Scrisoare pentru copilul meu, pe care nu-l voi mai putea ține în brațe niciodată

Sunt zile în care mă simt amorțită!

În unele zile stau pe podea, șoptind „îmi pare rău” și „mi-e dor de tine”, sperând că aceste cuvinte vor călători până la tine, sperând că îngerii îți vor spune cât de mult ești și vei fi întotdeauna iubit. În unele zile, merg mai departe ca și cum nu aș fi iubit și nu aș fi pierdut niciodată - nu pentru că așa vreau, ci pentru că așa trebuie. Dar chiar și în acele zile, tu ești cumva motorul fiecărui gând, fiecărui sentiment, fiecărei mișcări.

Tu m-ai schimbat, în întregime, total, irevocabil!

Îmi trăiesc viața altfel acum. Totul este atât de diferit. Am învățat că adevărata putere și adevăratul curaj apar atunci când ai suferit o pierdere usturătoare și nu-ți poți imagina că poți continua. Am învățat că bucuria cea mai profundă este cunoscută de cei care au trăit și cea mai adâncă durere. Am văzut că durerea nesfârșită este, de fapt, doar un semn de iubire nesfârșită.

Într-o zi, nu voi mai suferi. Ziua în care distanța nu ne va mai despărți și lumile noastre se vor ciocni. Ziua în care vei fi din nou în brațele mele, fără tristețe și fără durere. Prima zi a veșniciei. În acea zi, toți anii de suferință vor dispărea. Suferința și durerea nu vor mai există când îți voi putea vedea din nou chipul căutându-l pe al meu.
Până în acea zi, îți promit. Promit să îmi recapăt speranța, cu toată această durere în inimă pe care o simt, să-mi recapăt bucuria, să-mi regăsesc puterea, să iubesc chiar și atunci când este greu, să trăiesc liber și curajos chiar și atunci când sunt speriată, să profit la maximum de zilele mele, să trăiesc într-un mod care te-ar face mândru. Pentru totdeauna.

Cu dragoste,
Mama.

• Articol tradus și adaptat după un material publicat pe site-ul: yourtango.com.