Terapia și aparatele cu aerosoli
Terapia cu aerosoli este considerată a fi unul dintre pilonii de bază în managementul și tratamentul bolilor respiratorii cronice și exemplifică nuanțele atât ale artei, cât și ale științei medicinei secolului XXI. Pe măsură ce bolile respiratorii cronice continuă să crească în prevalență și să consume o mare parte din bugetul de sănătate, înțelegerea explicită a științei terapiei cu aparatele aerosoli, a nuanțelor diferitelor dispozitive de administrare și abilitatea de a oferi pacienților educație precisă și fiabilă a devenit din ce în ce mai importantă.
Asociația Americană de Îngrijire Respiratorie (AARC) a recunoscut aceste obiective simple, dar dificile, de mulți ani, ca parte din domeniul de practică clinică de bază pentru terapeuții respiratori. Cu câțiva ani în urmă, s-a luat decizia strategică de a dezvolta un set cuprinzător de ghiduri pentru dispozitivele de administrare a aerosolilor pentru a ajuta la atingerea acestor obiective, atât pentru clinicieni, cât și pentru pacienți.
Terapeuții respiratori sunt singurii furnizori de îngrijire medicală care primesc o educație formală extinsă și care sunt testați pentru competența în terapia cu aparate aerosoli. Abilitatea terapeutului respirator de a servi pacienții cu boli respiratorii acute și cronice ca expert în terapia cu aerosoli permite conceptului de "artă" și "știință" să ia o formă practică.
Stăpânirea atât a artei, cât și a științei administrării aerosolilor poate avea un impact profund asupra potrivirii adecvate a medicamentelor și dispozitivelor de administrare pentru a optimiza rezultatele clinice ale pacienților, mai ales în cazul în care vorbim despre boli respiratorii grave.
Principalele tipuri de dispozitive utilizate pentru a genera aerosoli terapeutici sunt inhalatoarele cu dozator presurizat (pMDI), inhalatoarele cu pulbere uscată (DPI), inhalatoarele cu vapori moi (SMI), aparatele aerosoli și nebulizatoarele. Inhalatoarele pMDI pot fi utilizate cu sau fără un spațiu de inhalație/ cameră valvulată de retenție. Unele inhalatoare pMDI activate de respirație (de exemplu, QVAR Redihaler și altele disponibile în afara Statelor Unite) rezolvă problema de incoordonare între activarea și inhalarea care este frecvent observată la inhalatoarele pMDI.
Printre nebulizatoare, trei tipuri de bază au fost dezvoltate: jet (cunoscut și sub denumirea de pneumatic), ultrasonic și cu plasă. Sistemele de nebulizare jet sunt în general mai puțin portabile decât inhalatoarele pMDI și DPI. În trecut, nebulizatoarele erau considerate dispozitive de administrare mai costisitoare; totuși, în unele situații, formulările de hidrofluoroalcan (HFA) ale inhalatoarelor pMDI, SMI și DPI pot fi mai costisitoare decât soluțiile utilizate într-un nebulizator.
Terapiile cu aparate aerosoli inhalate sunt pilonul de bază în tratamentul bolilor pulmonare obstructive. Aparatele cu aerosoli livrează medicamente rapid și direct în căile respiratorii, permițând concentrații ridicate de medicamente la nivel local și limitând toxicitatea sistemică. În timp ce numeroase studii clinice, revizuiri ale literaturii și ghiduri de experți informează alegerea medicamentelor inhalate, decizia cu privire la care dispozitiv cu aerosoli (adică inhalator cu dozare măsurată, nebulizator sau inhalator cu pulbere uscată) se potrivește cel mai bine unui anumit pacient și setare clinică poate părea arbitrară și confuză. O confuzie similară cu privire la codificarea Terminologiei Procedurale Curente (CPT) pentru administrarea terapiilor cu aerosoli poate duce la pierderea veniturilor din subfacturare și la eforturi administrative irosite în gestionarea cererilor respinse.
Dovezi din studiile clinice sugerează că, atunci când sunt utilizate cu tehnica adecvată, diverse dispozitive sunt la fel de eficiente. Cu toate acestea, în afara mediului idealizat al studiilor clinice, care de obicei exclud pacienții incapabili să demonstreze aderența și tehnica adecvată a dispozitivului, alegerile reale ale dispozitivului pot influența eficacitatea terapiei. Fiecare dispozitiv are avantajele și dezavantajele sale.
În majoritatea cazurilor, nu există un fundament rațional bazat pe dovezi pentru a alege un dispozitiv aerosol în defavoarea altuia, dar bunul simț susține unele recomandări. În majoritatea cazurilor, dacă un medicament nu este disponibil într-un anumit sistem de administrare, există o alternativă eficace în dispozitivul dorit. În cazul în care un medicament este disponibil sau nebulizator (de exemplu, albuterol, levalbuterol, ipratropium) și pacientul demonstrează o tehnică adecvată, majoritatea pacienților și a medicilor optează pentru MDI fără un spacer față de nebulizatoare datorită convenienței, portabilității și costului mai scăzut. Cu toate acestea, utilizarea necorespunzătoare a tehnicii MDI este comună, în special la copiii mici și la adulții cu deficiențe cognitive.
Urmareste-ne pe Google News
