A făcut două avorturi și a devenit în cele din urmă mama unui copil cu Sindrom Down

Avea 18 ani când a făcut primul avort

În cadrul confesiunii sale, femeia care în prezent este mama unui băiețel cu Sindromul Down a explicat ce a determinat-o să recurgă la întreruperea primei ei sarcini: „Când aveam 18 ani, am făcut un avort. Motivele erau deplorabile. Eram în primul an la colegiu, aveam un prieten pe care nu îl mai iubeam și am crezut că părinții mei mă vor renega. Îmi amintesc cu precizie...că seara m-am prefăcut că nu îmi păsa de nimic. Eram atât de preocupată să-mi liniștesc prietenii consumând băutură alături de ei la barul colegiului și susținând neîncetat: „Sunt bine!”

La vârsta de 23 ani a urmat cel de-al doilea avort

Referitor la gestul de atunci, a dezvăluit că nici în momentul în care a decis să facă al doilea avort nu a avut motive pe care acum, la maturitate, să le considere bine întemeiate: „De data aceasta motivele au fost mai deplorabile. Mi-am înșelat prietenul, eram în ultimul an la colegiu și tot mai credeam că părinții mei m-ar renegat. Nu îmi mai iubeam nici prietenul...Aveam un obicei prost, de a rămâne alături de cei pe care nu îi mai iubeam sau pe care nici nu i-am iubit vreodată, doar pentru că nu îmi doream să-i rănesc.”

În urma experienței de atunci, a ținut să menționeze că și acum regretă că a întrerupt sarcina: „Regret în fiecare zi. Regret că nu am știu să spun „Nu!” Că mi-am făcut mai multe griji să nu-i supăr pe ceilalți decât să le cer să folosească protecție. Regret că nu am fost capabilă să mă bazez pe mine și să le cer părinților mei sprijin. Cel mai mult regret faptul că am avut sentimentul că nu voi fi iubită dacă voi fi mai puțin perfectă...”

A devenit mamă după mai bine de 10 ani de la acel avort

După ce și-a întâlnit partenerul de viață, a reușit să rămână însărcinată chiar înainte să aniverseze 1 an de la căsătorie. Ulterior însă a trecut printr-o pierdere de sarcină și a rămas și fără loc de muncă: „Înainte să pot clipi, m-am trezit cu un soț adorabil, cu un copil de 2 ani și am depășit și pierderea unei sarcini. Totul până în ziua în care am fost concediată...și am rămas iar însărcinată.”

Presimțind că bebelușul ei ar putea avea Sindrom Down, s-a gândit să efectueze un test genetic, dar pentru că nu mai avea asigurare de sănătate, nu și-l permitea: „...Eram aproape sigură că bebelușul meu va avea Sindrom Down. Pur și simplu aveam acest sentiment. Am vorbit mult despre asta cu oricine ar fi fost dispus să mă asculte. Mă tot frământam cum puteam să fac acel test și tot căutam semne până când îmi pierdeam răsuflarea. Soțul meu tot încerca să mă liniștească și îi suna și pe doctori să facă același lucru...”

În urma unei sonograme, nu a fost semnalat nimic în neregulă. Îngrijorarea ei tot creștea, de aceea a fost sfătuită să se roage: „Toată lumea era sătulă de obsesia mea, pe bună dreptate, iar mama mea mi-a sugerat să mă rog. Așa am și făcut...I-am spus soțului meu că nu mi se părea în regulă să mă rog pentru ca bebelușul nostru să nu aibă Sindrom Down...Iar el mi-a spus: „Roagă-te doar să fie sănătos.” La un moment dat, a simțit remușcări provocate de faptul că se ruga, deși alesese să facă două avorturi: „Știu ce gândești. Cum poate cineva care a făcut două avorturi să se roage la Dumnezeu?  Și poate Dumnezeu o va pedepsi? Ar putea El să facă asta? M-am gândit la toate. Și sunt o persoană religioasă. Întotdeauna am fost...”.

A născut un fiu cu Sindromul Down, mărturisind că atunci a fost „mai speriată decât am fost vreodată că nu voi fi iubită.” Ulterior, a explicat ce a simțit, pe măsură ce acesta creștea, mai multă dragoste decât a crezut că ar fi posibilă: „Dragostea plânge și râde cu noi. Dragostea împărtășește de toate cu noi și este alături de noi în toate lucrurile care țin de Sindromul Down. Dragostea ne-a oferit o familie mai mare decât am fi crezut și am fost norocuși în a avea parte de momente memorabile. Fiul nostru creează dragoste. El are un dar special care crește compasiunea, mândria și acceptarea. Nu am simțit atât de multă dragoste niciodată în viața mea.”

Vine cu un sfat pentru toate mamele

Mama care a adus pe lume copilul cu Sindrom Down a ținut să le sfătuiască pe toate viitoarele mame să nu recurgă la un avort chiar dacă știu că vor naște copii cu acest sindrom, precizând că satisfacția și bucuriile pe care le vor avea vor depăși teama: „...Dar nu faceți asta pentru că nu este corect din punct de vedere moral sau pentru că este mai greu să ai acești copii. Nu faceți asta, întrucât acești copii vă vor salva sufletul...Acești oameni speciali sunt ca un magnet pentru dragoste. Te vor înconjura. Vor fi ca o „pătură” pentru voi. Frica este un sentiment. Este reală și validă, dar vă promit, această teamă se va risipi precum praful, fiind dată laoparte de tornada de dragoste pe care o veți avea pentru ființa incredibilă pe care ați ales să o creșteți. Să fii curajos nu înseamnă să nu îți fie frică. Înseamnă să o depășești. Merită să faci asta. Lume, alege să fii curajoasă. Îți promit că nu vei regreta. Și insist să vă rog- aveți încredere în fata care a făcut doar greșeli, dar i s-a dat șansa să le îndrepte. Pentru că darul vieții fiului meu este cel care a salvat în final viața mea.”

Citește și: Am știut că voi avea o fetiță cu Sindromul Down, dar am ales să nu fac avort

Surse: lovewhatmatters.com, preciouslife.com

Sursă poză principală: istockphoto.com