-Weekendul viitor rămânem singuri.
Am tăcut o secundă. Mai lungă decât ultima zi de școală. Apoi am spus:
-Da.
Nu știam ce tonalitate e bine să dai unui "da" pe tema asta. Ideal e să te situezi pe aceeași lungime de undă, mai ales că plecarea fetelor implică să rămâi singur cu nevasta.
Am descris mai de mult ce înseamnă "Părinți singuri. Do not disturb". Aveți aici și linkul, dacă doriți să revedeți ce nu se poate descrie în cuvinte.
Acum Silvana mi-a comunicat asta plat, fără nicio inflexiune a vocii. Parcă spusese: "Perdeaua e puțin strâmbă". Am vrut mai multe indicii despre cum vede ea plecarea fetelor și am forțat cu încă un:
-Da.
Vacanța copiilor, mai ales dacă ea începe cu un "pleacă fetele", îmi amintește de prima plecare a Alecsiei. La bunici. Era prima ei vacanță, după un an de grădi pe care îl resimțeam din vârful pipei până-n culmea cheliei. Când s-a apropiat ziua serbării de sfârșit de an - și numai după ce am învățat pe dinafară rolul Alecsiei - am îndrăznit să întreb:
-Cum facem?
-Cu?
Femeile au o satisfacție teribilă să te facă să spui ceva despre copil care să le permită să rostească:
-Numai la plecarea Alecsiei te gândești, nu?
Aici bărbatul trebuie să fie foarte atent, granița este foarte subțire între benignul "Așa sunt bărbații!" și "Dacă vrei și tu, rămânem toți aici peste vară!". Rețineți de la mine, răspunsul ideal este: "Îți dai seama ce fericită va fi? Soare, aer, delicatese!" Trebuie să te oprești aici. Dacă te ia valul și scapi un "Aproape că o invidiez" te duci pe drumul la capătul căruia pândește "Atunci mergem și noi".
Atunci eu nu m-am oprit la timp. Nu, n-am spus prostia cu invidia. Am fost inspirat și am zis:
-Nu-ți dai seama că acolo e copilăria adevărată? Și ție ți-ar prinde bine o porție de soare, aer și delicatese!
-Ai dreptate.
Am crezut că nu aud bine. Era posibil oare să... Continuarea aici.
Urmareste-ne pe Google News
