Simți că ai devenit mama partenerului de viață? Cum vă afectează viața de cuplu

„Nu comunica cu mine aşa cum ar fi trebuit si cum ar fi fost normal”, explică ea. „Atunci când ne certam, sfârșea prin a pleca în trombă și nu vorbea cu mine, sau râdea de mine pentru că plângeam.” Asta a făcut-o pe Jenny să reevalueze genul de persoane cu care va ieși în viitor. „Cu siguranță m-a făcut să mă gândesc că trebuie să fiu la un nivel de maturitate emoțională egal cu partenerul pe care îl voi alege în continuare. A pus multă presiune asupra relației noastre, pentru că am ajuns să simt că fac totul pentru el.”

Ce este „bărbatul-copil” ş cum poate afecta comportamentul acestuia relaţia de cuplu?

Există o tendință din ce în ce mai accentuată, în lumea datingului, de a cataloga bărbații care sunt nepricepuți în anumite domenii - domestice sau emoţionale - drept „bărbaţi-copii”.

„Bărbatul-copil” este definit ca fiind un bărbat heterosexual căruia îi lipsește maturitatea. Adesea i se reproșează că este indisponibil din punct de vedere emoțional, neorganizat și dezordonat. El are mai multe în comun cu un copil de șase ani decât cu un adult complet matur. Și, ca urmare, femeile au senzaţia că sunt mamele acestor bărbaţi imaturi.

Femeile trăiesc cu teama de a întâlni un „bărbat-copil”. Aventurează-te pe TikTok și vei găsi guru în materie de relații care te avertizează cu privire la „semnele” că te întâlnești cu unul! Printre aceste semne se numără o casă dezordonată, incapacitatea de a face față criticilor, obsesia pentru jocurile video, gestionarea slabă a timpului, iar lista poate continua. Între timp, rubricile de sfaturi vor oferi o listă cu lucrurile la care sa fii atenta la un potențial partener. Dar există cu adevărat „bărbatul-copil” sau este o altă încercare de a arunca vina pe bărbați pentru relațiile eșuate? În cel mai rău caz, ar putea fi ideea de „bărbat-copil” o modalitate de a ataca cu cruzime nepriceperea partenerului de sex masculin prin emascularea acestuia?

Psihiatrul Carole Lieberman, autoarea cărții „Bad Boys: Why We Love Them, How to Live with Them, and When to Leave Them”, spune că eticheta „bărbat-copil” este mai degrabă o reacție la o situație nefericită. „Orice femeie care își numește partenerul „bărbat-copil” pentru că se simte copleșită și cumva resemnată cu privire la faptul că acesta nu ajută la treburile casnice, își distruge căsnicia încet, dar sigur. De fapt, inegalitatea în gospodărie a fost invocată ca fiind una dintre cele mai frecvente cauze de divorț în anii anteriori. Tradiția a pus responsabilitatea sarcinilor casnice pe seama femeilor”, spune Lieberman. Iar acest lucru nu pare să se schimbe: un studiu recent a arătat că femeile continuă să facă majoritatea treburilor casnice, în ciuda faptului că muncesc la fel de mult precum partenerii lor şi, în multe cazuri, sunt la fel sau chiar mai bine platite. Studiul concluzionează că „normele de gen rămân puternice” atunci când vine vorba de treburile casnice.

O relaţie cu un „bărbat-copil” afectează puternic libidoul femeilor

Dincolo de acest aspect, o relaţie cu un „bărbat-copil” afectează puternic libidoul femeilor. Un studiu, publicat în jurnalul Archives of Sexual Behaviour, arată că inegalitatea în ceea ce privește munca în gospodărie poate face ca femeile să aibă un libido mai scăzut. Dr. Tom Murray, terapeut de cuplu, spune că un partener împovărat de responsabilități ar putea avea un apetit sexual mai scăzut pentru că se simte nesprijinit sau copleșit în relație. „Când cineva este epuizat emoțional sau nu se simte susținut, poate fi greu să se conecteze profund cu partenerul său.”

În timp ce eticheta de „bărbat-copil” însumează, într-o anumită măsură, inegalitățile în dinamica de gen, specialiştii spun că nu ne ajută prea mult să ne îndreptăm spre relații mai bune - ne permite doar să credem că bărbații heterosexuali sunt incapabili de schimbare.

Anul trecut, jurnalista Moya Lothian-McLean a inventat termenul de „victimizare amoroasă”, care se referă la o tendința a unor femei de a face din jumătatea masculină a unei relații eșuate un personaj negativ. Aceasta se caracterizează prin utilizarea unor generalizări ample despre comportamentul unui fost iubit, permițând femeilor să se complacă în ideea că bărbații sunt parteneri romantici răi și nu cam atât. Lothian-McLean susține că femeile se văd pe ele însele ca victime perpetue ale comportamentului bărbaților, în loc să împărtășească responsabilitatea egală pentru o relație eşuată. Eticheta „bărbat-copil” are acelaşi efect.

Eticheta „bărbat-copil” nu ar trebui să fie văzută ca o descriere acceptabilă, spun specialiştii

Mark Brooks, un consilier în domeniul politicilor de incluziune masculină, respinge eticheta de „bărbat-copil” și consideră că aceasta face parte dintr-un dublu standard atunci când vine vorba de clasificarea comportamentului bărbaților. El consideră că eticheta este „ciudată și greșită” și spune că este un pas înapoi față de conversațiile mai incluzive și mai evoluate despre gen. „Nimeni nu ar pune o etichetă similară unei femei”, spune el. „Pur și simplu nu se potrivește cu direcția în care ne îndreptăm ca societate și, prin urmare, nu ar trebui să fie văzută ca o descriere acceptabilă.”

Este ușor să le punem foştilor noştri parteneri diverse etichete sau să îi arătăm cu degetul, dar merită să luăm în considerare probleme mai profunde - cum ar fi „traumele nerezolvate din copilărie” sau „lipsa unor modele pozitive” în copilărie, spune Wasser. „La fel ca în cazul oricărei etichete, este esențial să ne amintim că oamenii sunt complecși și polivalenţi, iar reducerea cuiva la un singur descriptor poate fi atât nedreaptă, cât și inutilă.”

În primul rând, o etichetă este vagă și ar putea fi interpretată de partenerul tău într-un alt mod decât cel pe care îl intenționezi. De asemenea, l-ar putea face pe partener să se simtă furios sau rănit. Acesta ar putea deveni defensiv sau ar putea închide complet conversația.

Aşa că vrei să ai o discuție cu partenerul tău despre comportamentul său și despre modul în care consideri că acesta vă afectează relația, va trebui să fii directă. Va trebui să dai exemple concrete, mai degrabă decât generalizări vagi.