neglijentă pentru că nu am filmat convulsiile copilului meu adolescent

Diagnosticul pus prea târziu și despărțirea de Leila

Abia ulterior, medicii au luat în calcul că meningita ar fi putut reveni, alături de semne compatibile cu sepsisul, însă părinții spun că acel moment a venit prea târziu. Leila a fost transferată într-o unitate de terapie intensivă pediatrică, iar investigațiile imagistice au arătat o leziune cerebrală „catastrofală”, potrivit relatărilor publice despre caz.

În ziua următoare, Sarah și Mark au decis să o mute la Martin House Hospice, unde Leila a murit pe 25 iulie 2023. Ulterior, examinarea post-mortem a confirmat că decesul a fost cauzat de meningită.

Într-un omagiu redat în presă, mama a spus că „pierderea Leilei în felul acesta” este o rană care va rămâne cu ei pentru totdeauna. A descris-o ca pe „cea mai adorabilă, iubitoare și grijulie fetiță”, cu „cel mai ștrengăresc zâmbet”, și a insistat că simptomele din ultimele zile au fost „o oglindă” a primei îmbolnăviri.

Ce mai știm din relatările despre caz și ce cer părinții

Alte relatări despre dosar subliniază caracterul neobișnuit al evoluției. Leila ar fi contractat două tulpini rare de meningită la interval scurt, aspect menționat în materiale de presă care discută cazul și etapele prin care a trecut copilul în 2023.

Părinții spun că nu caută doar explicații, ci și responsabilitate și schimbări concrete, astfel încât avertismentele familiilor să fie înregistrate și cântărite mai riguros atunci când un copil se deteriorează rapid. Iar în centrul durerii lor rămâne propoziția repetată de mama Leilei: „Am avut mereu impresia că nu suntem ascultați.”

Tragedia Leilei Normington a devenit, astfel, nu doar o poveste despre o boală agresivă, ci și despre felul în care fiecare minut, fiecare notiță medicală și fiecare semnal tras de un părinte pot face diferența între viață și moarte.