Autismul se poate trata cu celule stem? Ce spun datele primului studiu clinic din țară

Medicul Bogdan Ivănescu vorbește despre primul studiu clinic din România, în cadrul căruia este coordonator, care pune în relație celulele stem și tratarea autismului. Celulele stem sunt recoltate la naștere, din sângele cordonului ombilical, anunță panorama.ro.

„Celula stem este unitatea de bază, este temelia construcției sistemului uman. Ea înmagazinează totul, ea are întregul potențial”, dezvăluie Ivănescu, conform sursei citate anterior.

În ceea ce privește etiologia autismului, aceasta este, încă, neclară. Există totuși unele teorii promițătoare, iar una dintre ele susține că autismul este cauzat de o inflamație cerebrală nespecifică. „Este o tulburare care dă simptome din spectrul autist. Poate să semene și cu ADHD-ul și cu multe alte lucruri”.

Se pare că tubul digestiv ar fi responsabil pentru această inflamație.

„Sunt elemente inflamatorii care sunt inițial secretate de organe, sunt inclusiv celulele în sine care secretă acești mediatori, dar se pare că un organ care secretă foarte mult este tubul digestiv. Sistemul digestiv este un organ endocrin important. Gândește-te că hormonul fericirii, serotonina, este secretat doar 5% la nivel cerebral, iar 95% de tubul digestiv. Îți dai seama ce organ puternic e?”, mai precizează specialistul.

Pornind de la cauzele explicate mai sus, dr. Ivănescu ne dezvăluie care este procedura tratamentului efectiv.

„Ce facem noi cu studiul nostru este să livrăm în sângele copilului celulele stem hematopoietice, adică cele pe care le-am recrutat la nașterea sa. Iar aceste celule stem au o calitate, o acțiune paracrină (n.r. – formă de semnalizare celulară), adică ele pot determina acțiunea reacțiilor celulelor din țesutul în care au fost livrate. Înseamnă că pot decide, odată ajunse în creier, să oprească răspunsul inflamatoriu al celulelor gliale care erau deranjate în acel moment. Deci ele opresc inflamația cerebrală. Nu toate celulele stem livrate în sânge ajung în creier, dar o parte ajung, trec de bariera hematoencefalică și fac această acțiune”.

Efecte adverse nu există, în afară de o posibilă agitație a copilului în momentul transplantului, într-un interval de câteva minute.

Studiul ar fi trebuit să se încheie, dar se prelungește, pentru că „există foarte multe cereri de copii care trebuie să fie tratați și, cu cât avem o bază mai largă, cu atât e mai relevant studiul”.

Rezultatele de până în prezent arată promițător.

„Noi am atins aceleași cifre ca cei de la Duke University (n.r. – Universitate particulară din Durham, Carolina de Nord, SUA), unde profesoara Joanne Kurtzberg a inventat acest tratament, pe care noi l-am reprodus în România. 70% dintre copii ating obiectivele de tratament, și sunt îmbunătățiri mici, medii și mari. Îmbunătățiri mici înseamnă reducerea până la dispariție a pornirilor agresive, a manifestărilor repetitive.

Îmbunătățiri medii înseamnă începerea vorbirii sau, dacă vorbea, îmbogățirea bagajului lexical, să spunem cu 100 de cuvinte în termen de trei luni – asta e ceea ce am observat noi. Mai sunt întoarcerea capului la chemare, venirea la chemare, depinde cât e de grav. Ceea ce este hiper-important este menținerea contactului vizual cu interlocutorul.

Iar îmbunătățirile mari pe care le urmărim înseamnă reflectarea emoțiilor interlocutorului, adică dezvoltarea empatiei. Există copii care au renunțat la medicație la șase luni de la transplant și există copii care n-au răspuns deloc”.

Totuși, există o problemă în ceea ce privește cantitatea de celule stem din România.

„Rata de recoltare este sub 5%, dar într-o maternitate în care în fiecare lună se nasc 200 de copii, patru vor fi diagnosticați după trei ani cu autism, cu o formă mai ușoară sau mai gravă.

Lumea nu știe despre ce e vorba, nu are încredere. Dacă tu nu afli că funcționează, că are succes, de ce ai recolta? Pe de altă parte, în SUA, fiecare stat are cel puțin două bănci publice, ei investesc enorm în așa ceva. Noi, știu că nu avem autostrăzi, dar nici bănci de celule stem, prin urmare avem și mortalitatea infantilă care ține vârful statisticii UE”, a mai spus dr. Ivănoiu, în încheiere.