Când cade Lăsatul Secului în 2020

Lăsata secului- semnificație

Lăsata secului marchează ultima zi în care se mai poate mânca de dulce, înainte de începutul unuia dintre cele mai importante posturi: cel al Sfintelor Paști.

Când cade Lăsata Secului

Postul Paștelui este o perioadă de post care se remarcă, față de celelalte (Postul Nașterii Domnului, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului), prin următoarea caracteristică: are 2 momente de Lăsatul secului. Astfel, primul dintre ele se leagă de Lăsatul secului pentru carne, fiind în Duminica Înfricoșatei Judecăți. În 2020, această duminică a fost pe 23 februarie.

Cel de-al doilea Lăsat al secului este în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai și este pentru produse lactate, ouă și pește. Anul acesta, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai este pe 1 martie.

Obiceiuri

Momentul intrării în Postul Paștelui este marcat cu precădere în zonele rurale, acolo menținându-se tradiții străvechi. Motivul pentru care se întâmplă așa, spun etnologii, se leagă în primul rând de următoarea concepție: înlăturarea ordinii prestabilite pentru a avea parte de ceva nou, purificat. De asemenea, Lăsatul secului se leagă și de echinocțiul de primăvară, de tradițiile care țin de trecerea la un nou an agrar. Această sărbătoare concide cu ceea ce se numea înainte „Cap de Primăvară”, prin care se marca plecarea iernii pentru a începe un nou an, marcat de renașterea vegetației.

Cele mai cunoscute și mai importante obiceiuri, în întreaga țară, se leagă de încercarea de rupere cu vechea ordine pentru purificare și pregătirea pentru întâmpinarea binelui. Spre exemplu, în Banat este populară, de Lăsatul secului, sărbătoarea „Cornilor”. „Cornii” poartă în mână nuiele de corn, cu care îi lovesc pe cei pe care îi colindă. După aceea sătenii se adună în mijlocul comunităților și urmează să se organizeze „strigatul darurilor”. Darurile sunt de fapt răvașe depuse la primărie, pe ele fiind însemnate diferite păcate ale sătenilor, care sunt dezvăluite public tocmai pentru a fi conștientizate și a se încerca să fie evitate pe viitor.
Seara, în aceeași zi, este organizată „strigarea peste sat”. Atunci sunt făcute focuri mari și se strigă păcate ale tuturor.

Focurile nu vor lipsa din mai multe tradiții de după Lăsata secului, cum ar fi de Mucenici (pe 9 martie), de la Alexii (Sfântul Alexie este celebrat pe 17 martie, acesta fiind patronul viețuitoarelor care iernează și urmează să se trezească la viața odată cu venirea primăverii), toate având scopul de purificare a mediului, de respingere a tot ce este stricat, trecut, în urma iernii, astfel încât muncile agricole și întreaga existență să intre într-o nouă etapă, cea a renașterii, a luminii.

Printre zonele țării în care se mizează pe utilizarea focurilor în perioada ce precede sărbătorile pascale este și Covasna. Când se lasă seara, pe dealuri se aprind focuri, sătenii fiind convinși că așa vor alunga spiritele rele din comunitate și din casele lor și natura va putea să fie mai generoasă cu ei, renăscând mai ușor.

Alt obicei de Lăsata secului, specific pentru sudul țării noastre, este Baterea halviței, așteptată de copii și adolescenți. Se ia o bucată de halviță, care se leagă cu o sfoară și va fi plimbată, iar participanții vor avea mâinile legate la spate și vor avea misiunea de a prinde cu gura halvița pentru a o mușca. Cel care va reuși va primi ca recompensă toată halvița.

În același timp, Lăsatul secului este marcat și de așa-numita Legare a grânelor. Scopul acestei tradiții este de protejare a recoltelor contra dăunătorilor. În ziua respectivă, oamenii nu au voie să atingă cerealele, întrucât, în caz contrar, recoltele vor fi distruse de diferiți prădători.

Foarte cunoscut este și un alt obicei specific pentru Lăsata secului: în partea de sud a țării (în Muntenia), se prepară plăcinte cu brânză dulce și cu stafide. Acestea le vor fi împărțite soacrelor de către nurori pentru ca relațiile dintre ele să se mențină bune pe parcursul Postului Paștelui.

Lăsatul secului este legat și de un alt obicei păstrat viu de-a lungul timpului: Cele 7 sticle de lapte. Obiectivul este să li se ofere copiilor sărmani 7 sticle de lapte, pe parcursul unei săptămâni. Explicația pentru acest demers este următoarea: se considera că așa inclusiv copiii nevoiași vor avea șansa la mai multă hrană.

Când se merge la nași

Printre cele mai semnificative obiceiuri de Lăsata secului este acela ca finii să-și viziteze nașii. Acesta este caracteristic în special pentru zona Munteniei (în Bărăgan), familia reunindu-se la masă în duminica de Lăsatul secului (anul acesta, pe 23 februarie), încercând să se hrănească bine pentru a le fi mai la îndemână să facă față restricțiilor din perioada Postului Mare.

În zona rurală a Bărăganului există următoarea tradiție: finii vin la nași cu o găină friptă, cu un colac mare uns cu miere sau cu o turtă în foi şi cu vin. Ei își cer iertare nașilor pentru păcatele de peste an, iar aceștia îi așează la o masă îmbelșugată.