Ce este reflexul disforic de ejecție a laptelui
Aceasta este o afecțiune extrem de rar întâlnită care poate afecta unele femei care alăptează. Disforia poate fi definită drept un stadiu de nemulțumire, anxietate, nelinișlte și frământare. Se caracterizează prin emoții negative care apar la numai câteva secunde înainte de reflexul de ejecție al laptelui matern al mamei care alăptează sau exprimă laptele sau cu o ejecție a laptelui spontană (laptele este eliberat fără a alăpta sau a-l exprima). Disforia începe chiar înainte de reflex și continuă pentru nu mai mult de câteva minute. Poate reapărea cu fiecare alăptare sau doar la ejecția inițială de lapte din fiecare masă. Se prezintră întotdeauna ca o reacție emoțională, dar poate produce și o senzație aparte în stomac. Atunci când îl experimentează, mamele declară de obicei emoții neplăcute, care variază de la depresie, la anexietate și furie, emoții care pot fi simțite la nivele diferite de intensitate.
Este extrem de diferit de depresia postnatală sau de tulburarea de tip anxios; este asociat cu emoții negative doar dacă apare ejecția laptelui.
Sentimente asociate cu reflexul de ejecție a laptelui
Multe cuvinte diferite sunt folosite pentru a explica sentimentele care apar cu acest reflex, iar printre cele mai frecvente se numără: sentimente de gol în stomac, anxietate, tristețe, teamă gravă, introspecție, nervozitate, anxietate, tulburări emoționale, angoasă, irascibilitate, deznădejde. Trebuie subliniat faptul că aceste emoții se încadrează de obicei în trei categorii, inclusiv deznădejde, anxietate și agresivitate. Spectrul de emoții poate apărea la oricare din intensități, fără a schimba tipul de emoție. De exemplu, o femeie poate experimenta un sentiment de depresie, iar acest sentiment poate varia de la un dor de casă ușor, melancolie la sentimente mai intense de deznădejde și respingere de sine. În mod similar, anxietatea poate varia de la neliniște la panică intensă și groază. Furia, cea mai puțin probabilă dintre cele trei, poate varia de la tensiune și agitație la sentimente mai intense de ostilitate și agresivitate.Cauze și mecanism
Teoria prezentă care explică motivul pentru care apare acest reflex de ejecție a laptelui este că reprezintă rezultatul unei activități nepotrivite a unui hormon, dopamina, când reflexul de ejecție este activat. Cercetările sunt încă în curs de desfășurare pentru a determina mecanismele specifice implicate.În cazul unei mame care se confruntă cu reflex disforic de ejecție a laptelui dopamina poate să scadă în mod necorespunzător odată cu secreția de lapte, cauzând apariția sentimentelor negative. Printre hormonii implicați în producția de lapte și secreția sa sunt oxitocina, prolactina și dopamina. Oxitocina, eliberată din glanda pituitară ca răspuns la stimulare mamelonară, areolară, gândul la bebeluș sau la alăptare sau sânii foarte plini circulă atât prin creier cât și prin fluxul sanguin cauzând modificări emoționale în creier și secreția de lapte. Prolactina, eliberată într-un val treptat care culminează după începerea unei alăptări, este responsabilă pentru producția de lapte continuată. Dopamina inhibă secreția de prolactină, prin urmare nivelul de dopamină trebuie să scadă pentru ca nivelul de prolactină să crească. Unele persoane speculează că scăderea necesară dopaminei este similară creșterii nivelului de oxitocină (la mamele care se confruntă cu reflexul disforic de ejecție a laptelui apare ca urmare o reacție emoțională negativă). Acest mecanism este însă speculativ.
Severitate și durată
Unele mame experimentează simptome ușoare, de exemplu pot descrie ce resimt drept un oftat. Alte mame însă pot experimenta simptome grave, ce pot implica sinucidere sau gânduri de a-și face rău. Durata simptomelor poate scădea la interval de 3 luni postpartum sau poate continua pe parcursul alăptării. Indiferent de cât de mult durează, majoritatea mamelor descoperă că reflexul disforic de ejecție a laptelui pare să fie mai ușor de gestionat pe măsură ce bebelușul crește. Se pare că cu cât este mai grav cu atât sunt șanse să fie experimentat la fiecare alăptare, atunci când este secretat în mod spontan lapte sau chiar în timpul pompării. Trebuie subliniat că nu este asociat depresiei postpartum, iar mamele care îl observă se simt perfect în restul zilei, cu excepția momentului alăptării.
Tratamente pentru reflexul disforic de ejcție a laptelui
Mamele care suferă de această problemă sunt sfătuite să caute sfaturi și sprijin din partea specialistului medical. În cazurile ușorare-moderate, tratamentele naturale și schimbările în stilul de viață sunt adesea utile. Există dovezi anecdotice că stresul, desdhidratarea și cofeina pot agrava simptomele specifice. În cazul mamelor care se confruntă cu forme grave, un specialist îi poate recomanda o medicație specifică.Se pare că funcționează în ameliorarea simptomelor orice care crește și menține nivelul dopaminei. Există o mulțime de alimente, medicamente din plante și chiar tratamente cu rețetă, însă nu toate sunt potrivite pentru afecțiune sau pentru o alăptare sănătoasă.
Sunt extrem de utile conștientizarea, înțelegerea și educația. Multe mame își evaluează problema mult mai grav înainte de a descoperi ce anume le cauzează sentimentele. Odată ce o mamă înțelege că nu este singură și realizează că este o problemă psihologică sunt șanse mult mai puține să renunțe prematur la alăptare. Aceste concluzii sunt confirmate și de o cercetare desfășurată în anul 2011, care subliniază că este important atunci când se atrage atenția asupra acesteia pentru a realiza o conexiune mai ușoară cu mamele. Măsurile de confort precum distracție, muzică sau aromaterapie pot de asemenea să ajute. Aceste mame se confruntă cu aceleași creșteri și scăderi pe care le resimte orice mamă. Însă recunosc că este ceva diferit.
Surse: https://en.wikipedia.org; www.ncbi.nlm.nih.go; www.breastfeeding.asn.au
Urmareste-ne pe Google News
