Kathleen Folbigg a avut patru copii
Această femeie din Australia a avut o copilărie plină de traume (întrucât tatăl ei a fost condamnat pentru că i-a ucis mama), iar viața de adult nu a scutit-o nici ea de tragedii. S-a căsătorit de tânără cu Craig Folbigg, iar la 21 de ani a devenit pentru prima oară mamă. Atunci s-a născut primul ei fiu, Caleb, care a decedat pe când avea 19 zile, iar cauza morții sale a fost considerată Sindromul morții subite la sugari.
În 1990 a născut al doilea copil, tot un băiat, Patrick. Deși i s-a spus că este sănătos, la 4 luni a făcut brusc o criză care i-a provocat leziuni pe creier și convulsii. În aceste condiții, copilul a decedat patru luni mai târziu.
A devenit mamă pentru a treia oară, dar fiica ei, Sarah, a murit și ea la vârsta de 10 ani, tot din cauza Sindromului Morții Subite. Cel de-al patrulea copil al ei, Laura, a murit la vârsta de 1 an și jumătate, în martie 1999, iar poliția a început să ancheteze cauzele morții sale.
Între timp, soții Folbigg s-au despărțit. După ce soția sa a plecat, Craig Folbigg a găsit un jurnal al acesteia și, după ce s-a uitat prin el, s-a dus la poliție. În urma demersului său, Kathleen Folbigg a fost arestată în aprilie 2001, sub acuzația că și-ar fi ucis copiii.
A ajuns în închisoare după ce a fost acuzată că i-ar fi ucis pe cei patru copii
Arestată și dusă la închisoare sub acuzația că și-ar fi omorât copiii, în cadrul etapei din procesul ei care a avut loc în anul 2003, acuzarea a susținut că i-a sufocat. Potrivit CNN, procurorul a declarat atunci următoarele: „Nu pot să dezaprob faptul că poate veni o zi în care porcii să se nască având aripi și să poată zbura...Până acum nu a fost un caz similar în istoria medicinei pe care experții noștri să-l poată desluși. Nu este un caz care să se bazeze pe o îndoială rațională. Este o fantezie...”. Acesta a ținut cont și de o concluzie trasă de un cunoscut medic pediatru britanic, Roy Meadow: „O moarte subită a sugarului reprezintă o tragedie, a doua este suspectă, iar a treia este crimă, până când se poate dovedi contrariul.”
Ceea ce l-a determinat pe procurorul implicat în cazul lui Kathleen Folbigg să facă asemenea afirmații a fost și faptul că a citit câteva pagini din jurnalul ei, vorbindu-se despre faptul că aceasta își asuma vina pentru ceea ce se întâmplase cu cele două fiice: „Mă simt cea mai groaznică mamă de pe Pământ, fiind speriată că și (Laura) mă va părăsi, așa cum a făcut-o Sarah. Știu că am fost furioasă și uneori crudă cu ea și m-a părăsit, cu puțin ajutor...Nu se poate întâmpla iar asta. Mi-e rușine de mine. Nu pot să-i spun asta soțului meu pentru că își va face griji să o lase cu mine.”
Femeia nu a făcut nicio mărturisire în fața instanței, nu a fost adus în discuție nicio dovadă că și-ar fi ucis copiii și nu a existat niciun martor în acest sens. A fost însă găsită vinovată pentru uciderea a trei dintre copii și pentru uciderea celui de-al patrulea prin imprudență, fiind condamnată la 30 de ani de închisoare, fără a avea însă dreptul să solicite eliberarea condiționată mai devreme de 25 de ani.
Au apărut numeroase studii care ar putea dovedi nevinovăția lui Kathleen Folbigg
Pe fondul numărului ridicat de decese din cauza Sindromului morții subite la sugari (SIDS), oamenii de știință au încercat să înțeleagă mai bine din ce cauze se petrece acesta. În ultimele decenii, se poate vorbi despre o cercetare mai aprofundată în privința factorilor genetici posibil responsabili de apariția acestui sindrom. De pildă, în anul 2001 apăruse un studiu potrivit căruia vinovată de SIDS ar fi o mutație din gena numită SCN5A.
Au fost efectuate studii prin care s-au putut identifica peste 30 de variații genetice, despre care s-a afirmat că ar putea explica cam 35% dintre cazurile de deces din cauza SIDS, fără a se putea spune cu precizie ce se întâmplă de fapt în majoritatea cazurilor de decese provocate de sindrom.
În baza concluziilor diferitelor studii, în anul 2015 avocații lui Kathleen Folbigg s-au adresat Carolei Vinuese (unul dintre directorii Centrului de Imunologie Personalizată din cadrul Universității Naționale Australia) pentru a-i solicita acesteia să se realizeze o secvențiere a genomului provenit de la trei dintre copiii acuzatei pentru a se vedea dacă nu cumva putea fi vorba și în cazul lor de o mutație genetică responsabilă de Sindromul morții subite la sugari. Echipa coordonată de Carola Vinuese a lucrat asupra genomului și a detectat o variație neașteptată la nivelul genei numită CALM 2, care controlează modul în care calciul este transferat în și dinspre celulele de la nivelul inimii. Diferite studii arătaseră că gena menționată poate genera probleme cardiace copiilor mici.
Pe măsură ce echipa de cercetări a avansat în cercetarea genomului provenit de la copiii lui Kathleen Folbigg, s-a identificat, în cazul ambelor fiice decedate (Sarah și Laura), aceeași mutație a genei CALM 2 ca la mama lor. După toate aceste descoperiri, s-a cerut o redeschidere a cazului celei care fusese acuzate că și-a ucis copiii, dar procurorii nu au luat în seamă această solicitare. Ei au continuat să considere că mama era vinovată de moartea copiilor și că în cazul celor două fete era vorba de omor prin imprudență.
În luna noiembrie a anului trecut, oameni de știință din șase țări au formulat următorul punct de vedere: varianta genei CALM 2 a lui Kathleen Folbigg și a fiicelor ei ar fi putut provoca tulburările cardiace vinovate de decesul copilelor. S-a stabilit că varianta genei a provocat tulburări de ritm cardiac, mai ales în condițiile administrării unor medicamente. Laura, fata cea mică, primise Paracetamol și un medicament pe bază de pseudoefedrină cu puțin timp înainte să moară, ceea ce a provocat inflamație la nivelul inimii. În studiul publicat în „EP Europace”, cei care l-au realizat au ținut să precizeze că varianta genei CALM 2 a fost responsabilă de moartea naturală a celor două fetițe Folbigg.
Aceeași echipă de cercetători a făcut investigații și în cazul deceselor celor doi băieți ai lui Kathleen Folbigg, identificând și la ei modificări ale genei numite BSN, moștenită atât de la mama lor, cât și probabil de la tată. Au explicat că, dacă există un deficit al genelor BSN la șoareci, există un risc ridicat ca aceștia să moară de mici din cauza crizelor de epilepsie. Prin legătura pe care au făcut-o cu faptul că și Patrick, unul dintre băieții lui Kathleen, a decedat în urma unei crize cu convulsii epileptice, vor continua să cerceteze dacă nu cumva și cei doi fii au decedat din cauza anomaliilor genetice.
După toate aceste rezultate ale studiilor, avocații lui Kathleen Folbigg au solicitat Curții de Apel din New South Wales o redeschidere a cazului, iar o petiție cu peste 90 de semnături a fost înaintată Guvernatorului acestui stat australian. Potrivit CNN, profesorul Fiona Stanley, a afirmat, când a fost înaintată petiția că „Este profund îngrijorător faptul că dovada medicală și științifică a fost ignorată în favoarea dovezilor indirecte. Acum dispunem de o explicație pentru decesul copiilor Folbigg.”
Avocata lui Kathleen Folbigg, care a lucrat mai bine de 5 ani la cazul acesta fără a fi plătită, a atras atenția asupra faptului că este necesar ca instanța să ia în calcul dovezile oferite de specialiști: „Cred că cea mai importantă lecție pe care o avem de învățat din acest caz este că ar trebui să acordăm mai multă atenție dovezilor bazate pe cercetările șțiințifice și pe medicină.”
Surse: academic.oup.com, digi24.ro, edition.cnn.com, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, theguardian.com, theconversation.com
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com, youtube.com
Urmareste-ne pe Google News
