Copilaria de Ieri Vs. Copilaria de Azi

Am ramas pe ganduri, mult si adanc, cand a venit mama mea sa stea cu Anya, si, privind in camera ei a rostit incet (ceea ce este complet atipic pentru ea): "Tu si sora ta ati avut prima jucarie de plus cand ai implinit tu 14 ani. Anya are plusuri de nici nu le pot numara. Voi va luati case mai mari ca sa aveti loc pentru toate jucariile copilului." Si uite asa, parca a sumarizat in cateva cuvinte generatia noastra de parinti, parintii care nu au avut prea multe crescand.

Stiu, veti spune ca incerc sa imi gasesc scuze, si ca faptul ca fetita mea are, deja, la 4 ani si jumatate, mai multe lucruri decat am avut eu toata viata mea, se justifica prin faptul ca eu nu am avut de niciunele crescand. Si, totusi, am crescut frumos, cu o educatie minunata, pentru ca am avut parte de iubire, si de parinti care m-au modelat cu atentie si responsabilitate. Si cam de atat are nevoie un copil ca sa creasca intr-un adult frumos.

Sunt intru-totul de acord si recunosc, ca la multe dintre obiectele pe care i le cumpar fetitei mele ma bucur mai tare eu sau sotul meu. Pentru ca suntem cu adevarat fascinati de ceea ce aduce in universul copilariei prezentul, si abia astept sa vad ce aduce si viitorul, si cum isi va creste fiica mea copiii. Este fascinant mai ales cand faci o comparatie a lucrurilor pe care noi le luam de-a gata, acum, si care, pe vremea cand noi eram copii, acum 20-30 de ani, nici nu rasarisera ca idee in filmele SF, daramite sa le avem palpabile in fata noastra.

Te invit sa citesti un articol interesant despre ceea ce insemna sa cresti un bebelus acum 30 de ani, si ceea ce se intampla acum. Vei fi uimita: Bi-interviu: Cum se crestea un copil in '89 Vs. Cum se creste un copil in 2013 .

Copilaria mea Vs. Copilaria fiicei mele

Insa, bebelusul meu a crescut, si acum, pot sa compar ceea ce are ea acum, cu propriile mele amintiri. Si imi amintesc cum derulam cu pixul la casete si ascultam povesti si cantecele de-ale Magicianului, de-ale lui Luchian Mihalea. Imi amintesc senzatia de liniste cand auzeam povestile Electrecord sau cand am descoperit la tara, la bunici, patefonul si un disc cu Margareta Paslaru. Si am auzit prima oara "Un baiat", cantecul ale carui versuri si acorduri le stiu si acum si care ma trimite pur si simplu in trecut, in casa bunicilor mei. Acum Anya asculta si Margareta Paslaru, dar si Gasca Zurli sau vocea minunata a Stelei Popescu in povestile audio Disney. Pe iPod, la casti sau derulate pe un dvd player, desigur.


Nu am sa mai discut despre tehnologie, si despre, greu de comparat, diferenta dintre telefonul nostru cu disc (si acum imi mai amintesc numerele de telefon ale prietenelor mele) si smartphone-urile de azi. Am sa discut despre faptul ca sunt deja istorie laptopurile si ca fiicei mele i se pare absolut plictisitor sa folosesti mouse-ul si nu intelege de ce nu dau cu degetul pe ecran si pe laptop. Am sa discut despre verisoarele mele, care, desi sunt cu 5 ani mai mici ca mine, se uita la mine ca la o relicva cand le spun ca prefer sa imi citesc cartile pe clasica hartie si nu pe e-book reader, pentru ca imi place sa folosesc semnul ala de carte pe care l-am cusut chiar eu pe etamina la scoala in clasa a4a, la lucru manual. Am sa discut despre bucuria de a merge la tara, unde mergeam cu vaca, mergeam la imbaiat pe lac, hraneam ratele si gainile si stiam sa fac diferenta dintre un bou si un cal, dintre stir si caprita (iarba cu care hraneam orataniile). Acum ducem copiii la ferme zoologice speciale, nu de alta, dar trebuie sa vada si in realitate animalele. Ca sa nu ajungem, ca o prietena de-a mea, care a primit socata mirarea fiicei ei cand a vazut pe geamul masinii o vaca si a strigat cu entuziasm: "uite, mami, un elefant!".

 

Am sa imi amintesc cu drag de oracole, acele Facebook-uri ale copilariei noastre, de unde aflam ce filme, ce carti, ce culori plac prietenilor nostri. Pe care le inmanam chiar noi prietenilor, ii priveam in ochi si vorbeam despre raspunsurile noastre. Acum prietenia se masoara in numarul de like-uri de pe Facebook. Iar jucariile ... care jucarii? Imi amintesc ca am avut trei jucarii de plus pe care le-am primit de la prietenii mei, dupa 14 ani. Imi amintesc ca desenam mult si ca faceam papusi si mingii din ate si resturi de la presurile bunici. Imi amintesc si primul robot din pachetele de tigari Asos ale lui tata. Ce mandre eram de el! 

Acum Anya daca vrea sa se uite la un film, la un videoclip, la un desen isi deschide tableta si stie sa acceseze YouTube-ul sau sa bage un dvd in player. Pe vremuri, sa mergi la un film, cel putin in orasul meu natal, era la fel de rar ca un meteorit. Si era o adevarata bucurie si lauda sa ai in casa diapozitiv cu diafilme. Atunci sa faci o poza era o amintire singulara si rara. Acum strangem mii de poze in mici carduri de memorie, iar a face o poza este un gest la fel de natural pentru copiii nostri ca si a bea apa. 

  

Nu blamez deloc copilaria prezentului, copilaria micutilor nostri. Este normal sa fie asa, diferita de a noastra, suntem in viitor, ei trebuie sa fie inconjurati de tot ceea ce este specific generatiei lor. Sper doar sa ii ofer fiicei mele o copilarie fericita, fara sa incerc sa reproduc toate cele care imi amintesc mie de copilarie. Sunt sigura ca pentru ea senzatia provocata de timpul petrecut cu parintii la film, la teatru, la un spectacol Zurli va fi la fel de intensa ca senzatia pe care o am eu acum cand mergeam cu parintii mei la cules via. Ca gustul lasagnei, al pizzei facute de mami acasa va fi la fel de memorabil ca cel al orezului cu lapte facut de mama mea cand eram pustoaica. Copiii nostri isi creeaza amintirile lor, cele care sa ii faca nostalgici si cu sufletul incarcat de emotie cand vor privi in urma la copilaria lor, ca noi. Si, va fi cu atat mai minunat, cu cat vor vedea diferente mari intre copilaria lor si cea a prezentului ce va urma. Asa de minunat cum este acum, cand, noi, parintii, privim la o fotografie veche si ne invaluim in aromele cireselor de la tara sau a placintei de dovleac preparata in soba, de senzatia inconfundabila a fundului batucit de la toboganele si tricicletele de fier sau a mainilor zgariate de gherutele pisicutelor din curtea bunicilor.

Copilaria creeaza cele mai frumoase amintiri si rolul nostru, al parintilor, este sa oferim copiilor nostri propriile lor amintiri, poleite de iubire, de arome, de imagini, atingeri, vorbe, gesturi, zambete, imbratisari, oameni frumosi si de dorinte implinite.

Cu drag,

Gabriela Paladi

Redactor-Sef Qbebe

Noutăți de la Qbebe

Înscrie-te la newsletter-ul Qbebe și primești ultimele noutăți.

Va rugam sa completati campurile necesare.

    Data nașterii bebelușului

    Alte articole care te-ar putea interesa

    Copilăria care l-a făcut omul de azi: Andi Moisescu și-a pierdut tatăl la 3 ani și a fost crescut de bunici
    Copilăria care l-a făcut omul de azi: Andi Moisescu și-a pierdut tatăl la 3 ani și a fost crescut de bunici

    Unul dintre cei mai îndrăgiți prezentatori tv, Andi Moisescu, are o poveste de copilărie tristă și mai puțin cunoscută. Află cum și-a pierdut tatăl la 3 ani și a fost...

    Copilăria frustrantă a Prințului Harry: „A fost întotdeauna mai prejos decât fratele său și ignorat de Regină”
    Copilăria frustrantă a Prințului Harry: „A fost întotdeauna mai prejos decât fratele său și ignorat de Regină”

    Apropiați ai Casei Regale britanice au sesizat faptul că Prințul Harry a fost tratat diferit de cum a fost tratat fratele său mai mare, William, viitorul moștenitor la tron. Află de ce...

    Copilaria chinuită a Danielei Gyorfi: ”Am rămas cu sechele. Când mama a paralizat mi-a fost foarte greu, trebuia să o schimb”
    Copilaria chinuită a Danielei Gyorfi: ”Am rămas cu sechele. Când mama a paralizat mi-a fost foarte greu, trebuia să o schimb”

    În spatele unei imagini puternice se ascunde întotdeauna o poveste de viață greu încercată. Daniela Gyorfi a avut o copilărie grea, a fost nevoită să-și...

    O recunoști? Imagini rare din copilăria uneia dintre cele mai faimoase vedete din lume
    O recunoști? Imagini rare din copilăria uneia dintre cele mai faimoase vedete din lume

    Ariana Grande a devenit idolul unei întregi generații, fiind în acest moment una dintre cele mai faimoase și îndrăgite vedete din lume. Grande a debutat în actorie...

    Dezvăluiri intime din copilăria lui Michael Jackson: tatăl lui îi făcea injecții hormonale pentru a-i păstra vocea ascuțită
    Dezvăluiri intime din copilăria lui Michael Jackson: tatăl lui îi făcea injecții hormonale pentru a-i păstra vocea ascuțită

    Michael Jackson a fost cel mai bun entertainer al tuturor timpurilor! Supranumit „Regele muzicii pop”, a debutat pe scenă la vârsta de 11 ani, că membru al formației...

    Copilăria este plină de julituri! Cum tratezi corect loviturile și zgârieturile
    Copilăria este plină de julituri! Cum tratezi corect loviturile și zgârieturile

    Ce-ar fi o copilărie fără căzături, julituri, cucuie și zgârieturi? Juliturile și zgârieturile sunt la ordinea zilei în rândul copiilor și chiar dacă astfel...

    La început de școală, priviți în ochii copiilor voștri și asigurați-vă că acolo vedeți copilăria, nu pandemia
    La început de școală, priviți în ochii copiilor voștri și asigurați-vă că acolo vedeți copilăria, nu pandemia

    Mă uit la ea și văd acolo un an și jumătate de școală online, un an și jumătate de pandemie în care toate rânduielile tuturor și implicit ale noastre au fost date peste...

    Copilăria chinuită a Danei Razboiu: Bătaia era ceva uzual. Mama îi spunea tatălui meu să nu mă mai lovească în cap ca să nu mă tâmpească
    Copilăria chinuită a Danei Razboiu: Bătaia era ceva uzual. Mama îi spunea tatălui meu să nu mă mai lovească în cap ca să nu mă tâmpească

    Pezentatoarea de știri Dana Războiu a trecut prin multe lupte de-a lungul vieții, însă niciodată nu s-a lăsat învinsă. Dana povestește că încă din copilărie...

    © 2021 Qbebe