Mama mea îi tratează diferit pe copiii mei, față de ceilalți nepoți ai ei

A fost șocată când i s-a confirmat faptul că mama ei își tratează diferit nepoții

O mamă cu doi copii, care a preferat să-și păstreze anonimatul, s-a confesat „Kidspot” în legătură cu o situație din familia ei. Astfel, mama a sesizat și, ulterior, datorită nepoatei sale, chiar i s-a confirmat, că atât copiii ei, cât și verișorii lor, erau tratați diferit de una dintre bunici. De fapt, bunica respectivă era chiar mama ei:

„Cunoașteți o bunică sau un bunic care își tratează nepoții diferit? De fapt, este o situație des întâlnită. Unul dintre acei bunici este chiar mama mea. Am observat acest lucru de mai mult timp dar, inițial, m-am abținut să spun ceva întrucât aveam impresia că poate nu aveam dreptate. 

Am avut o asemenea atitudine până când, într-o zi, una dintre nepoatele mele, în vârstă de 8 ani, mi-a pus această întrebare: „De ce bunica ne tratează diferit față de verii noștri?” Am rămas șocată. Cred că i-am răspuns „Vă iubește pe toți foarte mult”. Doar atât am putut să spun. Ce ar fi trebuit să fac? Să-i spun nepoatei mele în vârstă de 8 ani că are dreptate? Să-i spun că bunica ei îi iubește mai mult pe ceilalți nepoți?”

A adus în prim-plan modul în care mama ei își tratează nepoții

Continuându-și confesiunea pentru sursa citată, mama a vorbit despre cum bunica obișnuiește să-și trateze nepoții. De pildă, a precizat că aceasta are nepoți „preferați” și că este mai dură cu ceilalți:

„De când am vorbit cu nepoata mea, situația s-a înrăutățit. La un moment dat, unul dintre copii a fost trimis de bunică la culcare întrucât fusese „dificil”. 

Desigur, bunica nu ar recunoaște faptul că își tratează diferit nepoții. De altfel, nici nu cred că realizează ce se întâmplă. Nu este vorba despre un anumit lucru pe care îl spune sau pe care îl face, ci este vorba despre o îmbinare de replici dure și de reacții nepotrivite, astfel încât jumătate dintre nepoții ei se comportă ca și cum ar trebui să meargă pe coji de ouă.  

Când vine însă vorba despre nepotul ei preferat, care este tratat precum un înger pe pământ, nimeni nu are ce face. Sunt convinsă că, de exemplu, dacă acestuia nu i-ar plăcea cum bunica i-a făcut patul, ea nu ar spune nimic și l-ar face iar. De fapt, cred că s-ar da pur și simplu „peste cap” ca să-i facă pe plac. În schimb, dacă ar fi vorba despre copiii mei sau despre alte nepoate ale mele, în mod cert că ar fi vizibile, furia, frustrările și diverse comentarii.

De multe ori am auzit-o pe mama mea cum vorbea despre o parte dintre nepoții ei ca fiind „nerecunoscători”. Toți adulții din familie sesizăm ce li se întâmplă copiilor noștri. Ce măsuri am putea lua? Dacă am încerca să stăm de vorbă cu bunica, s-ar preface că nu s-a întâmplat nimic, apoi ne-ar cere să venim cu exemple de situații și la final ar nega totul. Însă atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri, atitudinea ei este evidentă”.

Soacra mea le oferă mai multă atenție copiilor cumnatei mele. Ar trebui să-și iubească nepoții în mod egal

A explicat că situația din familia ei se regăsește și în alte familii

În ultima parte a confesiunii sale pentru sursa citată anterior, mama a insistat asupra ideii că sunt multe familii în care bunicii își tratează nepoții diferit. De asemenea, a menționat că se va strădui să impună limite și să ia și alte măsuri, astfel încât copiii ei să nu ajungă să aibă de suferit din pricina atitudinii bunicii lor:

„Sincer, inițial am crezut că familia noastră este diferită de altele și că de aceea la noi se întâmplă așa ceva însă, recent, am descoperit că multe bunici adoptă asemenea atitudini. Oare este o tendință a generației lor? Oare, de fapt, toate bunicile sunt așa?

Am o prietenă care s-a hotărât să rupă complet legătura cu mama ei tocmai din cauza atitudinii acesteia față de nepoți. A procedat așa pentru că nu își dorește ca bunicii să exercite bullying asupra copiilor ei. Consider că a făcut ceea ce trebuie.

De când am început să fac postări anonime pe Facebook, am sesizat că sunt numeroase persoane într-o situație similară. Un comentariu pe care l-am văzut pe această rețea de socializare, postat de o persoană ce lucrează în domeniul educației, mi-a atras atenția în mod special. De aceea, nu mi-l pot scoate din cap. Iată ce spunea persoana respectivă: „Copiii nu vor înțelege faptul că bunicii sunt cei care aleg să aibă o anumită atitudine față de ei, ci își vor asuma totul și vor crede că este ceva în neregulă cu ei”.

Sunt de acord cu ea. Am fost șocată de ceea am citit și mi-am dat seama că este nevoie să stabilesc anumite limite. Nu știu încă sigur ce fel de limite, dar trebuie neapărat să mă ocup de așa ceva. Nu pot să stau deoparte și să văd cum copiii mei sunt hărțuiți.  

Acum mă adresez și altor părinți aflați într-o situație similară și îi asigur că nu sunt singuri. Nu este în regulă să se întâmple asta. Însă este nevoie de o schimbare pentru ca această situație să înceteze.

Trebuie să lupt pentru sentimentele copiilor mei. Trebuie să lupt ca să-și păstreze încrederea în sine. Eu sunt eroul lor, cea care trebuie să-i protejeze. Eu îi cunosc cel mai bine și este datoria mea să-i ghidez prin viață, să le arăt ce fel de comportamente trebuie să adopte și să le scot în evidență pe cele care nu sunt în regulă”.