Din grija pentru copilul tau

Astmul la copii: simptome si tratament

Astmul la copii reprezinta cea mai frecventa boala cronica, mai ales in primii ani de viata. Sa aflam cu ajutorul doamnei doctor Simona Macesanu, medic primar pneumolog, detalii despre cum se prezinta, cum poate fi tratat si, mai ales, ce stil de viata trebuie sa respectam in cazul astmului la copii.

Astmul la copii - definitie, simptome si incidenta

Astmul bronsic este o boala cronica a cailor respiratorii, caracterizata prin hiperreactivitate bronsica, obstructie a cailor respiratorii si reversibilitate bronsica.

Peste 60% din bolnavii astmatici sunt depistati in copilarie sau la varsta de adult tanar (16-40 ani), dar boala poate afecta orice varsta. Predomina la copiii sub 10 ani si la sexul masculin.

Semne si simptomele bolii sunt caracterizate prin tusea cronica spastica sau intermitenta productiva, wheezing (suieraturi ale respiratiei), dispnee (respiratie dificila), predominant nocturna, cianoza (colorarea rosiatica-albastruie a fetei in accesele de tuse prelungite).

Statisticile arata o crestere a prevalentei in lume, conform datelor CDC in USA sunt 7,1 milioane de copii diagnosticati cu astm bronsic, iar procentul copiilor cu forme curente de boala este de 9,5%. Din datele Societatii Romane de Pneumologie, prevalenta estimata a astmului in Romania este de 4-6%, adica intre 800.000 si un milion de pacienti. Prevalenta bolii in mediul urban la copiii cu varste intre 7 si 8 ani este de 7,2%, astfel, dintr-o clasa de 30 de copii, 2-3 dintre ei sunt astmatici. Prevalenta astmului in mediul urban este dubla fata de cea din mediul rural.

Astmul la copii - metode de testare si diagnostic

Testele pentru diagnosticul bolii astmatice sunt numeroase, pe langa o anamneza bine condusa, cu simptomele specifice, examenul obiectiv al copilului cu semne specifice, sunt necesare: radiografia toracica, spirometria (masurarea probelor ventilatorii la copii peste 4-5 ani), analize de sange uzuale, teste alergologice sangvine sau cutanate, dozarea FeNO din aerul exhalat, exudat nazal si faringian, test de bronhodilatatie - daca spirometria a avut valori sub cele normale, sau teste de provocare bronsica la metacholina sau histamine - daca spirometria s-a incadrat in limitele normale si totusi medicul suspicioneaza un astm bronsic.


Astmul la copii - tipuri de astm (fenotipuri)

Clasificarea bolii in functie de: varsta de debut, dupa profilul inflamator sau dupa pattern-ul de severitate. Fenotipuri astmatice la copil:

1. Wheezing-ul tranzitor al sugarului si copilului mic (pana la 3 ani)
2. Wheezing-ul non-atopic al prescolarului si scolarului mic
3. Wheezing-ul/astmul mediat Ig E
4. Astmul cu debut tardiv in copilarie

Factori de risc pentru astmul mediat de IgE sunt factori genetici: atopia, antecedente astmatice la parinti, sexul masculin, sensibilizare timpurie la alergeni (praf de casa).

Principala clasificare este astmul intrinsec si astmul extrinsec (cel asociat cu polialergiile); alte forme de astm bronsic sunt cel indus de efort si forma asociata cu sensibilitate (alergia) la aspirina.

Astmul persistent din copilarie pana la varsta de adult este de doua tipuri:

a)Astm sever care continua din copilarie pana la varsta de adult, avand factorii de risc: varsta mica la debut, sex feminin, atopia, eczema, diminuarea functiei ventilatorii, hiperresponsivitatea bronsica.
b)Astm cu debut in copilarie, care are remisie la pubertate dar reapare la varsta de adult tanar (persista inflamatia cailor respiratorii).

Astmul la copii - diagnostic diferential

Astmul bronsic - boala fenotipic heterogena, rezultat al interactiunii dintre factorii de mediu si factorii genetici, este uneori dificil de diagnosticat pentru ca simptomele variaza de la copil la copil si se schimba de-a lungul timpului la acelasi copil. Aceleasi simptome se pot regasi si in alte boli cum sunt gripa sau alte infectii virale respiratorii, sinuzita cronica, obstructiile de corp strain, tusea psihogena, tusea din tuberculoza la copil, bronsiolita obliteranta virala, deficitele imune, malformatii vasculare cardio-pulmonare, fibroza chistica.

Astfel sunt necesare teste suplimentare sau de multe ori, aditionale la diagnosticul astmului, de exemplu un copil astmatic are sinuzita cronica, sau este obez si are asociat refluxul gastroesofagian, sau are vegetatii adenoide, fiind necesare tratamente combinate ale tuturor bolilor asociate pentru a obtine un control cat mai bun al astmului bronsic la copil. Rinita alergica este frecvent asociat cu astmul bronsic, fiind recomandata uneori si cortico-terapia inhalatorie nazala, peste varsta de 3 ani.

Important!
Este necesar in primul rand acceptarea de catre parinti a bolii copilului lor, constientizarea ca este o boala cronica, iar sub tratament, copilul lor poate duce o viata normala! Odata diagnosticat astmul bronsic, este importanta initierea tratamentului. Chiar si formele usoare de boala, fara tratament pot produce modificari cronice ale cailor aeriene care grabesc sau inrautatesc scaderea functiei pulmonare.

Parintii au, in general, o reticenta privind medicatia inhalatorie cu spray-uri, "ca pot da dependenta la copil", aceste pareri sunt un mit, o falsa impresie, dozele administrate sunt de ordinul microogramelor cu tropism strict asupra plamanului, fara reactii adverse notabile generale. Singura reactie adversa mai frecventa este candidoza bucala ce poate apare daca nu se efectueaza gargara cu apa de gura sau bicarbonat alimentar dupa administrarea spray-urilor cu corticosteroizi inhalatori. De obicei, cresterea copilului este normala, nefiind afectata pe termen lung de catre administrarea spray-urilor inhalatorii cu corticoizi.
Copiii cu astm bronsic extrinsec sau polialergic trebuie supravegheati de catre medicul pneumolog cat si de catre medicul alergolog.

Astmul la copii - tratamentul astmului bronsic

Astmul bronsic este o boala cronica, prin urmare necesita medicatie cronica si totusi sunt descrise cazuri la copii care sub tratament pot duce la o remisiune a bolii dupa varsta de 14-15 ani.

Simptomele pot fi controlate folosind medicamente, tablete dar in special, sub forma de spray-uri cu administrare inhalatorie (corticosteroizii si beta 2-agonistii cu administrare inhalatorie).

Medicul specialist pneumolog va colabora cu bolnavul si familia sa pentru a elabora un plan de actiune si pentru a stabili tipul de tratament necesar in functie de gradul de severitate al astmului.
Cu ajutorul acestui plan se incearca sa se indeplineasca scopurile tratamentului astmului bronsic:
-sa se reduca inflamatia cailor aeriene astfel incat sa se previna modificarile lor pe termen lung;
-sa scada severitatea, frecventa si durata crizelor de astm bronsic prin evitarea expunerii la stimuli declansatori;
-sa se trateze episoadele acute imediat cand apar;
-sa asigure o viata normala (copilul sa poata participa la activitatile zilnice cum sunt scoala, exercitiul fizic si activitatile recreative) prin reducerea simptomelor, avand ca deziderat un BUN CONTROL AL BOLII.

La sugari si copii mici diagnosticul de astm este impropriu, mai degraba spunem ca este wheezing postviral sau postinfectios, cu certitudine putem spune ca este astm bronsic dupa varsta de 5-6 ani.

Copiii mici si sugarii au nevoie de tratamentul precoce al simptomelor, iar severitatea simptomelor la aceasta categorie de varsta este mai mare decat in cazul adultilor. Desi se pare ca un tratament administrat numai la nevoie, numai cand apar simptomele, nu este de ajuns, s-a demonstrat ca o treime din episoadele fatale de astm apar la copiii cu astm bronsic forme usor persistente.

In patogeneza astmului bronsic sunt implicati mai multi factori care interactioneaza (factori genetici, factori de mediu si reactia sistemului imun) si un singur tip de tratament nu va fi eficient pentru toti copiii, tratamentul va trebui sa fie individualizat pentru fiecare pacient in parte.

Dupa initierea tratamentului, este important ca familia si copilul sa afle cat mai multe despre boala si sa dezvolte impreuna cu medicul specialist un plan general de management al bolii. Pentru realizarea acestuia este necesara o buna colaborare intre parinti, copii si medic.

Managementul bolii astmatice consta in:

-un plan de tratament zilnic care precizeaza in scris modul in care trebuie administrata medicatia zilnica necesara;
-planul de actiune contine indicatii menite sa ajute familia si bolnavul in controlulul episoadelor acute astmatice la domiciliu-crizele astmatice si este de ajutor in identificarea factorilor declansatori, care trebuie evitati sau modificati, ajuta bolnavul sa isi constientizeze simptomele;
- masurarea fluxului respirator de varf se realizeaza cu dispozitivul Peak-flow-metru, este un mod eficient si deloc costisitor de a urmari functia pulmonara la domiciliu, prin masurarea zilnica de doua ori pe zi sau intermitenta, se poate observa cand are loc deteriorarea functiei pulmonare (scaderea PEF-ului) inaintea ca acesta sa scada la un nivel care sa produca o criza astmatica.
Medicamentele folosite doar sub recomandare medicala sunt:

-pentru administare zilnica: corticosteroizii inhalatori, beta2-agonistii cu actiune lunga, inhibitori de leucotriene, antialergice orale.
- pentru administrare la nevoie: beta agonisti cu actiune scurta (salbutamolul este cel mai cunoscut si folosit sub forma de sirop, tablete sau spray). Este preferabil folosirea spray-urilor impreuna cu un spacer special (sau camera volumatica), care se gaseste in farmacii, necesar pentru administrarea mai usoara si mai eficienta a acestor medicamente.
- imunoterapia specifica antialergica cu vaccinuri poate fi de ajutor in unele cazuri selectionate.
- aerosoli cu salbutamol si fluidizante fiole, asociate cu fluticasona sau budesonidum/fiole pentru nebulizare, sau extracte de iedera/solutie pentru nebulizare, sunt recomandate in crizele astmatice, in special cele produse de infectiile respiratorii acute asociate cu tuse productiva si/sau spastica.

Astmul la copii - tratamentul crizelor astmatice

Episoadele astmatice acute se trateaza doar in spital sub supraveghere medicala si se folosesc cortico-steroizii orali sau injectabili (sistemici), beta 2-agonistii cu durata scurta de actiune si anticolinergicele (ipratropiu), nebulizare cu aerosoli cu substante bronhodilatatoare, uneori oxigenoterapie si terapia afectiunilor asociate.

Astmul la copii - consultatii medicale regulate

Cea mai buna preventie a crizelor si exacerbarilor astmatice este un tratament de fond corect. Chiar si asa, copii cu astm bronsic pot avea perioade proaste, uneori in acelasi sezon, cand boala se poate agrava sub tratament corect, prin expunere rapida la aeroalergeni sau substante iritante respirator.

Este necesar ca bolnavul sa efectueze consultatii medicale regulate, astfel pentru formele controlate de boala se recomanda vizite medicale la pneumolog si/sau alergolog de 4-5 ori/an. Pentru copiii care au simptome frecvente sub tratament antiastmatic cronic, mai mult de 2 ori pe saptamna, este necesara schimbarea dozelor sau a terapiei si impune programare imediata la medicul pneumolog sau pediatru pneumolog. Pentru a monitoriza evolutia sa, sau pentru a verifica daca dozele administrate asigura un control bun al bolii se va efectuarea spirometria de rutina. Frecventa acestor consultatii depinde si de tipul de astm al copilului, fara a-l "sufoca " cu vizitele la medic, riscand sa-i producem o anxietate legata de boala.

Astmul la copii - metode de profilaxie si inlaturare a factorilor declansatori din mediul inconjurator

Cel mai frecvent, factorii indoor declansatori ai crizelor astmatice sunt fumul de tigara din locuinte si poluarea cu sobe de carbune sau de kerosen, petrol. Sunt recomandari cu nivel de dovada mare ca in jurul copilului astmatic sa nu existe fumatori, deoarece expunerea acuta poate produce o criza de astm la copilul bolnav, iar expunerea cronica poate duce la aparitia astmului, a sinuzitei cronice la copii fumatori pasivi. Frecvent auzim afirmatia impertinenta a unor mamici sau tatici ca "eu nu fumez in preajma copilului, doar in bucatarie!", uitand ca si copiii lor astmatici sau cu alte probleme respiratorii, servesc masa sau se joaca tot in bucatarie. Un alt aspect important este transportul copiilor astmatici cu masini in care s-a fumat, astfel, chiar si o singura tigara "reuseste" sa se mentina in tapiteria masini cateva zile, putand declansa criza de astm bronsic.

In Romania este in crestere prevalenta fumatului la adolescenti, o crestere in randul sexului feminin, si din nefericire a scazut media de varsta. Diferitele studii realizate in randul elevilor din Bucuresti, au confirmat cresteri de prevalenta la eleve, precum si faptul ca ponderea cea mai mare a fumatoarelor se afla in zona Bucuresti, comparativ cu celelalte regiuni ale tarii (Mihaltan F. - 1994 si 1995). O ancheta realizata de C. Ciufencu la Liceul "J. Monet" din Bucuresti in 1997 pe elevi din grupa de varsta 15-20 de ani constata o prevalenta de 38,6% a elevelor fumatoare.

 

Astmul la copii - alergenii

Pentru a reduce expunerea copilului la alergeni trebuie realizat controlul indoor alergenilor:

- gandacilor de bucatarie, parului de la animalelor domestice si al alergenilor proveniti de la acestea, porcusor de Guineea, hamsterii si papagalii (inclusiv hrana acestora este alergizanta). Se poate realiza cel mai bine nu interzicand accesul acestora in camera copilului si prin aspirarea mai frecventa a casei, ci prin indepartarea definitiv din casa a acestor animal (daca avem dovezi certe, prin teste alergologice cutanate sau din sange-Ig E specifice pozitive, ca exista alergie la parul sau scuamele acelui animal, pentru a nu produce traume psihice ulterioare).

-evitarea mucegaiului si a ingrasiei in camerele unde dorm copiii, chiar daca nu au astm in timp poate apare boala. La cei deja diagnosticati cu astm bronsic sunt factori care intretin crizele de astm sau nu permit un control bun al bolii.

-praful din incaperile neaerisite, nelocuite sunt cele mai periculoase, se prefera camere nou amenajate, frecvent curatate, cu tapiterie sintetica, redusa cantitativ, fara cuverturi sau covoare de lana.

Polenurile (outdoor alergenii) sunt active in atmosfera incepand din martie pina tarziu in noiembrie. Prin testarea alergologica putem afla la care tipuri de polenuri este copilul alergic, evitand expunerea in perioada de inflorire maxima a plantelor respective. Expunerea difera la noi in tara in functie de relief si de mediul unde locuieste copilul, urban sau rural, in marile orase inregistrandu-se cazuri mai numeroase de boala.

-poluarea produsa de autovehicule din mediul urban, are efect negativ asupra copiilor cu astm care locuiesc in apropiere de marile arterele stradale intens circulate.

- aerul rece; pe timp de iarna copilul trebuie sa poarte fular in jurul fetei si trebuie sa respire pe nas;
Alimentele care contin factori declansatori si care pot provoca crize de astm sunt numeroase, de exemplu unele preparate din cartofi, creveti sau fructe uscate- aceste mancaruri contin sulfiti. Sucurile comerciale contin tartrazina, substanta puternic alergenica. Unele specii de pesti (tonul, codul), ciocolata, cacao, capsunile, bananele, sunt doar o parte din alimentele cu potential alergenic crescut, la care putem testa daca este sau nu copilul alergic.

- medicamentele antiinflamatoare orale (ibuprofenul, aspirina, etc) pot produce reactii alergice, iar atunci cand copilul are dureri sau febra se va administra acetaminofen si nu ibuprofen.

- evitarea virozelor respiatorii prin scaderea expunerii si vaccinare antigripala. Tratamentul sinuzitelor si faringitelor acute care netratate corespunzator pot declansa o criza de astm bronsic.

Astmul la copii - viata pacientilor cu astm

Copiii care nu au crize astmatice induse de efort pot face sport si este gresit sa fie scutiti de la orele de educatie fizica din scoala, fara activitati sportive ei se vor ingrasa, vor deveni tineri sedentari, le va lipsi antrenamentul fizic si al mintii din perioada activitatilor sportive.

Atat copii cu astm bronsic extrinsec, intrinsec sau cu astm indus de efort au nevoie de miscare si se recomanda exercitii usoare de respiratie:
-testul cu baloanele (se umfla si se desumfla baloane, antrenand musculatura toracelui);
-testul cu lumanarea (asezat la masa copilul sufla usor, cu buzele stranse, intr-o lumanare groasa aprinsa asezata pe masa, si se mareste progresiv distanta de la copil la lumanare cu tendinta de o stinge usor);
-gimnastica respiratorie simpla (cu bratele ridicate la orizontala, coatele indoite, degetele se ating in fata la nivelul sternului, in cursului inspirului fortat se ridica si se coboara coatele, se departeaza si se apropie degetele orizontal-ca niste aripi).

Sunt recomandate excursiile in aer liber la munte sau la mare, si chiar daca se simt bine este necesara continuarea tratamentului de fond al astmului pe perioada vacantelor!

Adolescentul cu astm bronisc are nevoie de un suport familial mai activ pentru a preveni fumatul. Fiind un factor agravant al astmului bronsic, fumatul produce si alte tulburari ale sanatatii inclusiv hormonale si cognitiv-comportamentale. Astfel ca evitarea consumului de tutun in randul adolescentilor ramane un deziderat greu de atins, insa este o lupta pe care nu trebuie sa o dam uitarii, prin implicarea activa a tuturor: medici scolari, psihologi, diriginti, parinti, sunt necesare proiecte locale viabile constante, care sa aduca in scoli o cultura fara fumat!

Orientarea profesionala a copilului cu astm bronsic este importanta, chiar daca a avut loc o remisiune a bolii dupa 14-15 ani, totusi este necesara evitarea meseriilor cu expunere la iritanti respiratori, substante toxice, vapori, toxici, praf, umezeala permanenta, etc.

Astmul bronsic la copil poate fii controlat urmarind planul de management, fiind necesar un tratament specific adaptat gradului de severitate al bolii cat si al fenotipului, pentru a reduce inflamatia si a preveni modificarile pe termen lung ale plamanilor, reducand astfel, severitatea, durata si frecventa episoadelor acute de astm, avand ca scop un bun control al bolii astmatice.

Multumim doamnei doctor Simona Macesanu, medic primar pneumolog Spitalul Clinic de Urgenta Judetean Timisoara, pentru ajutorul acordat in realizarea articolului.

Bibliografie:
1. Summary Health Statistics for U.S.Adults:National Health Interview Survey,2011.
2. Martinez FD: Pediatrics 2002.
3. Tassig LM: J Tucson children's respiratory study: 1980 to present (1246 subiec?i) Allergy Clin Immunol 2003.
4. De Marco et Al: J Allergy Clin Immunol 2002.
5. Horak E et al. Longitudinal study of childhood wheezy bronchitis and asthma:
6. outcome at age 42. BMJ 2003.
7. GINA(Global Strategy for Asthma management and prevention), 2007.
8. J. Bousquet, N. Khaltaev et al. Allergic Rhinitis and its Impact on Asthma (ARIA), Allergy 2008: 63 (Suppl. 86): 8-160.

 

 

Epilepsia la copii: cauze, simptome, tratament

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Tratament candida. Cauze, simptome si prevenire pentru candidoza vaginala
    Tratament candida. Cauze, simptome si prevenire pentru candidoza vaginala

    Tratament candida. Nu exista femeie care sa nu se fi confruntat macar o data in viata lor cu candidoza vaginala. Sunt, de asemenea, femei care in fiecare luna, in perioada ovulatiei, sufera...

    Alergia la frig: cauze, simptome și tratament
    Alergia la frig: cauze, simptome și tratament

    Odată cu venirea frigului, unora dintre noi li se poate întâmpla să se confrunte cu tot felul de simptome neplăcute și să nu-și dea seama despre ce este vorba. Chiar dacă...

    Negi genitali: cauze, simptome și tratament
    Negi genitali: cauze, simptome și tratament

    Negii genitali constituie o problemă extrem de neplăcută și dificil de tratat, deoarece pot recidiva. Iată din ce cauze pot apărea, care sunt simptomele și ce modalități de...

    Spina bifida: cauze, simptome  și tratament
    Spina bifida: cauze, simptome și tratament

    Spinda bifida este un defect congenital care apare încă din perioada intrauterină și care, în funcție de gravitate, poate avea un impact major asupra calității vieții....

    Leucocite în urină la copil: cauze, simptome și tratament
    Leucocite în urină la copil: cauze, simptome și tratament

    Leucocitele prezente în urină la copil indică de cele mai multe ori infecții de tract urinar. Care sunt cauzele, simptomele și modalitățile de tratament necesare acestei probleme...

    Bazofile scăzute la copil: cauze, simptome și tratament
    Bazofile scăzute la copil: cauze, simptome și tratament

    Un număr scăzut de bazofile nu reprezintă în cele mai multe cazuri un motiv de îngrijorare. Ce sunt bazofilele, din ce cauze se poate reduce nivelul lor, ce simptome...

    Leucocite crescute la copil: cauze, simptome și tratament
    Leucocite crescute la copil: cauze, simptome și tratament

    Un număr crescut de leucocite la copil poate avea drept cauză principală o infecție în organism. Există însă și motive grave care se pot ascunde în spatele acestei...

    © 2019 Qbebe