S-a pierdut Olel! Fara magarusul ei de plus, Sofia nu are liniste, iar fara linistea Sofiei nimeni din casa nu e in siguranta. Normal, cea mai proasta pozitie in aceasta afacere avea sa-mi revina mie...
Sa va spun povestea disparitiei lui Olel:
Sambata am mancat la socri, fetele erau deja acolo - weekend! - si, cand am ajuns noi, o friptura de curcan se alinta pe un pat din piure de cartofi. O invidiam, asa ca am infipt cutitu-n ea.
Abia incepusem sa-i stric spa-ul in carbohidrati pulpei de curcan cand Sof s-a ridicat de la masa si a spus:
-Iau Lelita si vin!
Daca eu spuneam la masa: "Iau pipa si ma intorc!", puteam foarte bine sa-mi rontai mustiucul, dar Sofiei i se ingaduie multe.
Dupa cateva secunde s-a intors si a intrebat sec:
-Unde-ai pus Olel?
Foto: Alex Mazilu
Asta-i alta chestie pe care o toleram toti: banuiala ei ca toti ravnim la magarusul ei si ca e o conspiratie a noastra ca Olel sa aterizeze in cele mai bizare locuri, in masina de spalat, in cosul de gunoi, in cizme, in dulapul cu oale din lut... Dupa ce-l gasim, rade vinovata si spune: "A venit Lelita!", dar acum...
-Cand au venit din parc nu il avea pe Olel.
Cuvintele soacra-mii au cazut ca o sentinta.
-Vleau Lel!
A urmat un strigat care a rupt in doua toate inimile din casa. Apoi nevasta-mea a tipat la mine, soacra-mea la socru-miu si Alecsia a vazut partea practica a afacerii: "Daca nu apare Olel, mananc eu inghetata Sofiei?"
Dupa ce am cautat inutil prin toata casa, ne-am impartit pe echipe, eu si Silvana am pornit pe aleea care duce in parc. La iesirea din casa m-am mai uitat o data la pulpa de curcan. Daca ar fi avut degete, sigur imi arata mijlociul... Sau tartita.
Parcul era aproape gol, asa cum ii sta bine parcului de la poarta scolii. Doar doua batranici stateau pe-o banca.
Am luat-o fiecare intr-o directie, cu ochii dupa magarus. Eu am ajuns la locul de joaca, chiar sub privirea scrutatoare a celor doua batrane. Au prins viata imediat ce au constatat ca au ceva care misca in vizor.
M-am uitat pe sub toate leaganele, la groapa cu nisip. Brusc, mi-am adus aminte de un moment in care Olel fusese ascuns in galeata cu gunoi. Cu un gest care sa para cat mai natural, am cules un bat si m-am apropiat de tomberonul de langa carusel...
-Uite, draga, nu e ziaristul ala?
Preocupat sa dau la o parte o bucata de corn cu ciocolata, nu am dat atentie vocii.
-Ba da, tu, e ala de se ia de domnul presedinte!
Cum paream a fi singurul din zona capabil sa ma iau de un presedinte, am ridicat ochii din tomberon si am vazut cum femeile se asezasera cat mai comod ca sa ma priveasca scormonind printre resturi.
-Rau a ajuns, draga, presa!
Din chingile privirii lor m-a scos Silvana: ... Continuarea aici .
Urmareste-ne pe Google News
