M-am despărțit de logodnica mea acum 35 de ani, dar practic nu am ieșit niciodată din relație. Încă avem cheia de la casa celuilalt

În urmă cu mai bine de trei decenii, cei doi tocmai se întorceau acasă, de la o petrecere de Anul Nou, când bărbatul s-a întors către logodnica sa și i-a spus „Nu vreau să mă mut în altă parte; și nici nu vreau să mă căsătoresc”. 

Femeia a început să plângă, șocată, însă a respectat decizia logodnicului său. 

Bărbatul povestește că s-a despărțit de partenera sa pentru că nu se mai simțea ca un partener de cuplu, ci ca o bonă pentru cei doi copii adoptați ai femeii.

În mod ironic, tocmai prezența copiilor în viața celor doi, i-a determinat pe aceștia să păstreze legătura și să rămână la fel de apropiați ca și acum 35 de ani. 

Iată care este perspectiva bărbatului. 

„Fosta mea parteneră adoptase un băiat, înainte să ne cunoaștem. Încă nu eram pregătit să fiu tată, dar începeam să mă obișnuiesc cu ideea. 

Nu la mult timp după aceea, a mai adoptat încă o fată, în ciuda protestelor mele. Relația noastră era încă prea nouă, ca să mai adoptăm un alt copil atât de repede. Începeam să mă simt ca o bonă. 

Așa că am luat decizia să rup logodna. Totuși, ajunsesem să mă atașez mult de copii. Au început să-mi spună „tată” și știam, în sinea mea, că nu voi putea și nu voi vrea niciodată să-i părăsesc”, povestește bărbatul, conform Insider.

După ce s-au despărțit, cei doi au luat decizia de a se implica în mod egal în creșterea copiilor, chiar dacă nu mai trăiau sub același acoperiș.

„Luam copiii la mine în weekend, iar în timpul săptămânii erau cu ea. Câteodată, treceam pe la ei și în timpul săptămânii și îi invitam la cină”, își amintește el. 

După câțiva ani, femeia a decis să adopte un al treilea copil. Când a mers după el, să-l ia acasă, bărbatul a însoțit-o. Și s-a implicat și în viața lui la fel ca în cazul celorlalți doi. 

„Jonathan avea 3 săptămâni când l-am luat pentru prima dată în brațe. De atunci, m-am îndrăgostit de el”, mai povestește bărbatul. 

Ei bine, între timp femeia s-a căsătorit și a divorțat după 3 ani, iar în toată această perioadă, bărbatul a continuat să fie apropiat de ea și de copii.

35 de ani mai târziu, cei doi sunt, poate, și mai apropiați decât la început. În caz că unuia dintre ei i se întâmplă ceva, celălalt e primul pe lista persoanelor de contactat în caz de urgență. 

De asemenea, fiecare dintre ei are cheia de la apartamentul celuilalt.

Concluzionând, putem să spunem că această familie este una unită, chiar dacă nu într-un mod tradițional. Cei trei copii ai lor (acum, adulți) îi consideră părinții lor și îi iubesc extrem de mult. Iar sentimentul e reciproc.