Sindromul hemolitic-uremic la copii: sfatul specialistului

1. Ce simptome caracterizează sindromul hemolitic-uremic la copii?

În primul rând trebuie spus că SHU face parte din familia microangiopatiilor (adică a acelor boli care afectează vasele mici de sânge). În principal este de două feluri: SHU tipic, care apare la un interval liber după o infecție, de obicei o diaree acută sanguinolentă și SHU atipic unde determinante sunt condițiile genetice (mutații genetice la nivelul complementului, un sistem de apărare al organismului). Elementul central, comun, care provoacă boala este afectarea vaselor mici de sânge și microtrombozele de la acest nivel, microtromboze care împiedică circulația sângelui la nivelul diverselor organe: creier, rinichi intestin etc. 

Trombocitopenia - adică un număr scăzut de trombocite. Trombocitele sunt cele care formează microtrombii la nivelul vaselor de sânge.
Insuficiența acută - afectarea renală fiind cea mai evidentă clinic și care, multe ori, influențează decisiv prognosticul bolii.

La triada de mai sus se adaugă suferința altor organe afectate: creier - convulsii, comă, hemoragie cerebrală; intestin - hemoragie digestivă etc.

2. Din ce cauze apare la copii?

Cauzele SHU tipic sunt cele infecțioase, cel mai frecvent fiind implicată bacteria E.Coli, anumite subtipuri, cea mai cunoscută fiind O157H7, dar și alți agenți patogeni pot genera SHU, cum ar fi Streptococul Pneumoniae sau virusul gripal.
Cauzele SHU atipic sunt, cum am menționat deja, genetice. Mutațiile genelor care codifică diverse fracțiuni ale sistemului complement, determină malfuncții ale acestora cu declanșarea manifestărilor SHU. 

3. Ce tip de tratament necesită?

Tratamentul SHU este în general suportiv, boala fiind în general autolimitată. Sunt cazuri care, datorită severității insuficienței renale, necesită dializă, adică o metodă de înlocuire a funcțiilor de epurare ale rinichiului. La copilul mic se preferă dializa peritoneală, hemodializa fiind preferată la copilul mai mare.

Dializa are scopul de a "curăți" sângele de produșii, "deșeurile" metabolice care altfel s-ar acumula în organism, intoxicându-l. Dializa nu vindecă boala! Ea are doar un rol suportiv prin faptul că acordă organismului posibilitatea de a se vindeca.
Dializa peritoneală implică montarea unui cateter în cavitatea peritoneală (abdomen). Se introduce și se scoate periodic lichidul de dializă.
Hemodializa implică circulație sangvină extracorporală, sângele circulând printr-un hemodializor (filtru).
În cazul ambelor procedee se realizează schimburi între sângele pacientului și lichidul de dializă printr-o membrană semipermeabilă: peritoneul în cazul dializei peritoneale sau o membrană sintetică în cazul hemodializei. Pe scurt, ce este "mult" în sângele pacientului, uree, creatinină, acid uric potasiu etc., trece în lichidul de dializă și este epurat. 

4. Ce complicații poate cauza?

Complicațiile SHU sunt legate de gradul de afectare a organelor țintă. Prima complicație și cea mai frecventă este, desigur, insuficiența renală acută. Complicațiile neurologice sunt pe planul imediat următor. Convulsiile sunt foarte frecvente. Ele arată clar o suferință cerebrală. Hemoragia cerebrală este o complicație de temut, majoritatea deceselor fiind datorate acesteia. Sângerările digestive sunt de asemenea frecvent întâlnite, uneori pot apărea chiar perforații intestinale.

5. Ce sfaturi aveți pentru părinți în acest sens?

În primul rând, pentru că forma cea mai frecventă este cea post infecțioasă, trebuie acordată o mare atenție diareei sanguinolente care de obicei însoțește o infecție cu E.Coli enteropatogen. Părinții trebuie să întrebe sau chiar să solicite efectuarea unui test rapid pentru toxina Shiga, secretată de aceste tulpini de E.Coli, pe lângă coproculturile de rutină.
Un copil care are diaree sanguinolentă trebuie obligatoriu internat într-un spital de boli infecțioase. Semnul de alarmă pentru SHU trebuie să fie alterarea stării generale și reducerea diurezei (copilul nu mai urinează suficient sau deloc în decurs de 12 ore) și chiar apariția edemelor (copilul se "umflă" vizibil, în primul rând la pleoape).

Profilaxia bolii trebuie să fie pe primul loc! Este mai ușor să previi decât să tratezi! Măsurile de igienă trebuie să fie riguros urmate, întrucât infecția cu E.Coli are loc pe cale fecal-orală. Simplul spălat pe mâini, atunci când se manipulează sugarul sau când se prepară mâncarea acestuia, mai ales după ce se folosește toaleta sau după ce se schimbă copilul de pampers, poate face diferența între boală sau sănătate. Vizitele unor adulți sau a altor copii cu boală diareică trebuie excluse!

Vitele, oile, căprioarele constituie un rezervor natural de E.Coli patogen. Carnea acestora este contaminată, fie prin sacrificarea animalelor în condiții improprii, când materiile fecale ale acestora intră în contact cu aceasta, fie prin manipulare sau ambalare necorespunzătoare. De asemenea, carnea crudă nu trebuie depozitată în frigider lângă mâncarea gătită. Carnea administrată copiilor, mai ales cea de vită, trebuie bine gătită, să nu fie "în sânge".

Legumele, fructele se pot contamina prin același mod, intră în contact cu fecalele animalelor. Este evident că o igienă riguroasă, spălatul ustensilelor  și vaselor de bucătărie, spălarea fructelor și legumelor se impune ca măsura profilactică. Laptele nepasteurizat poate fi o sursă de îmbolnăvire. Laptele "de la țăran" trebuie neapărat fiert!

Animalele de casă (câini, pisici) nu sunt purtătoare de E.Coli enteropatogen, dar ele, circulând în afara casei, pot intra în contact cu fecalele altor animale. Copiii care intră în contact cu animalele, mai ales cu cele necunoscute sau de la ferme agro-turistice trebuie spălați pe mâini cu rigurozitate sau dezinfectați cu soluții dezinfectante, mai ales că aceștia au obiceiul să-și introducă frecvent mâinile în gură.

O atenție deosebită trebuie acordată și apei care se poate contamina - ștranduri, piscine, lacuri sau fântâni situate sub nivelul unei toalete de curte.

În incheiere, SHU este o afecțiune gravă, care apare sporadic sau în epidemii, cu potențial evolutiv letal, care poate lăsa sechele pe termen lung, atât renale cât și neurologice. Profilaxia bolii, depistarea rapidă a focarelor de infecție precum și un diagnostic precoce al acestei redutabile boli constituie elemente de mare importanță pentru sănătatea copiilor noștri.

Mulțumim domnului doctor Ovidiu Limoncu pentru ajutorul acordat în realizarea articolului.