Rahitismul carențial: cauze, simptome și tratament

Rahitismul carențial: cauze, simptome și tratament

Andra Purdea

Rahitismul carențial este o afectiune ce se referă la mineralizarea deficitară a plăcii cartilajului de creștere și care afectează oasele mai lungi, cauzând deformații ale acestora. Deși dezvoltarea medicinei a introdus măsuri preventive ale acestei probleme, încă rămâne o boală comună la nivel mondial. Rahitismul carențial este diferit de osteomalacia, o afecțiune asemănătoare, întâlnită la adulți. Diferența între cele două constă în faptul că rahitismul carențial apare la copii, ale căror oase sunt încă în creștere, în timp ce, la adulți, oasele au ajuns deja la maturitate și nu au ca simptom încovoierea sau îndoirea.

Cauzele rahitismului carențial

Rahitismul carențial apare, în general, din următoarele cauze:

  • Nutriție

Acest tip de rahitism este, de obicei, cauzat de lipsa vitaminei D, substanță pe care organismul o folosește pentru a absorbi calciul. Dacă nivelurile calciului și ale fosfatului din sânge scad prea mult, organismul poate produce hormoni care determină eliberarea acestora din oase și conduce la slăbirea țesutului osos.

Acest tip de deficiență poate fi cauzat de: expunerea insuficientă la lumina soarelui (care ajută corpul copilului tău să producă propria vitamina D), lipsa vitaminei D în dieta copilului tău. Acest lucru se poate întâmpla din cauza dietelor vegetariene/vegane, intoleranței la lactoză, din cauza condițiilor care limitează cantitatea de vitamina D pe care o poate absorbi corpul copilului tău (ca de exemplu boala Crohn, boala celiacă, fibroza chistică sau colita ulceroasă), sau, din cauza unei diete foarte săracă în calciu.

De asemenea, sugarii care sunt alăptați în mod exclusiv la sân pot dezvolta un deficit de vitamina D, deoarece laptele matern nu furnizează cantitatea adecvată de vitamina D. Aceasta poate fi o problemă în special pentru copiii cu pielea mai închisă, în lunile de iarnă. Cauza principală este faptul că există niveluri mai scăzute de lumină solară în aceste luni.

  • Moștenirea genetică

Există mai multe boli genetice care pot interfera cu modul în care corpul copilului tau absoarbe vitamina D. Pot exista si afecțiuni genetice care afectează modul în care organismul gestionează fosforul și, la rândul său, poate cauza rahitism. Aceste tipuri de tulburări sunt rare.

Rahitismul poate fi diagnosticat pe baza istoricului și a examinării fizice, a caracteristicilor radiologice și a testelor biochimice. Acesta poate fi clasificat în două grupe majore pe baza nivelului de fosfat sau calciu din corpul copilului: fosfopenic și calcipenic. Cunoașterea clasificării tipului de rahitism este esențială pentru diagnosticarea promptă și tratarea adecvată.

Simptomele rahitismului carențial

Principalele simptome ale rahitismului carențial sunt:

  • durere – oasele afectate de rahitism pot fi dureroase, astfel încât copilul poate fi reticent să meargă sau poate obosi ușor; mersul copilului poate arăta diferit (greoi).
  • deformări ale scheletului - îngroșarea gleznelor, încheieturilor și genunchilor, picioarele înclinate, oasele craniului sunt moi și, rareori, poate avea loc îndoirea coloanei vertebrale.
  • probleme dentare: smalțul slabit al dinților, întârzierea creșterii dinților, risc crescut de carii.
  • creștere și dezvoltare slabă – dacă scheletul nu crește și nu se dezvoltă corespunzător, copilul va fi mai scund decât majoritatea copiilor.
  • oase fragile: în cazurile severe, oasele devin mai slabe și mai predispuse la fracturi.

De asemenea, se întamplă ca unii copii cu rahitism să aibă niveluri scăzute de calciu în sânge (hipocalcemie). Astfel, simptomele rahitismului pot deveni mai grave și pot provoca: crampe musculare, zvâcniri, furnicături în mâini și picioare, și convulsii.

În concluzie, cei mai predispuși să dezvolte rahitism carențial sunt: copiii care sunt încă alăptați, cei care au fost născuți prematur, copiii care nu primesc suficientă lumină solară și copiii care au tenul mai închis.

Tratamentul rahitismului carențial

Din fericire, rahitismul carențial poate fi tratat, mai ales dacă este depistat la timp.

În funcție de stadiul de gravitate al rahitismului carențial, medicul poate recomanda unul sau mai multe din următoarele tratamente:

  • Schimbări de dietă: În mod normal, copilului tău îi va fi recomandat să primească doze mari de vitamina D, fie prin dietă, fie prin suplimente. Durata tratamentului poate fi de câteva luni, în funcție de gravitatea bolii și  de alți factori posibili.
  • Lumina solară: Fiindcă corpul nostru nu poate produce vitamina D în mod natural, va fi recomandată expunerea cat mai multă la soare.
  • Operație: În cele mai multe cazuri, oasele copilului tău se vor indrepta în mod natural. Există, însă, cazuri mai severe, când copiii au nevoie să poarte bretele pentru a corecta forma oaselor, sau, se poate ajunge chiar la operație.

În cazurile mai severe de rahitism cu deficiență de vitamina D, când sunt prezente crampe, convulsii, zvâcniri musculare și îndoirea ascuțită a articulațiilor gleznei și încheieturii mâinii (tetanie), tratamentul cu vitamina D este suplimentat cu gluconat de calciu intravenos.

Deși rahitismul este o boală tratabilă și adeseori ușor de vindecat, este important să fie tratat cât mai curând posibil. Când nu este tratat la timp, cazurile mai ușoare de rahitism, pot conduce pe termen lung la oase care nu cresc corect. În ceea ce privește cazurile foarte severe, se poate ajunge la convulsii, leziuni ale inimii și chiar deces.

Alimente recomandate în rahitismul carențial

Cele mai importante alimente care îți pot ajuta copilul împotriva rahitismului carențial sunt:

  1. Alimente bogate în vitamina D: pește (somon, ton, sardine, pește spadă, macrou), suc de portocale, iaurt, ulei de ficat de cod.
  2. Alimente bogate în calciu: lapte, iaurt, branză, spanac, varză kale, dovleac, fasole edamame, sardine la conserv.
  3. Alimente bogate în fosfor: lactate, ouă, carne de pui, carne de curcan, pâine din grâu integral.

Exerciții pentru rahitism

O altă modalitate de a preveni rahitismul carențial este prin exerciții fizice. Fiindcă corpul copilului care are rahitism carențial nu absoare suficientă vitamina D și calciu, exercițiile fizice pot activa țesuturile și pot ajuta organismul să absoarbă nutrienții de care are nevoie.

Câteva modalități prin care copilul tău poate exersa, sunt:

  • Yoga: cel mai puternic exercițiu care poate fi făcut pentru a preveni starea rahitismului și a tulburărilor osoase. Yoga îmbunătățește echilibrul corpului și flexibilitatea lui. Poate ajuta, de asemenea, în prevenirea fracturilor care pot apărea din cauza rahitismului.
  • Plimbări sau jogging: 20-30 de minute pe zi de alergat sau de mers prin parc poate ajuta oasele să absoarbă vitamine mult mai rapid.
  • Dansul: În timp ce ajută oasele sa devină mai puternice, dansul este și o activitate distractivă, care poate fi ușor introdusă în rutina copiilor.
  • Tenis: O activitate ce activează fiecare mușchi al corpului și este un bun antrenament pentru brațe, picioare, umeri și încheieturi.

Surse foto: https://www.istockphoto.com/ro

Surse articol: https://www.rch.org.au/kidsinfo/fact_sheets/Rickets/

Articolul urmator
Vergeturi la copii: cauze, tratament și prevenție
Vergeturi la copii: cauze, tratament și prevenție

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Hemoragie subconjunctivală la copii: cauze, simptome și tratament
    Hemoragie subconjunctivală la copii: cauze, simptome și tratament

    Hemoragia subconjunctivală este o afecțiune oftalmologică frecventă, caracterizată prin sângerarea în spațiul subconjunctival, adică între conjunctivă (stratul...

    Hipertricoza: cauze, simptome și tratament
    Hipertricoza: cauze, simptome și tratament

    Hipertricoza este definită ca fiind creșterea excesivă a părului, oriunde pe corp, fie la bărbați, fie la femei. Este important să distingem hipertricoza de hirsutism. Spre deosebire...

    Edem papilar: cauze, simptome și tratament
    Edem papilar: cauze, simptome și tratament

    Edemul papilar, caracterizat prin umflarea capului nervului optic din cauza presiunii intracraniene crescute, este o afecțiune de o importanță clinică semnificativă. Deși edemul...

    Răceala la rinichi: cauze, simptome și tratament
    Răceala la rinichi: cauze, simptome și tratament

    Răceala la rinichi, sau pielonefrita acută, reprezintă o infecție acută a rinichilor, care apare brusc de cele mai multe ori. Afecțiunea duce la inflamarea rinichilor și poate cauza...

    Ulcer varicos: cauze, simptome și tratament
    Ulcer varicos: cauze, simptome și tratament

    Te-ai întrebat vreodată ce este ulcerul varicos? Sau ai auzit vorbindu-se despre această afecțiune, însă nu știai foarte bine la ce se referă? Sau, dimpotrivă, îți...

    Boala Wilson: cauze, simptome și tratament
    Boala Wilson: cauze, simptome și tratament

    Boala Wilson este o afecțiune ereditară rară, care determină acumularea de cupru în ficat, creier și alte organe vitale. Majoritatea persoanelor cu boala Wilson sunt diagnosticate...

    Eritem polimorf: cauze, simptome și tratament
    Eritem polimorf: cauze, simptome și tratament

    Poate ai auzit de termenul medical "eritem polimorf" și te-ai întrebat ce înseamnă mai exact. În acest articol, vei afla ce este eritemul polimorf, precum și tot ce...

    Boala Creutzfeldt Jakob: cauze, simptome și tratament
    Boala Creutzfeldt Jakob: cauze, simptome și tratament

    Auzi adesea de boli neurodegenerative cunoscute, precum Alzheimer sau boala Parkinson. Datorită descoperirilor din ultimele decenii, cei care se confruntă cu aceste afecțiuni au parte de...

    © 2024 Qbebe