Ce vaccin se face la 14 ani
Vaccinul dTpa (diftero-tetano-pertussis acelular) face parte dintre vaccinările obligatorii și se administrează într-o singură injecție și are rolul de a amplifica protecția primită în copilărie împotriva următoarelor boli: tetetos (T), difterie (d), pertussis (p). Primele trei doze se administrează de obicei când copilul este bebeluș, urmând ca a patra doză să fie administrată între 3-5 ani, înainte de a intra la școală, iar a cincea doză la vârsta de 14 ani.
Modul de administrare este intramuscular, în partea superioară a brațului. Se folosește un ac extrem de fin și nu va fi dureros; se întâmplă deseori să apară o ușoară umflătură și roșeață la locul inectării, iar uneori poate apărea o umflătură nedureroasă, care dispare de obicei în câteva săptămâni. Efectele secundare mai grave sunt rare și include febră, amețeală, stare de rău, durere de cap, ganglioni inflamați.
Bolile de care vaccinul de la 14 ani îți protejează copilul
Bolile care pot fi prevenite prin intermediul vaccinului de la 14 ani sunt: tetanosul, difteria și pertussis/tuse convulsivă.
Tetanosul este o boală nedureroasă care afectează mușchii și cauzează probleme respiratorii, dar și la nivelul sistemului nevos și poate deveni fatală. Bacteria pătrunde în organism din sol sau îngrășământ natural prin tăieturi deschise sau arsuri. Nu se poate transmite de la o persoană la alta.
Difteria
Difteria este o boală care debutează cu dureri de gât, putând avansa rapid și cauzând probleme respiratorii. De asemenea, poate afecta inima și sistemul nervos, iar în cazuri grave este fatală.
Pertussis sau tusea convulsivă este o boală respiratorie extrem de contagioasă, cunoscută prin episoadele de tuse violentă, incontrolabilă, care fac dificilă respirația și apare un șuierat specific. Poate să fie fatală în special pentru copiii extrem de mici.
Cauze și mod de transmitere a difteriei
Difteria este o infecție gravă cauzată de tulpinile bacteriei Corynebacterium diphteriae care produc o toxină puternică. Se răspândește de la o persoană la alta, de obicei prin picături respiratorii, precum cele eliminate prin tuse sau strănut; mai poate apărea infectarea și prin atingerea rănilor/ulcerațiilor deschise. Difteria poate să infecteze tractul respirator, precum și pielea, iar simptomele depind de partea de corp afectată.
Simptome pentru difterie
Atunci când bacteria pătrunde în sistemul respirator, se atașează de mucoasa acestuia și distruge țesuturile sănătoase; în decurs de 2-3 zile țesutul mort formează un strat gros de culoare gri care se acumulează în gât sau nas (pseudomembrană – acoperă țesuturile din gât, amigdale, laringe, nas), iar procesele de respirație și înghițire se îngreunează. Poate cauza următoarele simptome:
- Stare de slăbiciune
- Durere de gât
- Febră ușoară
- Ganglioni inflamați la nivelul gâtului
Dacă toxina ajunge în fluxul sanguin, poate cauza leziuni la nivelul inimii, nervilor și rinichilor. Uneori poate conduce la deces, respectiv 1 din 10 pacienți care primesc tratament; dacă nu este tratată, boala are o mortalitate de până la 50%.
Atunci când bacteria pătrunde în piele poate cauza răni deschise sau ulcerații; rareori apare o altă boală gravă.
Complicațiile în urma difteriei respiratorii pot include: blocaj al căilor respiratorii, leziunea mușchiului cardiac (miocardită), leziunea nervilor (polineuropatie), pierderea abilității de a te mișca (paralizie), insuficiență renală.
Tetanos
Tetanosul este o infecție cauzată de o bacterie denumită Clostridium tetani. Sporii acesteia se găsesc pretutindeni în mediu, inclusiv în sol, praf și bălegar și se dezvoltă când pătrund în corp. Bacteria pătrunde în corp când copilul calcă pe cuie sau obiecte ascuție, acestea aflându-se în mediu și trecând prin bariera pielii.
Cauze și mod de transmitere pentru tetanos
Când există anumite crăpături sunt șanse mai mari de contaminare, respectiv pentru: răni contaminate (cu noroi, fecale sau salivă), răni înțepate, arsuri, leziuni de tip zdrobire, accidentări cu țesut mort. Alte modalități ca tetanosul să pătrundă în corp: intervenții chirurgicale, ciupituri de insecte, infecții dentare, fracturi deschise, leziuni și infecții cronice, injecții intramusculare. Perioada de incubație este cuprinsă între 3-21 zile, însă poate varia chiar de la 1 zi până la mai multe luni, în funcție de tipul de rană; majoritatea cazurilor apar în decurs de 14 zile. Perioadele mai scurte de incubație apar la răni extrem de contaminate, boli grave.
Simptome pentru tetanos
Primul simptom este reprezentat de spasmele mușchilor mandibulei, respectiv blocarea mandibulei. Mai apar următoarele:
- crampe mandibulare
- încordare bruscă și involuntară a mușchilor (spasm muscular) de obicei în stomac
- rigiditate musculară în întregul corp
- probleme cu înghițirea
- convulsii
- durere de cap
- febră și transpirație
- schimbări în tensiunea arterială și ritm cardiac.
Problemele grave de sănătate asociate tetanosului vizează:
- încordarea necontrolată/involuntară a corzilor vocale (laringospasm),
- fracturi,
- blocarea principalei artere din plămân cu un cheag de sânge (embolism pulmonar),
- pneumonie de aspirație (infecție pulmonară),
- dificultate respiratorie potențial fatală (1-2 cazuri din 10 sunt fatale).
Pertussis
Pertussis este o afecțiune localizată la nivel respirator cunoscută și drept tuse convulsivă, cauzată de o bacterie denumită Bordetella pertussis, care se atașează de cilii sistemului respirator superior. Acest patogen eliberează toxine care distrug acești cili și determină inflamația căilor respiratorii.
Mod de transmitere pentru pertussis
Se transmite de la o persoană la alta de obicei prin tuse sau strănut sau prin petrecerea unui timp îndelungat cu o persoană bolnavă. Bebelușii pot să se infecteze de la frați mai mari, părinți sau rude care nici nu știu că au boala. Cei infectați sunt extrem de contagioși pentru aproximativ 2 săptămâni după debutul tusei. Antibioticele pot să scurteze durata de contagiozitate. Pentru toate categoriile de vârstă poate deveni o problemă gravă de sănătate. Simptomele apar în decurs de 5-10 zile de la expunere, uneori durând chiar 3 săptămâni apariția.
Simptome pentru pertussis
Boala începe de obicei cu simptome similare răcelii, respectiv:
- rinoree (nas care curge)
- o tuse ușoară/ocazională
- febră mică
La bebeluși tusea poate fi minimă sau inexistentă, dar pot prezenta și apnee (o pauză în tiparul respirator). În stadiile incipiente nu pare decât o banală răceală, de aceea nu este diagnosticată/suspectată de medic. Însă aproximativ jumătate din copiii mai mici de 1 an necesită spitalizare, fiind extrem de periculoasă; trebuie subliniată că mulți bebeluși nu tușesc deloc însă pot înceta să respire iar pielea devine albăstruie. După 1-2 săptămâni apar și simptomele tradiționale, respectiv:
- episoade de tuse paroxistică în special nocturnă (tuse rapidă urmată de un șuierat)
- vărsături în timpul crizelor de tuse
- epuizare după tuse.
Se întâmplă acest proces deoarece prin episoadele de tușit rapid și repetat aerul iese din plămâni și apare șuieratul, respectiv voma și epuizarea. Aceste episoade pot să persiste până la 10 săptămâni.
La cei care sunt vaccinați tusea nu durează la fel de multe zile, episoadele de tuse, șuierat și vomitat după tuse apar mai rar și sunt mai ușoare, procentul de copii cu apnee, cianoză (colorație albăstruie a pielii din cauza lipsei de oxigen) și vărsături este mai mic.
Surse: www.publichealth.hscni.net,www.cdc.gov,www.mayoclinic.org
Urmareste-ne pe Google News
